Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 247/2016

referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 alin. (2), art. 10 și art. 14 alin. (1) din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative

prezumat în vigoare

Data actului: 5 mai 2016
Emitent: Curtea Constituțională
Publicat în: Monitorul Oficial nr. 643 din 22 august 2016
Citat de: 1 act
Citează: 12 acte
Structură: 1 articol · 31.793 caractere
Sursă: legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Are ca temei 1

Legea nr. 9/1998 8 ianuarie 1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietate…

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Simina Popescu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 3, art. 10 și

art. 14 din Legea nr. 164/2014

privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul

Legii nr. 9/1998

privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al

Legii nr. 290/2003

privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative, excepție ridicată de Cornel Iancu, Tănase C. Iancu și Maria Caracostea în Dosarul nr. 803/120/2015 al Tribunalului Dâmbovița - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, care formează obiectul Dosarului nr. 1.156D/2015 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că, la dosar, partea Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a transmis note scrise prin care susține respingerea excepției de neconstituționalitate.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă

deciziile Curții Constituționale nr. 855 din 10 decembrie 2015 , nr. 14 și nr. 15, ambele din 19 ianuarie 2016.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

5. Prin Încheierea din 21 mai 2015, pronunțată în Dosarul nr. 803/120/2015, Tribunalul Dâmbovița - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3, art. 10 și

art. 14 din Legea nr. 164/2014

privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul

Legii nr. 9/1998

Legii nr. 290/2003

privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Iancu Cornel, Iancu C. Tănase și Caracostea Maria într-o cauză având ca obiect obligarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților la plata unei sume stabilite printr-o hotărâre a Comisiei Municipiului București pentru aplicarea

Legii nr. 9/1998 .

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că deciziile definitive de plată a despăgubirilor au generat un drept de creanță asupra statului, care beneficiază de protecție constituțională, în condițiile art. 44 alin. (1) din Legea fundamentală, dând naștere în patrimoniul persoanelor îndreptățite, unui "bun", în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Susțin că apariția

Legii nr. 164/2014 , în temeiul căreia executarea integrală a unei creanțe asupra statului ar avea loc în decursul a 5 ani, în tranșe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2015, în contextul în care

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 10/2013 , care viza aceeași situație a fost declarată neconstituțională, este de natură a nu răspunde exigenței termenului rezonabil ce se circumscrie noțiunii de "proces echitabil", afectând, în acest fel, drepturi fundamentale ale cetățeanului, respectiv dreptul la un proces echitabil și dreptul de proprietate. Conceptul de "termen rezonabil" al unei proceduri judiciare nu poate fi considerat respectat, în condițiile în care

Legea nr. 164/2014

instituie a treia eșalonare a plății unei creanțe asupra statului. Același concept de termen rezonabil al unei proceduri judiciare nu poate fi considerat respectat nici în ceea ce privește validarea sau invalidarea hotărârilor emise de comisiile județene în baza

Legii nr. 9/1998 . Astfel, potrivit

art. 7 alin. (3) din Legea nr. 9/1998 , Comisia centrală urma, ca în termen de cel mult 60 de zile, să valideze sau să invalideze măsurile stabilite de comisiile județene și a municipiului București. În speță, Hotărârea nr. 4.405 din 9 noiembrie 2012 a Comisiei Municipiului București pentru aplicarea

Legii nr. 9/1998 , prin care au fost acordate despăgubiri moștenitorilor defuncților Iancu Gheorghe și Iancu Iana, nu a fost validată sau invalidată, până la acest moment, iar prin dispozițiile

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 164/2014

se instituie un nou termen de 18 luni de validare/invalidare a hotărârilor emise de comisiile județene, în temeiul

Legii nr. 9/1998 .

7. În acest context, autorii excepției arată că, prin măsurile instituite prin

Legea nr. 164/2014 , de reeșalonare a unor debite ale statului, pe o durată de 5 ani, precum și stabilirea unei alte proceduri de validare sau invalidare a hotărârilor comisiilor județene și a municipiului București, emise în temeiul

Legii nr. 9/1998 , persoana îndreptățită suportă o sarcină disproporționată și excesivă în privința dreptului său de proprietate.

8. În final, autorii susțin că, prin

Legea nr. 164/2014

se nesocotește

Decizia Curții Constituționale nr. 528 din 12 decembrie 2013 , care are un caracter general obligatoriu, conform art. 147 alin. (4) din Constituție.

9. Tribunalul Dâmbovița - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal consideră că prevederile de lege criticate aduc atingere dreptului de proprietate, precizând că deciziile definitive de plată a despăgubirilor au născut un drept de creanță asupra statului, în patrimoniul reclamanților, care beneficiază de protecție constituțională, în condițiile art. 44 alin. (1) din Legea fundamentală și au dat naștere, în patrimoniul persoanelor îndreptățite unui "bun", în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

10. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

11. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Precizează că problema plății eșalonate a mai fost supusă controlului de constituționalitate în raport cu critici similare, iar Curtea Constituțională a constatat constituționalitatea dispozițiilor legale care prevăd asemenea măsuri. În acest sens sunt

Decizia nr. 24 din 17 ianuarie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 137 din 29 februarie 2012,

Decizia nr. 188 din 2 martie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 14 aprilie 2010,

Decizia nr. 190 din 2 martie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 9 aprilie 2010,

Decizia nr. 712 din 25 mai 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 22 iunie 2010, deciziile nr. 1.534 și 1.535 din 28 noiembrie 2011, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 27 ianuarie 2012.

12. De asemenea invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia "plafonarea despăgubirilor și eșalonarea lor pe o perioadă mai lungă ar putea să reprezinte, de asemenea, măsuri capabile să păstreze un just echilibru între interesele foștilor proprietari și interesul general al colectivității" (Hotărârea din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, paragraful 235). În plus, măsurile reglementate au un caracter pozitiv, în sensul că Guvernul recunoaște obligația de plată a autorității statale și se obligă la plata despăgubirilor, modalitate de executare impusă de situația de excepție pe care o reprezintă, pe de o parte, proporția deosebit de semnificativă a creanțelor astfel acumulate împotriva statului și, pe de altă parte, stabilitatea economică a statului român în actualul context de criză economică, națională și internațională.

13. Raportat la prevederile art. 147 alin. (4) din Constituție, privind forța obligatorie a deciziilor Curții Constituționale, Guvernul menționează că, prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 10/2013

pentru plata eșalonată a despăgubirilor stabilite potrivit dispozițiilor

Legii nr. 9/1998 , ale

Legii nr. 290/2003 , precum și ale

Legii nr. 393/2006 , s-a stabilit un termen de 10 ani, însă acest act normativ a fost declarat neconstituțional prin

Decizia nr. 528/2013 . Ulterior, prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 10/2014

a fost suspendată, până la 31 decembrie 2014, plata despăgubirilor stabilite prin hotărârile comisiilor județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea

Legii nr. 290/2003 , prin ordinele emise de către șeful Cancelariei Primului-Ministru în temeiul

Legii nr. 9/1998

și, respectiv, prin deciziile de plată emise de către vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților care coordonează aplicarea

Legii nr. 9/1998 ,

Legii nr. 290/2003

și

Legii nr. 393/2006 . Ca urmare a apariției

Legii nr. 164/2014 , plata sumelor stabilite prin unul dintre actele administrative menționate la paragraful anterior se face potrivit prevederilor art. 3 alin. (2) și art. 10 alin. (1) din același act normativ, în sensul că plata efectivă se face în termen de 5 ani (iar nu 10 ani, cum era prevăzut în ordonanța de urgență a Guvernului declarată neconstituțională), începând cu 1 ianuarie 2015, în tranșe anuale egale. Apreciază că prevederile art. 53 din Constituție, invocate de autorii excepției, nu sunt incidente în cauza de față, nefiind vorba de restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

14. Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 3, art. 10 și

art. 14 din Legea nr. 164/2014

sunt constituționale, sens în care arată că normele de lege criticate, prin care s-a dispus eșalonarea plății despăgubirilor, precum și faptul că validarea sau invalidarea hotărârilor emise de comisiile județene, respectiv a municipiului București pentru aplicarea

Legii nr. 9/1998 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, și a

Legii nr. 290/2003 , cu modificările și completările ulterioare, înainte sau după data intrării în vigoare a prezentei legi, se realizează de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, în termen de 18 luni, fie de la data intrării în vigoare a legii, fie de la data înregistrării lor, nu sunt de natură să aducă atingere normelor constituționale. În aplicarea dispozițiilor art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, legiuitorul poate să reglementeze în mod diferit modul de plată a despăgubirilor acordate în temeiul

Legii nr. 9/1998

și al

Legii nr. 290/2003 , și anume în tranșe anuale egale, eșalonat, pe o perioadă de 5 ani, chiar dacă acestea au fost stabilite prin hotărâri judecătorești, atât timp cât dreptul de proprietate stabilit printr-un act al instanței nu este suprimat, din moment ce conținutul și limitele dreptului de proprietate și a creanțelor asupra statului sunt stabilite de lege.

15. Totodată, în măsura în care în dosarul de despăgubire există hotărâri judecătorești definitive, prin care se stabilește în sarcina autorității publice pârâte doar o obligație de a emite o decizie ce intră în competența sa legală, fără ca instanța să fi apreciat și asupra existenței sau întinderii dreptului de proprietate al persoanei îndreptățite, nu se poate pune în discuție neconstituționalitatea normelor criticate. În acest sens, Avocatul Poporului invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 686 din 26 noiembrie 2014 . Ca atare, noile dispoziții care conduc la acordarea despăgubirilor în 5 tranșe, mod diferit față de cel stabilit în temeiul vechii legi, sunt justificate și de contextul economico-financiar cu care se confruntă statul. În plus, normele criticate nu neagă dreptul beneficiarilor la plata despăgubirilor, ci instituie aplicarea unui nou sistem de acordare, motiv pentru care intervenția unui act normativ nou, prin care legiuitorul a înțeles să instituie o serie de măsuri pentru finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul

Legii nr. 9/1998

și al

Legii nr. 290/2003 , nu este de natură să realizeze discriminări în cadrul aceleiași categorii de persoane îndreptățite și nici o restrângere a exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

16. Cât privește critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3, art. 10 și

art. 14 din Legea nr. 164/2014 , față de art. 147 alin. (4) din Constituție, Avocatul Poporului menționează că soluția și considerentele

Deciziei Curții Constituționale nr. 528/2013

nu pot fi aplicate mutatis mutandis la soluția legislativă actuală, și anume la

Legea nr. 164/2014 . Prin urmare, normele de lege criticate nu sunt de natură a nesocoti caracterul obligatoriu atât al dispozitivului, cât și al considerentelor deciziei menționate. Referitor la critica de neconstituționalitate raportată la art. 1 alin. (4) din Constituție precizează că normele de lege supuse controlului sunt în concordanță cu principiul separației puterilor în stat.

17. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

18. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

19. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din dispozitivul încheierii de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 3, art. 10 și

art. 14 din Legea nr. 164/2014

privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul

Legii nr. 9/1998

Legii nr. 290/2003

privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 910 din 15 decembrie 2014. Din examinarea criticilor de neconstituționalitate formulate în cauză, astfel cum rezultă din considerentele încheierii de sesizare, Curtea constată că, în realitate, acestea vizează dispozițiile art. 3 alin. (2), art. 10 și

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 164/2014 . Prin urmare, Curtea reține ca obiect al excepției de neconstituționalitate aceste prevederi de lege, care au următorul cuprins:

- Art. 3 alin. (2): "Dispozițiile prezentei legi referitoare la plata despăgubirilor se aplică cererilor soluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, pentru care nu s-a efectuat plata, cererilor nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, precum și cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești, având ca obiect acordarea de despăgubiri în baza

Legii nr. 9/1998 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și a

Legii nr. 290/2003 , cu modificările și completările ulterioare.";

- Art. 10: "(1) Plata despăgubirilor stabilite prin actele administrative prevăzute la art. 9 lit. a) și b) se efectuează în ordinea cronologică a emiterii acestora, în tranșe anuale egale, eșalonat, pe o perioadă de 5 ani, începând cu data de 1 ianuarie 2015.

(2) Plata despăgubirilor stabilite prin actele administrative prevăzute la art. 9 lit. c) și d) se efectuează în ordinea cronologică a emiterii acestora, în tranșe anuale egale, eșalonat, pe o perioadă de 5 ani, începând cu anul următor emiterii deciziilor de validare.

(3) Plata sumelor de bani stabilite prin hotărâri judecătorești, rămase definitive și irevocabile sau, în cazul proceselor începute după data de 15 februarie 2013, rămase definitive, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se efectuează în tranșe anuale egale, eșalonat, pe o perioadă de 5 ani, începând cu data de 1 ianuarie 2015.

(4) Sumele neplătite, aferente hotărârilor judecătorești prevăzute la alin. (3) și actelor administrative prevăzute la art. 9 lit. a) și b), se actualizează cu indicele de creștere a prețurilor de consum pentru perioada de la momentul rămânerii irevocabile/definitive, respectiv al emiterii acestora, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, și constituie obligații de plată, în tranșe, în condițiile prezentei legi. Actualizarea sumei se face prin decizie a președintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.

(5) Sumele aferente actelor administrative prevăzute la art. 9 lit. c) se actualizează prin decizia de validare cu indicele de creștere a prețurilor de consum, pentru perioada de la momentul emiterii hotărârilor până la data intrării în vigoare a prezentei legi, și constituie obligații de plată, în tranșe, în condițiile prezentei legi.

(6) Pentru fiecare tranșă anuală, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților emite un titlu de plată. Titlul de plată, în original, se comunică, în cel mult 5 zile de la emitere, Ministerului Finanțelor Publice și persoanelor îndreptățite.

(7) Cuantumul unei tranșe anuale nu poate fi mai mic de 20.000 lei. În cazul în care suma ce trebuie plătită este mai mică decât 20.000 lei, aceasta va fi achitată integral, într-o singură tranșă.";

Articolul 14

: "(1) Hotărârile emise de comisiile județene în baza Legii nr. 9/1998 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, înregistrate la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și pentru care nu s-a emis decizie de validare/invalidare, se validează/invalidează în termen de 18 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi."

20. În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (4) privind principiul separației și echilibrului puterilor în cadrul democrației constituționale, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 44 alin. (2) privind dreptul de proprietate privată, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și art. 147 alin. (4) privind deciziile Curții Constituționale.

21. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile art. 3 alin. (2) și

art. 10 din Legea nr. 164/2014

au mai format obiect al controlului de constituționalitate, iar prin

deciziile nr. 855 din 10 decembrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 4 martie 2016, nr. 865 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 4 martie 2016, nr. 14 și nr. 15, ambele din 19 ianuarie 2016, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 22 martie 2016, nr. 120 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 384 din 20 mai 2016, și nr. 133 din 10 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 16 mai 2016, Curtea Constituțională a respins, ca neîntemeiate, excepțiile de neconstituționalitate.

22. Astfel, referitor la invocarea dispozițiilor art. 44 din Constituție, Curtea a reținut, în acord cu jurisprudența sa, că modul de reparare a injustițiilor și abuzurilor din legislația anterioară ține de opțiunea exclusivă a legiuitorului actual, în considerarea prevederilor art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, potrivit cărora conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Totodată, prevederile art. 1 cuprinse în Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, reglementând dreptul persoanelor fizice și juridice la respectarea bunurilor, lasă în competența statelor semnatare ale Convenției adoptarea măsurilor legislative concrete și a procedurii de urmat, necesare în vederea acordării de despăgubiri (a se vedea, spre exemplu,

Decizia Curții Constituționale nr. 202 din 18 aprilie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 19 iunie 2013).

23. Curtea a constatat că, prin prevederile de lege criticate, statul nu contestă existența unui "bun" în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, nu neagă existența și întinderea despăgubirilor constatate și nu refuză punerea în aplicare a acestora.

24. În ceea ce privește constituționalitatea instituirii eșalonării plății unor sume prevăzute în titluri executorii, Curtea Constituțională a reținut că executarea uno ictu constituie doar o altă modalitate de executare, fără ca acest lucru să însemne că este unica posibilă modalitate de executare care poate fi aplicată. Legiuitorul poate stabili anumite măsuri, respectiv plata eșalonată a unor sume prevăzute în titluri executorii, de natură să întărească finalitatea procesului judiciar, în sensul că acestea reprezintă un prim pas important al debitorului de a-și executa creanța.

25. Curtea a mai reținut că mecanismul eșalonării plății, ca modalitate de executare, poate fi considerat ca fiind în concordanță cu considerentele consacrate de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dacă sunt respectate anumite condiții: tranșe de efectuare a plăților intermediare precis determinate, termen rezonabil de executare integrală, acoperirea eventualei devalorizări a sumei datorate (a se vedea, în acest sens,

Decizia Curții Constituționale nr. 602 din 1 octombrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 859 din 18 noiembrie 2015).

26. Curtea a constatat că prevederile

art. 10 din Legea nr. 164/2014

îndeplinesc aceste condiții, stabilind un termen de 5 ani pentru eșalonarea plății, precum și obligația de actualizare a sumelor neplătite cu indicele de creștere a prețurilor de consum. Măsura instituită de reeșalonare a unor debite ale statului pe o durată de 5 ani poate fi considerată, așadar, de natură a menține un just echilibru între interesele debitorului - stat și cele ale creditorului - persoană îndreptățită la despăgubiri, de vreme ce persoana îndreptățită nu suportă o sarcină disproporționată și excesivă în privința dreptului său de a beneficia de despăgubirile acordate prin lege. În plus, astfel cum rezultă din Expunerea de motive la

Legea nr. 164/2014 , Curtea a observat că evaluările Guvernului privind impactul financiar asupra bugetului se referă la o perioadă de 5 ani de la intrarea în vigoare a acestui act normativ, astfel încât și din acest punct de vedere este justificată instituirea unui termen de 5 ani pentru eșalonarea plății despăgubirilor acordate potrivit

Legii nr. 290/2003

și

Legii nr. 9/1998 .

27. De asemenea, eșalonarea pe o perioadă de 5 ani a plății sumelor reprezentând despăgubiri fiind o măsură de natură a păstra un just echilibru între interesele persoanelor îndreptățite la despăgubire și interesul general al colectivității urmărește principiile stabilite în jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului, astfel încât nu se poate considera că, prin această măsură, statul afectează esența dreptului de proprietate privată al beneficiarilor de despăgubiri, în temeiul

Legii nr. 9/1998 . Aceasta, cu atât mai mult cu cât statul, prin caracterul său social, valoare constituțională instituită de art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală, are obligația de a imprima acțiunilor sale cu caracter economic un conținut just proporționat, astfel încât să asigure tuturor cetățenilor săi exercitarea efectivă a tuturor drepturilor și libertăților lor fundamentale.

28. Referitor la invocarea dispozițiilor art. 16 din Constituție, Curtea a reținut, în acord cu jurisprudența sa, că aplicarea unui regim juridic temporal diferit nu poate crea o stare de discriminare între diverse persoane, în funcție de actul normativ incident fiecăreia. Raportat la situația de față, inegalitatea de tratament juridic prin comparație cu acele persoane care au beneficiat de plata despăgubirilor anterior intrării în vigoare a

Legii nr. 164/2014

nu reprezintă un viciu de neconstituționalitate, fiind rezultatul unor regimuri juridice diferite, aplicate succesiv în timp, incidente în virtutea principiului tempus regit actum.

29. Distinct de acestea, referitor la critica de neconstituționalitate a prevederilor

art. 14 din Legea nr. 164/2014 , Curtea observă că acest text de lege instituie reguli procedurale privind validarea/invalidarea hotărârilor emise de comisiile județene în baza

Legii nr. 9/1998 . Astfel cum este menționat în Expunerea de motive la

Legea nr. 164/2014 , stabilirea atribuției Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților de a invalida hotărârile emise de comisiile județene are drept scop "îndreptarea unor erori, cu privire la întinderea dreptului de proprietate, la calitatea de persoană îndreptățită sau cu privire la alte elemente relevante pentru soluționarea dosarelor". Această procedură urmărește "eliminarea blocajului existent la nivel central, prin acordarea posibilității de a invalida cererile neînsoțite de documente doveditoare, cele în care solicitanții nu doresc să continue procedura sau au decedat fără moștenitori etc.". Prin urmare, Curtea constată că, în cadrul măsurilor de finalizare a procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul

Legii nr. 9/1998 , termenul de 18 luni, stabilit prin prevederile

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 164/2014 , pentru validarea/invalidarea hotărârilor emise de comisiile județene, respectiv a municipiului București pentru aplicarea

Legii nr. 9/1998 , se circumscrie noțiunii de "termen rezonabil".

30. Referitor la susținerea privind încălcarea dispozițiilor art. 147 alin. (4) din Constituție, Curtea constată că aceasta nu poate fi reținută. Considerentele rezultate din

Decizia Curții Constituționale nr. 528 din 12 decembrie 2013 , prin care instanța de contencios constituțional a reținut că instituirea unui termen de 10 ani pentru executarea unei creanțe asupra statului nu satisface exigențele unui termen rezonabil, nu pot fi aplicate mutatis mutandis în privința

Legii nr. 164/2014 , pentru că se referă la soluții legislative diferite. Astfel, odată cu intrarea în vigoare a

Legii nr. 164/2014 , plata despăgubirilor se efectuează, în tranșe anuale egale, eșalonat, pe o perioadă de 5 ani, în condițiile prevăzute de art. 10 din lege. Curtea apreciază că soluția legislativă menționată reprezintă o măsură adecvată și necesară în vederea atingerii scopului legitim urmărit - finalizarea procedurilor de despăgubire, fiind de natură a menține un just echilibru între interesele debitorului - stat, respectiv asigurarea echilibrului bugetar, și cele ale creditorilor - persoane îndreptățite la despăgubiri, respectiv despăgubirea efectivă a acestora.

31. În final, Curtea reține că nu s-a constatat restrângerea exercițiului vreunui drept sau al vreunei libertăți fundamentale, în sensul art. 53 din Constituție și, prin urmare, aceste dispoziții din Legea fundamentală nu au incidență în cauză.

32. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Cornel Iancu, Tănase C. Iancu și Maria Caracostea în Dosarul nr. 803/120/2015 al Tribunalului Dâmbovița - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. 3 alin. (2), art. 10 și

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 164/2014

privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul

Legii nr. 9/1998

Legii nr. 290/2003

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Dâmbovița - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 5 mai 2016.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Simina Popescu

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.