Decizia nr. 73/2016

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Valentina Bărbățeanu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 32 din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 , excepție ridicată de Elisabeta Văcaru în Dosarul nr. 24.306/245/2014/a1 al Judecătoriei Iași și care formează obiectul Dosarului nr. 511D/2015 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.104D/2015, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași prevederi de lege, excepție ridicată de Oltița Manafu în Dosarul nr. 13.111/233/2014 al Judecătoriei Galați - Secția I civilă.

4. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Magistratul-asistent învederează Curții că, în ambele dosare, părțile Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Iași și Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară au transmis la dosar precizări, respectiv concluzii scrise, prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, arătând, totodată, că aceasta nici nu întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 .

6. Curtea, din oficiu, pune în discuție problema conexării celor două dosare. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare. Deliberând, Curtea dispune, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , conexarea Dosarului nr. 1.104D/2015 la Dosarul nr. 511D/2015, care a fost primul înregistrat.

7. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, menționând, în acest sens, că, prin Decizia nr. LXXII din 15 octombrie 2007, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară nu are calitate procesuală pasivă în cauzele ce au ca obiect plângerile privind cartea funciară întemeiate pe dispozițiile

art. 50 din Legea nr. 7/1996 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

8. Prin Decizia civilă nr. 157 din 5 februarie 2015 și prin Încheierea din 4 iunie 2015, pronunțate în Dosarul nr. 24.306/245/2014/a1 și, respectiv, în Dosarul nr. 13.111/233/2014, Tribunalul Iași - Secția I civilă și Judecătoria Galați - Secția I civilă au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 32 din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 , excepție ridicată de Elisabeta Văcaru, respectiv Oltița Manafu, în cauze având ca obiect soluționarea plângerilor formulate împotriva unor încheieri de carte funciară. Curtea Constituțională a fost sesizată de Tribunalul Iași prin decizia prin care acesta a admis recursul declarat împotriva încheierii prin care Judecătoria Iași - instanța învestită cu soluționarea plângerii - a respins cererea de sesizare a instanței de contencios constituțional.

9. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că textul de lege criticat nu asigură egalitatea în fața justiției, Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară și oficiile județene ale acesteia fiind favorizate, întrucât sunt exonerate de răspundere față de proprietarii imobilelor ce fac obiectul cadastrului și cărții funciare, de vreme ce nu pot fi chemate în judecată, deși prin atribuțiile lor administrative pot comite abuzuri cu efect de ingerință asupra dreptului de proprietate. Se arată, în acest sens, că, uneori, titularii drepturilor de proprietate sunt puși în situația de a solicita rectificarea documentelor cadastrale și acced cu dificultate la o soluție favorabilă, mai ales atunci când terenurile fac obiectul unor contracte de vânzare. Se susține, totodată, că justiția nu poate obliga oficiul județean de cadastru și publicitate imobiliară să dea curs cererii de intabulare, întrucât judecata are loc fără citarea acestei autorități.

10. Tribunalul Iași - Secția I civilă apreciază excepția de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

11. Judecătoria Galați - Secția I civilă consideră că excepția de neconstituționalitate ca neîntemeiată, precizând că, în funcție de speță, calitate procesuală pasivă într-o acțiune promovată împotriva încheierii registratorului-șef al oficiului de cadastru pot avea doar persoanele care au obținut sau nu intabularea, înscrierea provizorie, notarea sau radierea unui drept imobiliar.

12. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

13. Avocatul Poporului apreciază că normele criticate dau expresie caracterului necontencios al procedurii de înscriere în cartea funciară, reglementată de

Legea nr. 7/1996 , fără să creeze discriminări între persoanele care se adresează Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară, din moment ce acestea se aplică tuturor destinatarilor prevăzuți în ipoteza normei.

14. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise și precizările depuse la dosarul cauzei, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

15. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

16. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 32 din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 83 din 7 februarie 2013, potrivit cărora "Soluționarea plângerii împotriva încheierii de carte funciară, a acțiunii în justificare tabulară, în rectificare, precum și prestație tabulară se face fără citarea oficiului teritorial". Ulterior ridicării excepției de neconstituționalitate,

Legea nr. 7/1996

a fost din nou republicată, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 24 septembrie 2015, textul criticat menținându-și conținutul normativ și regăsindu-se la același art. 32.

17. În opinia autoarelor excepțiilor de neconstituționalitate, textul de lege criticat contravine următoarelor dispoziții din Constituție: art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 care consacră dreptul de acces liber la justiție și dreptul la un proces echitabil și art. 148 alin. (2) care instituie principiul priorității prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene și celorlalte reglementări europene cu caracter obligatoriu, față de dispozițiile contrare din legile interne. Se invocă, de asemenea, și Protocolul nr. 12 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind interzicerea generală a discriminării.

18. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că textul de lege criticat a fost introdus în

Legea nr. 7/1996

în anul 2010, după ce în 2007, ca urmare a interpretărilor divergente existente în jurisprudența instanțelor judecătorești în ce privește calitatea procesuală pasivă a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară în cauzele ce au ca obiect plângerile împotriva încheierilor de carte funciară, Înalta Curte de Casație și Justiție a soluționat un recurs în interesul legii introdus în scopul stabilirii unei soluții unitare la această problemă. Astfel, prin Decizia nr. LXXII din 15 octombrie 2007, Înalta Curte a statuat că Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară nu are calitate procesuală pasivă în cauzele ce au ca obiect plângerile privind cartea funciară întemeiate pe dispozițiile

art. 50 din Legea nr. 7/1996

adică cele referitoare la căile de atac împotriva încheierilor date cu privire la cererile de înscriere în cartea funciară.

19. Prin decizia menționată, Înalta Curte a confirmat soluția acelor instanțe care au apreciat că, din moment ce în cauzele care au ca obiect plângeri formulate împotriva încheierilor de carte funciară instanța nu trebuie să stabilească existența sau inexistența unui drept al Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară, ci doar legalitatea și temeinicia încheierii date în cauză, acesta nu poate fi citat ca parte în proces, singurele persoane susceptibile să aibă calitate procesuală fiind cele interesate potrivit mențiunilor din cartea funciară.

20. Ulterior, prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 64/2010

privind modificarea și completarea

Legii cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 , a fost introdus

art. 50^1, care, după republicarea Legii nr. 7/1996 , a devenit art. 32, criticat în cauza de față.

21. În vederea soluționării prezentei excepții de neconstituționalitate, Curtea reține că, potrivit

art. 29 din Legea nr. 7/1996 , registratorul este învestit cu competența de a verifica îndeplinirea unor condiții limitativ enumerate, referitoare la: respectarea condițiilor de formă prevăzute de lege pentru încheierea înscrisului; corectitudinea numelui sau denumirii părților și menționarea codului numeric personal sau, după caz, a numărului de identificare fiscală, codului de înregistrare fiscală ori codului unic de înregistrare; individualizarea imobilului printr-un număr de carte funciară și a unui număr cadastral sau topografic, după caz; existența unei traduceri legalizate, dacă actul nu este întocmit în limba română; existența, după caz, a unei copii a extrasului de carte funciară pentru autentificare, a extrasului de carte funciară pentru informare sau a certificatului de sarcini ce a stat la baza întocmirii actului; existența dovezii achitării tarifului de publicitate imobiliară; îndeplinirea altor prevederi legale stabilite prin legi speciale, a căror verificare se află în competența registratorului.

22. Din această enumerare rezultă că este vorba despre verificarea unor informații cu caracter obiectiv, care presupune activități de confruntare a actelor depuse de solicitant cu exigențe legale clare, explicite și a căror neîndeplinire apare cu ușurință ca evidentă. Așadar, registratorul nu efectuează o analiză internă, subiectivă a cererii, ci se limitează la a cerceta dacă este întrunit un anumit set de condiții, strict și inechivoc prevăzute de lege.

23. Potrivit

art. 30 din Legea nr. 7/1996 , dacă registratorul constată că actele depuse în justificarea cererii de înscriere în cartea funciară, precum și aceasta din urmă nu întrunesc condițiile de formă cerute de lege pentru validitatea acestora, va respinge cererea printr-o încheiere motivată. Aceeași soluție va pronunța și în cazul în care se solicită înscrierea unui act juridic a cărui nulitate absolută este prevăzută în mod expres de lege sau când nu sunt îndeplinite anumite condiții speciale prevăzute de reglementările în vigoare.

24. Persoanele interesate sau notarul public pot formula cerere de reexaminare a încheierii de admitere sau de respingere, care se soluționează prin încheiere de către registratorul-șef din cadrul oficiului teritorial în raza căruia este situat imobilul. Împotriva încheierii registratorului-șef, aceleași subiecte de drept menționate pot formula plângere, care va fi soluționată de judecătoria în a cărei rază de competență teritorială se află imobilul. Critica de neconstituționalitate formulată în cauza de față vizează faptul că, la judecarea acestei plângeri, legea prevede că nu va fi citat oficiul teritorial de cadastru, ceea ce ar fi de natură, în opinia autoarelor excepției, să încalce egalitatea în fața justiției, ca urmare a faptului că Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, precum și oficiile teritoriale sunt exonerate de răspundere față de proprietarii imobilelor ce fac obiectul cadastrului și cărții funciare.

25. Față de cele mai sus prezentate, Curtea constată că nu poate reține o asemenea susținere, având în vedere că activitatea oficiilor de cadastru se rezumă la verificarea unor cerințe obiective, rolul acestora fiind de a conferi operațiunii juridice încheiate de părțile raportului juridic generator de drepturi sau obligații susceptibile de a fi înscrise în cărțile funciare un anumit formalism, de natură să consolideze opozabilitatea acestuia față de terți.

26. Deși înscrierea în cartea funciară are, potrivit art. 885 alin. (1) și (2) din Codul civil, caracter constitutiv de drepturi, acest efect este, totuși, consecința actului juridic încheiat de părți, oficiul de cadastru nefiind parte în acest raport juridic. Ca atare, nu față de acesta ar urma să se stabilească un drept potrivnic cu prilejul soluționării de către instanță a plângerii împotriva încheierii de carte funciară, ci numai împotriva persoanei care a fost anterior înscrisă ca titular al dreptului de proprietate. Prin urmare, cadrul procesual în care instanța va soluționa plângerea este configurat de coordonatele raportului de drept material dintre părțile actului juridic, instituția care administrează cartea funciară fiind exterioară acestuia. De altfel, potrivit art. 893 lit. a) din Codul civil, înscrierea unui drept real se poate efectua numai împotriva aceluia care, la înregistrarea cererii, este înscris ca titular al dreptului asupra căruia urmează să fie făcută înscrierea.

27. Având în vedere cele arătate, Curtea constată că nu pot fi reținute criticile de neconstituționalitate formulate de autoarele excepției. Astfel, nu se poate vorbi despre o poziție privilegiată a oficiilor de cadastru, ca urmare a lipsei calității lor procesuale pasive în procesele având ca obiect plângerile împotriva încheierilor de carte funciară. Principiul constituțional al egalității este aplicabil în situații identice sau similare, în situații juridice obiectiv diferite tratamentul este chiar necesar să fie diferit. Or, așa cum rezultă din cele mai sus precizate, oficiile de cadastru nu pot fi puse, sub aspect procesual, pe poziție de egalitate cu părțile din procesele respective.

28. De asemenea nu este întemeiată nici critica în sensul că oficiile de cadastru și publicitate imobiliară nu sunt obligate să dea curs cererii de intabulare ca urmare a dispozițiilor instanței de judecată. Este de reținut, sub acest aspect că, potrivit

art. 31 alin. (6) din Legea nr. 7/1996 , hotărârea judecătorească definitivă se comunică din oficiu biroului teritorial al oficiului de cadastru și publicitate imobiliară, de către instanța care s-a pronunțat ultima asupra fondului. Scopul acestei comunicări este, în mod evident, acela de a aduce la cunoștință oficiului de cadastru soluția pronunțată de instanță, pentru ca acesta să poată aduce la îndeplinire obligația stabilită în sarcina sa, în cazul în care aceasta a constatat nelegalitatea sau netemeinicia încheierii de carte funciară contestate.

29. Nu în ultimul rând, Curtea constată că nu poate fi reținută nici critica potrivit căreia oficiile de cadastru și publicitate imobiliară ar fi exonerate de răspundere față de proprietarii imobilelor ce fac obiectul cadastrului și cărții funciare, deși prin atribuțiile lor administrative pot comite abuzuri cu efect de ingerință asupra dreptului de proprietate. În acest sens, Curtea observă că art. 915 din Codul civil reglementează răspunderea solidară a oficiului teritorial de cadastru și publicitate imobiliară de la locul situării imobilului și a persoanei răspunzătoare de prejudiciul cauzat prin efectuarea de înscrieri inexacte în cartea funciară sau prin eliberarea de extrase de carte funciară cu omisiuni sau mențiuni greșite. Într-o asemenea situație, persoana prejudiciată se poate îndrepta atât împotriva funcționarului public vinovat de producerea prejudiciului, cât și împotriva oficiului teritorial de cadastru și publicitate imobiliară, dacă sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale.

30. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Elisabeta Văcaru în Dosarul nr. 24.306/245/2014/a1 al Judecătoriei Iași și de Oltița Manafu în Dosarul nr. 13.111/233/2014 al Judecătoriei Galați - Secția I civilă și constată că prevederile

art. 32 din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996

sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Iași - Secția I civilă și Judecătoriei Galați - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 23 februarie 2016.