Decizia nr. 318/2016

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Cristina Teodora Pop

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 335 alin. (4) teza a doua din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Curtea de Apel Galați - Secția penală și pentru cauze cu minori, din oficiu, în Dosarul nr. 524/44/2015, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.293 D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părții. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate. Se face trimitere la

Decizia Curții Constituționale nr. 496 din 23 iunie 2015

și se arată că textul criticat nu mai este aplicabil ca urmare a împlinirii termenului de 45 de zile de la publicare în Monitorul Oficial al României, Partea I, a acestei decizii, prevăzut la art. 147 alin. (1) din Constituție.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 26 iunie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 524/44/2015, Curtea de Apel Galați - Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 335 alin. (4) teza a doua din Codul de procedură penală, excepție ridicată, din oficiu, într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de redeschidere a urmăririi penale.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că la data de 23 iunie 2015 Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 335 alin. (4) teza a doua din Codul de procedură penală, cu privire la soluția legislativă potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară hotărăște "fără participarea procurorului și a suspectului sau, după caz, a inculpatului", decizia nefiind publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la data invocării prezentei excepții. Cu toate acestea, se susține că art. 335 alin. (4) din Codul de procedură penală a rămas deficitar prin aceea că textul nu recunoaște legitimitatea procesuală pentru participarea la proces și a persoanei vătămate, părții civile, părții responsabile civilmente și, în general, a părților în procesul penal. Se face trimitere la

deciziile Curții Constituționale nr. 599 din 21 octombrie 2014 , nr. 641 din 11 noiembrie 2014, nr. 166 din 17 martie 2015 și nr. 235 din 7 aprilie 2015, prin care instanța de contencios constituțional a constatat neconstituționalitatea textelor criticate prin excepțiile de neconstituționalitate analizate, cu privire la același aspect al participării suspectului sau a inculpatului la ședința de judecată.

6. În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

7. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 335 alin. (4) teza a doua din Codul de procedură penală este inadmisibilă, ca urmare a pronunțării de către Curtea Constituțională a

Deciziei nr. 496 din 23 iunie 2015 .

8. Avocatul Poporului susține că excepția de neconstituționalitate invocată în prezentul dosar a devenit inadmisibilă, în urma pronunțării

Deciziei Curții Constituționale nr. 496 din 23 iunie 2015 .

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 335 alin. (4) teza a doua din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: "Redeschiderea urmăririi penale este supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară, în termen de cel mult 3 zile, sub sancțiunea nulității. Judecătorul de cameră preliminară hotărăște prin încheiere motivată, în camera de consiliu, fără participarea procurorului și a suspectului sau, după caz, a inculpatului, asupra legalității și temeiniciei ordonanței prin care s-a dispus redeschiderea urmăririi penale. Încheierea judecătorului de cameră preliminară este definitivă.".

12. Se susține că textul criticat contravine prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) referitor la statul român și ale art. 16 alin. (1) și (2) referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1) și (3) privind dreptul la un proces echitabil și art. 24 cu privire la dreptul la apărare.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, prin

Decizia nr. 496 din 23 iunie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 708 din 22 septembrie 2015, a constatat neconstituționalitatea soluției legislative potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară hotărăște "fără participarea procurorului și a suspectului sau, după caz, a inculpatului" din cuprinsul dispozițiilor art. 335 alin. (4) din Codul de procedură penală.

14. Prin decizia anterior referită, paragrafele 25-26, Curtea a reținut că redeschiderea urmăririi penale are ca efect reluarea urmăririi penale conform dispozițiilor art. 285 și următoarele din Codul de procedură penală. În acest sens, art. 335 alin. (1) din același cod prevede că dacă procurorul ierarhic superior celui care a dispus soluția clasării constată, ulterior, că nu a existat împrejurarea pe care se întemeia clasarea, infirmă ordonanța și dispune redeschiderea urmăririi penale, dispozițiile art. 317 din Codul de procedură penală urmând a fi aplicate în mod corespunzător. Astfel, redeschiderea urmăririi penale va avea ca finalitate dispunerea de către procuror a uneia dintre soluțiile prevăzute la art. 327 din Codul de procedură penală, respectiv fie trimiterea în judecată, dacă din materialul de urmărire penală rezultă că fapta există, că a fost săvârșită de inculpat și că acesta răspunde penal, fie clasarea sau renunțarea la urmărire. În acest sens, Curtea a reținut că, dacă ultimele două potențiale soluții nu schimbă situația juridică a persoanei în privința căreia se dispune redeschiderea urmăririi penale, soluția de trimitere în judecată, prin rechizitoriu, poate avea ca efect supunerea acesteia cercetării judecătorești. Dar, în oricare dintre cele trei situații juridice analizate, împotriva persoanei referitor la care este confirmată soluția de redeschidere a urmăririi penale va fi formulată o acuzație în materie penală. În același sens, Curtea a constatat că, prin

Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014 , paragrafele 33-34, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 886 din 5 decembrie 2014, a stabilit că noțiunea de "acuzație în materie penală" trebuie înțeleasă în sensul Convenției și poate fi definită drept "notificarea oficială, din partea autorității competente, privind suspiciunea referitoare la comiterea unei fapte penale", definiție care depinde, de asemenea, de existența sau absența unor "repercusiuni importante asupra situației (suspectului)" (a se vedea Hotărârea din 27 februarie 1980, pronunțată în Cauza Deweer împotriva Belgiei, paragraful 46; Hotărârea din 15 iulie 1982, pronunțată în Cauza Eckle împotriva Germaniei, paragraful 73).

15. Având în vedere aceste considerente, prin aceeași decizie, paragrafele 36-37, Curtea a reținut că, potrivit textului criticat, asupra redeschiderii urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară se pronunță în urma unei proceduri necontradictorii, care nu oferă procurorului și suspectului sau, după caz, inculpatului dreptul de a participa la soluționarea cererii de confirmare a redeschiderii urmăririi penale. Astfel, nici procurorul și nici suspectul, sau, după caz, inculpatul nu au posibilitatea de a participa la procedura ce are ca efect formularea împotriva acestuia din urmă a unei acuzații în materie penală și de a-și susține în mod direct argumentele, în fața judecătorului de cameră preliminară. Pentru acest motiv, Curtea a constatat că aceștia nu beneficiază, potrivit textului criticat, de dreptul la un proces echitabil prevăzut la art. 21 alin. (3) din Constituție. Totodată, Curtea a reținut că lipsa citării suspectului sau, după caz, a inculpatului la soluționarea cererii de confirmare a redeschiderii urmăririi penale are ca efecte lipsirea acestuia de dreptul de a prezenta personal sau prin intermediul unui reprezentant legal, în fața instanței, argumentele favorabile situației sale procesuale. Or, aceasta echivalează cu încălcarea dreptului la apărare al acestui participant la procesul penal, care are interesul procesual de a dovedi neîntrunirea condițiilor privind redeschiderea urmăririi penale în privința sa.

16. Cu toate acestea, acuzația în materie penală ce vizează suspectul sau inculpatul, cu ocazia redeschiderii urmăririi penale, constatată de instanța de contencios constituțional prin

Decizia nr. 496 din 23 iunie 2015 , nu presupune dezbaterea de către instanța de judecată, cu ocazia soluționării cererii de redeschidere a urmăririi penale, a fondului cauzei penale. Astfel, în procedura de confirmare a redeschiderii urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară nu verifică aspecte ce țin de fondul cauzei și nici nu stabilește vinovăția suspectului sau inculpatului, întrucât art. 335 alin. (4) din Codul de procedură penală nu reglementează dreptul la un examen judiciar de o asemenea întindere încât să permită judecătorului de cameră preliminară să statueze asupra tuturor aspectelor cauzei. Acest control va fi efectuat doar asupra legalității și temeiniciei ordonanței de redeschidere a urmăririi penale. Or, într-o astfel de procedură, nu sunt aplicabile garanțiile specifice dreptului la un proces echitabil în materie penală instituite prin art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În acest sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care, prin Decizia din 6 mai 2003, pronunțată în Cauza Franz Fischer împotriva Austriei, Cererea nr. 27.569/02, a reamintit jurisprudența sa constantă, potrivit căreia art. 6 din Convenție nu se aplică unei proceduri care urmărește redeschiderea unei proceduri penale. În același sens, sunt Decizia Comisiei din 16 mai 1995, pronunțată în Cauza Oberschlick împotriva Austriei, cererile nr. 19.255/92 și 21.655/93, Decizia din 25 mai 1999, pronunțată în Cauza Dankevich împotriva Ucrainei, Cererea nr. 40.679/98, Decizia din 6 ianuarie 2000, pronunțată în Cauza Sonnleitner împotriva Austriei, Cererea nr. 34.813/97 și Decizia din 20 martie 2001, pronunțată în Cauza Kucera împotriva Austriei, Cererea nr. 40.072/98. De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că numai procedurile ulterioare autorizării reînvestirii instanței penale pot fi considerate ca vizând stabilirea temeiniciei unei acuzații în materie penală (a se vedea Hotărârea din 3 octombrie 2000, pronunțată în Cauza Loffler împotriva Austriei, paragrafele 18-19).

17. Curtea constată, astfel, că jurisprudența instanței europene de contencios al drepturilor omului este constantă în a reține că garanțiile instituite de art. 6 din Convenție nu se aplică în procedurile anterioare redeschiderii unei cauze penale, așa încât, Curtea conchide că lipsa participării persoanei vătămate, a părții civile și a părții responsabile civilmente la procedura de soluționare a cererii de redeschidere a urmăririi penale nu este de natură a aduce atingere garanțiilor specifice unui proces echitabil, instituite în materie penală prin norma de drept european anterior referită.

18. Curtea reține, de asemenea, că, în cazul confirmării redeschiderii urmăririi penale, procedura urmată de organele judiciare este cea prevăzută în titlul I al părții speciale a Codului de procedură penală, urmând a se proceda, după caz, la punerea în mișcare a acțiunii penale [art. 309 alin. (2)], extinderea urmăririi penale sau schimbarea încadrării juridice [art. 311 alin. (3) și (4)], respectarea dreptului la apărare al părților sau subiecților procesuali în timpul cât urmărirea penală este suspendată [art. 313 alin. (3)], înștiințarea despre clasare (art. 316), renunțarea la urmărirea penală [art. 318 alin. (3) și (7)], continuarea urmăririi penale la cererea suspectului sau inculpatului (art. 319), dreptul de a face plângere împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală (art. 336-341). În acest context, Curtea reține că plângerea împotriva soluțiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată se soluționează cu participarea părților, a subiecților procesuali principali și a procurorului, ca urmare a pronunțării de către Curtea Constituțională a

Deciziei nr. 599 din 21 octombrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 886 din 5 decembrie 2014. Toate aceste etape ulterioare redeschiderii urmăririi penale se desfășoară, conform dispozițiilor Codului de procedură penală care le reglementează cu asigurarea în favoarea tuturor părților a tuturor garanțiilor procesuale specifice dreptului de acces liber la justiție, dreptului la un proces echitabil și dreptului la apărare.

19. Totodată, în situația în care, în urma efectuării urmăririi penale astfel reluate, suspectul sau, după caz, inculpatul, este trimis în judecată, procesul penal va continua conform procedurii de cameră preliminară, prevăzute la art. 342-348 din Codul de procedură penală, iar apoi, conform procedurii de judecată, prevăzută la art. 349-470 din Codul de procedură penală, proceduri ce oferă garanțiile procesuale specifice dreptului la un proces echitabil și dreptului la apărare, pentru toate părțile procesului penal. Referitor la procedura în camera preliminară, prin

Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 5 decembrie 2014, Curtea Constituțională a statuat obligativitatea participării procurorului, a inculpatului, a părții civile și a părții responsabile civilmente la această procedură, din perspectiva necesității asigurării garanțiilor procesuale ale dreptului la un proces echitabil.

20. Curtea reține, de asemenea, că în procedura redeschiderii urmăririi penale, judecătorul nu administrează probe, ci verifică legalitatea și temeinicia ordonanței de redeschidere a urmăririi penale în baza probelor administrate de către procuror. Dacă judecătorul apreciază că nu sunt suficiente argumente și probe care să justifice redeschiderea urmăririi penale va respinge cererea de confirmare a ordonanței procurorului. Aceasta nu îl împiedică însă pe procuror să revină ulterior cu o nouă cerere de confirmare a redeschiderii urmăririi penale, în condițiile art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală.

21. Astfel, procedura reglementată la art. 335 alin. (4) din Codul de procedură penală nu a fost concepută ca una în care judecătorul administrează probe, ci ca o procedură strict de confirmare pe baza a ceea ce există deja la dosarul cauzei. De altfel, o natură similară are și procedura de soluționare a plângerii împotriva soluției procurorului de neurmărire sau de netrimitere în judecată, prevăzută la art. 341 din Codul de procedură penală. Referitor la aceasta din urmă, Curtea constată că a pronunțat

Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014 , prin care a constatat că soluția legislativă potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunță asupra plângerii "fără participarea petentului, a procurorului și a intimaților" este neconstituțională și a reținut că, din perspectiva contradictorialității și oralității, ca elemente esențiale ale egalității de arme și ale dreptului la un proces echitabil, legea trebuie să prevadă posibilitatea părților, subiecților procesuali principali și procurorului de a dezbate, în mod efectiv, observațiile depuse judecătorului de camera preliminară, pentru realizarea acestor garanții fiind necesară citarea lor (a se vedea

Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014 , paragraful 46).

22. Curtea reține însă, că, potrivit deciziei anterior citate, dezbaterea observațiilor depuse judecătorului de camera preliminară nu semnifică administrarea de noi probe, ci oferirea posibilității părților enumerate de a-și exprima punctele de vedere cu privire la respectivele observații formulate de către procuror.

23. Totodată, Curtea constată că soluția confirmării de către judecător a redeschiderii urmăririi penale are efecte doar cu privire la situația procesuală a suspectului și a inculpatului, neinfluențând situația procesuală a persoanei vătămate, a părții civile și a părții responsabile civilmente.

24. Pentru aceste argumente, Curtea reține că lipsa persoanei vătămate, a părții civile și a părții responsabile civilmente de la procedura de confirmare a redeschiderii urmăririi penale de către judecătorul de cameră preliminară nu este de natură a le încălca acestora dreptul de acces liber la justiție și dreptul la un proces echitabil și nici dreptul la apărare, prevăzute la art. 21 alin. (1) și (3) și art. 24 din Constituție, întrucât acestea dispun de toate garanțiile procesuale specifice acestor drepturi în vederea realizării intereselor lor procesuale în etapa urmăririi penale.

25. Având în vedere aceste considerente, Curtea constată că persoana vătămată, partea civilă și partea responsabilă civilmente se află, în cadrul procedurii reglementate la art. 335 din Codul de procedură penală, în situații juridice diferite, aspect care justifică acordarea de către legiuitor a unui regim juridic diferit referitor la participarea acestora la soluționarea cererii de redeschidere a urmăririi penale. Pentru acest motiv, nu poate fi reținută încălcarea prin dispozițiile art. 335 alin. (4) teza a doua din Codul de procedură penală a prevederilor art. 16 alin. (1) și (2) din Legea fundamentală.

26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Curtea de Apel Galați - Secția penală și pentru cauze cu minori, din oficiu, în Dosarul nr. 524/44/2015 și constată că dispozițiile art. 335 alin. (4) teza a doua din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu critici formulate.

Decizia se comunică Curții de Apel Galați - Secția penală și pentru cauze cu minori și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința din data de 17 mai 2016.