Decizia nr. 312/2016

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader

- judecător

Valentina Bărbățeanu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ștefania Sofronea.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 10/2014

privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din

Legea nr. 9/1998

privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și din

Legea nr. 290/2003

privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, excepție ridicată de Doina-Ioana Anton în Dosarul nr. 11.300/300/2014 al Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția civilă și care constituie obiectul Dosarului nr. 1.065D/2015 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, apreciind că își mențin valabilitatea cele statuate în jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 28 aprilie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 11.300/300/2014, Judecătoria Sectorului 2 București - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 10/2014

privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din

Legea nr. 9/1998

privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și din

Legea nr. 290/2003

privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, excepție ridicată de Doina-Ioana Anton, într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la executare și a unei cereri de suspendare a executării, formulate de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că suspendarea plății compensațiilor bănești cuvenite în temeiul legilor reparatorii contravine dispozițiilor art. 21 alin. (3) din Constituție, cu referire la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, având în vedere că a fost precedată de altă perioadă în care plățile au fost suspendate, potrivit

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 10/2013 . Se arată că prin suspendarea plății despăgubirilor se creează un vădit tratament discriminatoriu între persoanele care au încasat deja aceste sume de bani și persoanele beneficiare ale acelorași acte normative, care, deși au dobândit un drept de creanță recunoscut de statul român, nu pot intra în posesia despăgubirilor. Se susține că, în condițiile în care plata despăgubirilor este din nou suspendată, dreptul de proprietate al beneficiarilor titlurilor de plată este practic golit de conținut, protecția acestuia devenind pur iluzorie.

6. Judecătoria Sectorului 2 București - Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

7. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând, în acest sens, cele reținute Curtea Constituțională în

Decizia nr. 31 din 3 februarie 2015 .

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor și concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 10/2014

privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din

Legea nr. 9/1998

privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și din

Legea nr. 290/2003

privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 14 martie 2014. Ordonanța de urgență a fost aprobată, cu modificări, prin

Legea nr. 112/2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din 16 iulie 2014, astfel că textul de lege criticat are următorul cuprins: "Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă, până la data de 31 decembrie 2014, plata despăgubirilor stabilite prin hotărârile comisiilor județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea

Legii nr. 290/2003 , prin ordinele emise de către șeful Cancelariei Primului-Ministru în temeiul

Legii nr. 9/1998

și, respectiv, prin deciziile de plată emise de către vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților care coordonează aplicarea

Legii nr. 9/1998 ,

Legii nr. 290/2003

și

Legii nr. 393/2006 ".

12. Anterior aprobării prin lege a ordonanței de urgență, suspendarea fusese preconizată pentru un interval de 6 luni începând cu data intrării în vigoare a ordonanței (14 martie 2014), prin legea de aprobare stabilindu-se data de 31 decembrie 2014.

13. În ceea ce privește aplicabilitatea în timp a textelor de lege criticate, Curtea observă că acestea cuprind norme temporare, care au fost în vigoare până la data de 31 decembrie 2014. Potrivit

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare. Ținând cont de împrejurările cauzei, se observă că în speță sunt, însă, incidente cele statuate prin

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora sintagma "în vigoare" este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare. Astfel, în cauza de față, autoarea excepției a cerut punerea în executare silită a Hotărârii nr. 404 din 28 mai 2009, emisă de Comisia Municipiului București pentru aplicarea

Legii nr. 290/2003 . Excepția de neconstituționalitate din cauza de față a fost ridicată în cursul soluționării contestației la executare formulate de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților. Autoritatea menționată a invocat prevederile art. 2 din ordonanța de urgență criticată, prin care a fost suspendată, pe intervalul 14 martie 2014 - 31 decembrie 2014, plata despăgubirilor stabilite conform legilor reparatorii

nr. 9/1998 ,

nr. 290/2003

și

nr. 393/2006 .

14. În consecință, deși în prezent textele de lege deduse controlului de constituționalitate nu mai sunt în vigoare, Curtea este competentă să analizeze prezenta excepție de neconstituționalitate.

15. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin următoarelor dispoziții din Constituție: art. 1 alin. (5), care statuează cu privire la obligativitatea respectării legilor și a supremației Constituției, art. 16 alin. (1), care instituie principiul egalității cetățenilor în fața legii, fără privilegii și fără discriminări, art. 21 alin. (3), care consacră dreptul la un proces echitabil, soluționat într-un termen rezonabil, art. 44 alin. (2) privind garantarea și ocrotirea proprietății private, art. 53 alin. (2), care stabilește condițiile în care poate fi restrâns exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți și art. 115 alin. (6) privind regimul adoptării ordonanțelor de urgență ale Guvernului.

16. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că critici similare au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate. Astfel, de exemplu, prin

Decizia nr. 31 din 3 februarie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 31 martie 2015, Curtea a reținut că acordarea despăgubirilor cetățenilor români care au suferit pierderi într-o anumită perioadă de timp istorică a fost stabilită prin

Legea nr. 9/1998 ,

Legea nr. 290/2003

și

Legea nr. 393/2006 , iar prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 10/2014

a fost suspendată acordarea acestor despăgubiri, suspendare care a operat pentru perioada 14 martie-31 decembrie 2014. Având în vedere această situație, Curtea a constatat că măsura instituită de Guvern pe calea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 10/2014

reprezintă o soluție temporară, limitată în timp, având ca scop evitarea unor eventuale disfuncționalități ale procedurilor de restituire, până la adoptarea unui nou cadru legislativ, coerent, care să asigure realizarea efectivă a drepturilor la despăgubire acordate potrivit celor două legi reparatorii, precum și pentru identificarea surselor de finanțare necesare. Prin urmare, Curtea a constatat că, prin actul normativ criticat, nu a fost negat dreptul la despăgubire, așadar dreptul de proprietate privată al persoanelor îndreptățite, statul urmând să continue procesul de restituire potrivit noii legi adoptate în această materie.

17. Curtea a mai observat că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 10/2014

reprezintă un act normativ cu aplicabilitate limitată în timp, iar statul a depus diligențele necesare continuării procedurilor de despăgubire. Așadar, măsura instituită prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 10/2014

constituie o măsură adecvată și necesară în vederea atingerii scopului legitim urmărit, fiind de natură a menține un just echilibru între interesele debitorului - stat, respectiv asigurarea echilibrului bugetar, și cele ale creditorului - persoană îndreptățită la despăgubiri, respectiv despăgubirea efectivă a acestora, fără a încălca

art. 44 din Constituție. În același sens sunt și deciziile nr. 346 din 7 mai 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 544 din 22 iulie 2015, și nr. 530 din 14 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 630 din 19 august 2015.

18. Întrucât în cauza de față nu sunt evidențiate elemente noi care să conducă la reconsiderarea acestei jurisprudențe, cele statuate de Curtea Constituțională prin deciziile mai sus amintite își mențin valabilitatea și în ce privește prezenta excepție de neconstituționalitate.

19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Doina-Ioana Anton în Dosarul nr. 11.300/300/2014 al Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția civilă și constată că dispozițiile

art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 10/2014

privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din

Legea nr. 9/1998

privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și din

Legea nr. 290/2003

privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 17 mai 2016.