Decizia nr. 305/2016

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Andreea Costin

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 921 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Alexe Petru Gheorghe în Dosarul nr. 4.040/257/2014 (543/2015) al Judecătoriei Târnăveni și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.257D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, procedura de citare fiind legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care arată că noul Cod de procedură civilă, respectiv dispozițiile legale criticate, păstrează soluția legislativă anterioară, care a fost supusă controlului de constituționalitate prin raportare la dispozițiile

art. 21 din Constituție. În acest sens menționează Decizia nr. 421 din 14 octombrie 2004

și

Decizia nr. 1.099 din 8 septembrie 2011 . Față de aceste aspecte, formulează concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 24 iunie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 4.040/257/2014 (543/2015), Judecătoria Târnăveni a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 921 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată, oral, în fața instanței de judecată, de Alexe Petru Gheorghe într-o cauză având ca obiect soluționarea, pe de o parte, a unei cereri de chemare în judecată prin care se solicită desfacerea căsătoriei încheiată între părți, exercitarea autorității părintești asupra minorilor în mod exclusiv de către reclamantă, stabilirea locuinței minorilor la domiciliul reclamantei, obligarea pârâtului la plata unei contribuții de întreținere și revenirea reclamantei la numele purtat anterior căsătoriei, iar pe de altă parte soluționarea unei cereri reconvenționale formulate de autorul excepției care cuprinde pretențiile proprii ale acestuia în legătură cu cererea reclamantei.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, se susține, în esență, că dispoziția legală criticată încalcă accesul liber la justiție, deoarece nu distinge între cererea principală și eventualele cereri accesorii.

6. Judecătoria Târnăveni apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

7. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

8. Guvernul apreciază că dispozițiile legale criticate nu sunt de natură să afecteze principiul constituțional al accesului liber la justiție. De asemenea, invocă jurisprudența Curții Constituționale referitoare la soluția legislativă din Codul de procedură civilă din 1865 și care a fost preluată de dispoziția legală criticată în prezenta cauză, respectiv

Decizia nr. 115 din 11 aprilie 2002 .

9. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile art. 922 din Codul de procedură civilă sunt constituționale.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl reprezintă dispozițiile art. 921 din Codul de procedură civilă. Însă, Curtea observă că înainte de sesizarea sa Codul de procedură civilă a fost republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, iar texul legal criticat, în urma renumerotării, se regăsește, cu păstrarea soluției legislative, la art. 922 din Codul de procedură civilă. Textul legal criticat are următorul conținut: "Dacă la termenul de judecată, în primă instanță, reclamantul lipsește nejustificat și se înfățișează numai pârâtul, cererea va fi respinsă ca nesusținută."

13. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție.

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispoziția legală criticată face parte din titlul I al cărții a VI-a Proceduri speciale a Codului de procedură civilă, care reglementează procedura divorțului, și preia soluția legislativă consacrată de art. 616 din Codul de procedură civilă din 1865.

15. În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat că procesul de divorț în întregul său, și nu doar acțiunea prin care aceste aspecte sunt deduse judecății, are caracter strict personal, deoarece obiectul său implică antamarea de către instanță a unor aspecte ținând de viața intimă și familială a părților din litigiu. Acest caracter strict personal al procesului a impus adoptarea unei proceduri speciale, derogatorii de la normele dreptului comun, care nu face decât să dea expresie particularității esențiale a procesul de divorț și implicit prevederilor constituționale cuprinse în art. 26 referitor la viața intimă, familială și privată (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 1.099 din 8 septembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din 11 noiembrie 2011).

16. În continuare, Curtea reține că textul de lege criticat reglementează o sancțiune procedurală specială - respingerea cererii de divorț ca nesusținută - ce are drept temei culpa procesuală dedusă din neînfățișarea reclamantului la termenul de judecată, în primă instanță. Sancțiunea operează însă numai atunci când, cumulativ, lipsa reclamantului este nejustificată și doar pârâtul se înfățișează la judecată și se bazează pe prezumția legală de renunțare la judecată.

17. Față de conținutul textului de lege criticat, nu se poate reține contrarietatea acestuia cu Legea fundamentală, întrucât, în aplicarea dispozițiilor procedurale în materia divorțului, precum și în aprecierea caracterului justificat sau nejustificat al absenței reclamantului, instanța de judecată se supune legii, în speță dispozițiilor Codului de procedură civilă, ceea ce nu contravine normelor constituționale invocate (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 1.004 din 8 iulie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 607 din 27 august 2010).

18. De altfel, Curtea reține că trebuie avute în vedere și dispozițiile art. 921 din Codul de procedură civilă care prevăd prezența personală a părților, precum și faptul că instanța va încerca la fiecare înfățișare împăcarea soților.

19. În continuare, Curtea apreciază că susținerile autorului excepției, potrivit cărora textul de lege nu distinge între cererea principală și eventualele cereri accesorii, nu pot fi acceptate, deoarece caracterul general al normei are semnificația unei aplicări generale conform principiului "ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus". Cererea de chemare în judecată și cererea reconvențională cuprind pretenții proprii ale părților dintr-un proces, de aceea legiuitorul este în drept să reglementeze în mod similar procedura de judecare a acestora.

20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Alexe Petru Gheorghe în Dosarul nr. 4.040/257/2014 (543/2015) al Judecătoriei Târnăveni și constată că dispozițiile art. 922 din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Târnăveni și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 12 mai 2016.