Decizia nr. 502/2016

Articolul 22

alin. (7) din Legea nr. 360/2002

se completează exclusiv cu prevederile Ordinului Ministrului Administrației și Internelor nr. 600 din 15 aprilie 2005. Potrivit art. 79 din Constituție, Consiliul Legislativ ține evidența oficială a legislației României, însă ordinul menționat nu a fost niciodată publicat deci nu figurează în evidența oficială a acestei instituții. Referitor la excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 26 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 , se observă că acesta a fost declarat neconstituțional, dar, până în prezent, nu s-a reglementat cu privire la procedura evaluării polițiștilor, ceea ce face din art. 26 alin. (1) o normă imprevizibilă, deoarece nu reglementează cu privire la cei care au competența evaluării. Reprezentantul autorului atrage atenția asupra practicii neunitare a instanțelor de drept comun, cu privire la data de la care curge termenul de revizuire. În cazul în care excepția a fost respinsă ca devenită inadmisibilă, unele instanțe resping cererile de revizuire formulate în temeiul deciziilor ce cuprind această soluție deoarece apreciază că acestea sunt tardiv introduse. În opinia instanțelor respective termenul de revizuire începe să curgă, indiferent că excepția este admisă sau respinsă ca devenită inadmisibilă, de la publicarea deciziei de admitere. Solicită Curții să precizeze în decizia pe care o va pronunța, momentul de la care va începe să curgă termenul de revizuire.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

8. Prin Încheierea din 19 februarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 14.079/3/2013, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 7 și

art. 8 din Legea nr. 218/2002

privind organizarea și funcționarea Poliției Române precum și cu a dispozițiilor art. 18, art. 22 alin. (7), art. 26 alin. (1) și (3) și

art. 27 din Legea nr. 360/2002

privind Statutul polițistului. Excepția a fost ridicată de Armin Marian Gherman într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului formulat împotriva sentinței prin care s-a respins cererea de anulare a actului administrativ - Fișă de evaluare pentru perioada 1 decembrie 2011-30 noiembrie 2012, prin care autorului excepției i s-a acordat calificativul "nesatisfăcător" pentru activitatea sa profesională, desfășurată în perioada respectivă.

9. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată că prevederile

art. 7 din Legea nr. 218/2002

aduc atingere dispozițiilor cuprinse în art. 1 alin. (5), art. 30 și art. 31 din Constituție deoarece, în măsura în care se interpretează că Inspectoratul General al Poliției Române s-a înființat cu personalitate juridică în temeiul acestora, nu conțin expresiile "se înființează" sau "se constituie", fiind imprevizibile și aducând atingere principiului securității juridice. Prin folosirea unei tehnici legislative inadecvate, care presupune excluderea expresiilor anterior menționate, legiuitorul a indus, prin textele de lege criticate, reprezentarea falsă că Inspectoratul General al Poliției Române este o persoană juridică sui generis. Pe de altă parte, în măsura în care din textele de lege criticate, respectiv art. 7 și

art. 8 din Legea nr. 218/2002 , s-ar înțelege că acestea constituie temeiul înființării Inspectoratul General al Poliției Române, în conținutul lor nu se regăsește condiția imperativă prevăzută de art. 117 alin. (2) din Constituție, de a solicita avizul Curții de Conturi, ceea ce duce la încălcarea textului constituțional menționat, dar și a principiului securității raporturilor juridice, cu sediul în art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală.

10. Referitor la excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 8 din Legea nr. 218/2002

(în forma anterioară modificării aduse prin

Legea nr. 40/2015 ), autorul arată că acestea aduc atingere dispozițiilor art. 1 alin. (5) și art. 16 alin. (1) și (3) din Constituție, precum și art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece funcțiile de conducere din cadrul Inspectoratului sunt ocupate prin examen sau concurs, potrivit

art. 18 din Legea nr. 360/2002 , pe când cele două funcții reglementate de

art. 8 din Legea nr. 218/2002

se ocupă prin numire directă, fără concurs sau examen. Funcționarii publici care ocupă aceste posturi de conducere beneficiază de un tratament diferit în ceea ce privește numirea în funcție, nefiind supuși unei evaluări riguroase a cunoștințelor profesionale, pe baza unor criterii obiective și nediscriminatorii, deși acestea nu au caracter de demnitate publică, iar prin statutul lor ar trebui să fie echidistante politic.

11. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 18 din Legea nr. 360/2002 , se arată că acestea aduc atingere art. 1 alin. (5) art. 30 și art. 31 din Constituție, deoarece prin sintagma "după caz" se creează o reprezentare "neclară, lacunară și dubitativă" în ceea ce privește ocuparea posturilor de conducere din Inspectoratul General al Poliției Române. Pe de altă parte, prevederile

art. 18 din Legea nr. 360/2002

reglementează cu privire la faptul că, printr-un ordin de ministru, pot fi reglementate condițiile de organizare a concursurilor sau examenelor pentru ocuparea funcțiilor de conducere, ceea ce face din acestea "o normă în alb", competența constituțională revenind exclusiv legiuitorului organic, iar nu ministrului administrației și internelor, ceea ce aduce atingere art. 1 alin. (4) și (5) și art. 73 alin. (3) lit. j) din Legea fundamentală.

12. Referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 22 alin. (7) din Legea nr. 360/2002 , se apreciază că acestea sunt neconstituționale, deoarece plasează în sfera executivului atributul de reglementare a competențelor "entităților" care trebuie să emită actele administrative privind nașterea, modificarea, suspendarea și încetarea raportului de serviciu al polițistului. Articolul criticat este lacunar, incomplet și imprevizibil, pentru că nu face referire la "entitatea" care are respectivele competențe ale emiterii actelor administrative anterior menționate, lăsând practic unui membru al puterii executive să stabilească prin ordin competențe legate de emiterea actelor administrative relative la nașterea, modificarea, suspendarea și încetarea raportului de serviciu al polițistului, funcționar public cu statut special. Sunt încălcate astfel prevederile art. 1 alin. (4) și (5) art. 16 alin. (1) și (3) și art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție, precum și cele ale art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

13. Se apreciază că prevederile

art. 26 alin. (1) și (3) din Legea nr. 360/2002

sunt neconstituționale întrucât, prin tehnica legislativă folosită, legiuitorul le-a atribuit un caracter incomplet, neclar și lipsit de previzibilitate, iar acestea nu oferă standarde suficiente de respectare a principiului potrivit căruia drepturile și libertățile fundamentale ale omului sunt valori supreme și sunt garantate. Din acestea nu rezultă cine anume efectuează evaluarea anuală a polițiștilor, ceea ce a conferit puterii executive posibilitatea de a reglementa ulterior prin ordin cu privire la această persoană, contrar dispozițiilor art. 1 alin. (3)-(5), art. 30 și art. 31 din Constituție. De asemenea, textul nu stabilește nici eventualele competențe profesionale ale celui care face evaluarea. Nu sunt stabilite termene, limite, criterii de acordare a calificativelor evaluării. Reglementarea unei proceduri în care nu este nominalizată "entitatea" care face evaluarea aduce atingere și dispozițiilor art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție deoarece se reglementează lacunar cu privire la polițiști, care sunt funcționari publici cu statut special. Evaluarea profesională a polițistului însumează activități ce pătrund în sfera vieții sale private, precum evaluarea însușirilor fizice, psihice și intelectuale, ceea ce constituie o încălcare a prevederilor art. 8 din Convenția privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Sunt invocate considerentele referitoare la previzibilitate reținute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea din 8 iunie 2006, pronunțată în Cauza Lupșa împotriva României, și în Hotărârea din 4 mai 2000, pronunțată în Cauza Rotaru împotriva României.

14. Autorul excepției de neconstituționalitate arată că

art. 26 alin. (3) din Legea nr. 360/2002

este neconstituțional, deoarece prevede ca procedura de evaluare a polițiștilor să fie stabilită prin ordin al ministrului afacerilor interne, normă juridică inferioară legii organice, prin care competența constituțională exclusivă a legiuitorului organic de a reglementa statutul funcționarului public este transmisă unei autorități unipersonale, din cadrul puterii executive, ceea ce aduce atingere dispozițiilor art. 1 alin. (4) și (5) și art. 73 alin. (3) lit. j) din Legea fundamentală.

15. Prevederile

art. 27 din Legea nr. 360/2002

sunt neconstituționale deoarece dispun ca prin ordin de ministru să fie reglementate condițiile de evoluție profesională a polițiștilor, cuprinse în "Ghidul carierei polițistului". Competența constituțională exclusivă a legiuitorului organic, de a reglementa în domeniul privind statutul funcționarilor publici, este transmisă ministrului afacerilor interne, ceea ce reprezintă o încălcare a dispozițiilor art. 1 alin. (4) și (5), art. 30, art. 31 și art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție.

16. Se invocă cele reținute, cu titlu de principiu, prin

Deciziile Curții Constituționale nr. 1.039 din 9 iulie 2009 , nr. 414 din 14 aprilie 2010, nr. 723 din 1 iunie 2010, nr. 1 din 11 ianuarie 2012, nr. 447 din 29 octombrie 2013, nr. 392 din 2 iulie 2014 și nr. 662 din 11 noiembrie 2014.

17. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

18. Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

19. Guvernul apreciază că textele de lege criticate reglementează organizarea Inspectoratului General al Poliției Române, precum și posibilitatea autorității administrative de a stabili procedura de evaluare a polițistului, fără a aduce modificări sau completări contrare unor dispoziții existente în cuprinsul

Legii nr. 360/2002 . Orice metodologie detaliază principiile și normele din cuprinsul legii, pentru punerea lor în aplicare. Dacă nu adaugă la normele de lege sau nu le modifică, normele de delegare de reglementare nu sunt în măsură să aducă atingere principiului legalității sau al separației puterilor în stat. Prin aceste norme, legiuitorul a lăsat la aprecierea autorității publice învestite cu executarea și aplicarea legii, detalierea cadrului normativ în materia evaluării, stabilind o delegare de reglementare cu privire la metodologia de evaluare, în sensul reglementării acesteia prin ordin al ministrului afacerilor interne. Se face referire la

Decizia Curții Constituționale nr. 392 din 2 iulie 2014 , reținându-se că rămâne la latitudinea Curții Constituționale să aprecieze dacă dispozițiilor legale criticate le sunt aplicabile aceleași rațiuni de neconstituționalitate ca în decizia amintită.

20. Avocatul Poporului apreciază că prevederile art. 7 și

art. 8 din Legea nr. 218/2002

precum și dispozițiile

art. 26 alin. (1) din Legea nr. 360/2002

sunt constituționale. Astfel, așa cum rezultă din interpretarea art. 117 din Constituție, pot exista și alte organe centrale de specialitate, care se pot organiza fie în subordinea Guvernului, fie în subordinea ministerelor. Or, Poliția Română face parte din Ministerul Afacerilor Interne, având în structura sa organizatorică unități teritoriale aflate în subordinea Inspectoratului General al Poliției Române. Prin urmare, de vreme ce legiuitorul constituant a dat Guvernului și ministerelor competența de a înființa în subordinea sa alte autorități de specialitate, nu se constată încălcări ale art. 117 alin. (2) și art. 1 alin. (5) din Constituție. Prevederile art. 30 și art. 31 referitoare la libertatea de exprimare nu au incidență în cauză.

21. Referitor la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 18 și

art. 26 alin. (3) din Legea nr. 360/2002

raportat la prevederile art. 1 alin. (4) și (5) și art. 73 alin. (3) lit. j) și p) din Constituție, Avocatul Poporului arată că aceasta este inadmisibilă, deoarece textele criticate au fost constatate neconstituționale prin

Decizia nr. 172 din 24 martie 2016

și

Decizia nr. 637 din 13 octombrie 2015 .

22. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 22 alin. (7) și

art. 27 din Legea nr. 360/2002 , raportată la prevederile art. 1 alin. (4) și (5) și art. 73 alin. (3) lit. j) și p) din Constituție se apreciază că aceasta este întemeiată. Astfel, potrivit art. 1 alin. (1) și

art. 2 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 , polițistul este funcționar public cu statut special, învestit cu exercițiul autorității publice, iar conform art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție, statutul funcționarilor publici este reglementat prin lege organică. Dispozițiile constituționale impun adoptarea măsurilor legislative privind statutul funcționarilor publici prin lege organică, cu o majoritate parlamentară absolută. Legiuitorul constituant a rezervat această procedură anumitor domenii, expres și limitativ specificate de art. 73 alin. (3) din Constituție. Sunt invocate considerentele care au stat la baza

Deciziei nr. 392 din 2 iulie 2014 . Selecționarea, pregătirea, obținerea gradelor profesionale și evoluția profesională a polițiștilor, stabilite prin "Ghidul carierei polițistului", aprobat prin ordin al Ministerului de Interne, este de natură să aducă atingere prevederilor constituționale invocate. Se arată că

art. 22 alin. (7) din Legea nr. 360/2002

nu aduce atingere art. 16 alin. (1) și (3) din Legea fundamentală și că prevederile art. 30 și art. 31 din Constituție nu au incidență în cauză.

23. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

24. S-a întocmit o adresă prin care s-a solicitat un punct de vedere de la Ministerului Afacerilor Interne, în temeiul

art. 76 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Guvernului, Avocatului Poporului și Ministerului Afacerilor Interne, concluziile scrise transmise de către Inspectoratul General al Poliției Române, concluziile procurorului și ale reprezentantului autorului excepției, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

25. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

26. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 7 și

art. 8 din Legea nr. 218/2002

privind organizarea și funcționarea Poliției Române, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 25 aprilie 2014, precum și dispozițiile art. 18, art. 22 alin. (7), art. 26 alin. (1) și (3) și

art. 27 din Legea nr. 360/2002

privind Statutul polițistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, cu modificările aduse prin punctul 3 al articolului unic din

Legea nr. 101/2004

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 89/2003

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 360/2002

privind Statutul polițistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 346 din 20 aprilie 2004, care au următorul conținut:

- Art. 7: "Inspectoratul General al Poliției Române este unitatea centrală a poliției, cu personalitate juridică și competență teritorială generală, care conduce, îndrumă și controlează activitatea unităților de poliție subordonate, desfășoară activități de investigare și cercetare a infracțiunilor deosebit de grave, circumscrise crimei organizate, criminalității economico-financiare sau bancare, a altor infracțiuni ce fac obiectul cauzelor penale aflate în supravegherea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și orice alte atribuții date în competența sa prin lege."

- Art. 8: "(1) Inspectoratul General al Poliției Române este condus de un inspector general numit prin decizie a prim-ministrului, la propunerea ministrului afacerilor interne, după consultarea Corpului Național al Polițiștilor.

(2) Inspectorul general este ajutat de adjuncți numiți de către ministrul afacerilor interne, la propunerea sa, cu consultarea Corpului Național al Polițiștilor."

-

Articolul 18

din Legea nr. 360/2002

privind Statutul polițistului: "Posturile de conducere se ocupă prin examen sau concurs, după caz, în situațiile și în condițiile stabilite prin ordin al ministrului administrației și internelor."

-

Articolul 22

alin. (7) din Legea nr. 360/2002

privind Statutul polițistului: "Competențele emiterii actelor administrative privind nașterea, modificarea, suspendarea și încetarea raportului de serviciu al polițistului se stabilesc prin ordin al ministrului administrației și internelor, în condițiile legii."

-

Articolul 26

alin. (1) și (3) din Legea nr. 360/2002

privind Statutul polițistului: "(1) Activitatea și conduita polițistului sunt evaluate o dată pe an, iar concluziile se consemnează în evaluarea anuală de serviciu, cu acordarea uneia dintre următoarele calificative: «foarte bine», «bine», «satisfăcător», «nesatisfăcător».[...]

(3) Metodologia privind evaluarea polițistului se stabilește prin ordin al ministrului administrației și internelor."

-

Articolul 27

din Legea nr. 360/2002

privind Statutul polițistului: "Selecționarea, pregătirea, obținerea gradelor profesionale și evoluția profesională a polițiștilor se stabilesc, în condițiile prezentei legi, prin Ghidul carierei polițistului, aprobat prin ordin al ministrului de interne."

27. Referitor la denumirea actuală a autorității administrației publice centrale, la care art. 18, art. 22 alin. (7), art. 26 alin. (3) și

art. 27 din Legea nr. 360/2002

fac referire, se observă că, în prezent, funcționează Ministerul Afacerilor Interne, înființat prin reorganizarea Ministerului Administrației și Internelor, potrivit

art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 96/2012

privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice centrale și pentru modificarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 884 din 22 decembrie 2012, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 71/2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 171 din 29 martie 2013.

28. După data sesizării Curții Constituționale,

art. 8 alin. (1) din Legea nr. 218/2002

privind organizarea și funcționarea Poliției Române a fost modificat prin

Legea nr. 40/2015

pentru modificarea alin. (1) al

art. 8 din Legea nr. 218/2002

privind organizarea și funcționarea Poliției Române, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 171 din 12 martie 2015, având următorul conținut: "(1) Inspectoratul General al Poliției Române este condus de un inspector general, cu rang de secretar de stat, numit prin decizie a prim-ministrului, la propunerea ministrului afacerilor interne, după consultarea Corpului Național al Polițiștilor."

29. Curtea observă că

art. 27 din Legea nr. 360/2002

a fost abrogat la data de 21 iunie 2016, prin

art. I pct. 19 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 21/2016

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 360/2002

privind Statutul polițistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 21 iunie 2016. În legătură cu examinarea unor texte de lege abrogate, prin

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, nuanțând interpretarea sintagmei "în vigoare" din cuprinsul

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituțională a reținut că obiectul controlului îl formează "dispozițiile aplicabile cauzei, chiar dacă acestea nu mai sunt în vigoare". Așa fiind, Curtea urmează să se pronunțe asupra prevederilor de lege cu care a fost sesizată, chiar dacă au fost abrogate, deoarece acestea produc efecte în cauza în care excepția a fost ridicată.

30. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse art. 1 alin. (4) ce reglementează principiul separației și echilibrului puterilor, art. 1 alin. (5) potrivit căruia "în România respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie", art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 30 referitor la libertatea de exprimare, art. 31 privind dreptul la informație, art. 73 alin. (3) lit. j) potrivit căruia prin lege organică se reglementează statutul funcționarilor publici, art. 117 alin. (2) potrivit căruia "Guvernul și ministerele, cu avizul Curții de Conturi, pot înființa organe de specialitate, în subordinea lor, numai dacă legea le recunoaște această competență". Este încălcat, de asemenea, art. 8 referitor la dreptul la respectarea vieții private și de familie și art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

31. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că obiectul litigiului se circumscrie unor aspecte care vizează stricto sensu raportul de serviciu al autorului excepției, în sensul anulării fișei de evaluare prin care a obținut calificativul "nesatisfăcător", iar nu modului de organizare a structurii din care acesta face parte, nici modului de numire a inspectorului general, și nici promovării autorului într-un post de conducere (art. 7 și

art. 8 din Legea nr. 218/2002 , înainte de modificarea prin

Legea nr. 40/2015

precum și

art. 18 din Legea nr. 360/2002 ). În aceste condiții, Curtea reține că prevederile art. 7 și

art. 8 din Legea nr. 218/2002 , precum și cele ale

art. 18 din Legea nr. 360/2002 , nu au legătură cu soluționarea cauzei în care excepția a fost ridicată. De altfel, Curtea reține că prin

Decizia nr. 172 din 24 martie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 25 aprilie 2016 a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 18 din Legea nr. 360/2002 .

32. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 22 alin. (7) din Legea nr. 360/2002

potrivit căruia "Competențele emiterii actelor administrative privind nașterea, modificarea, suspendarea și încetarea raportului de serviciu al polițistului se stabilesc prin ordin al ministrului administrației și internelor, în condițiile legii", Curtea reține că în conținutul acestuia se face referire, limitativ, la competențele emiterii actelor în cazul nașterii, modificării, suspendării și încetării raportului de serviciu, iar nu în cazul evaluării. Așa fiind, Curtea constată că nici acest text de lege nu are legătură cu soluționarea cauzei.

33. Referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 27 din Legea nr. 360/2002

privind Statutul polițistului, Curtea reține că "Ghidul carierei polițistului", la care face referire textul de lege criticat, aprobat prin Ordinul viceprim-ministrului, ministrul administrației și internelor, pentru aprobarea "Ghidului carierei polițiștilor și cadrelor militare Ministerul Administrației și Internelor" nr. 69 din 28 aprilie 2009, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 312 din 12 mai 2009, reglementează cu privire la cursurile pentru inițierea în carieră, cursurile pentru dezvoltarea carierei, examenele de carieră, ocuparea posturilor vacante prin examen, iar nu aspecte ce privesc acordarea calificativelor. Curtea va respinge și această excepție ca inadmisibilă, întrucât textul de lege criticat nu are legătură cu soluționarea cauzei. Curtea mai observă că acest articol a fost abrogat prin

art. I pct. 19, din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 21/2016 .

34. În concluzie, Curtea va respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a art. 7 și

art. 8 din Legea nr. 218/2002

privind organizarea și funcționarea Poliției Române, precum și a dispozițiilor art. 18, art. 22 alin. (7) și

art. 27 din Legea nr. 360/2002

privind Statutul polițistului, întrucât acestea nu îndeplinesc condiția de admisibilitate prevăzută de

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , referitoare la legătura cu soluționarea cauzei.

35. Referitor la excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 26 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 , Curtea observă că aceasta este neîntemeiată, întrucât reglementarea prin lege a unei proceduri de evaluare este necesară, dată fiind importanța profesiei de polițist, și este justificată de imperativul îmbunătățirii performanțelor profesionale. Criteriile cuprinse în fișa de evaluare, astfel cum rezultă din examinarea celei depuse la dosar, întocmită potrivit Ordinului ministrului Administrației și Internelor nr. 300 din 21 iunie 2004, care nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, privesc, în esență, îndeplinirea sarcinilor, îndatoririlor și responsabilităților înscrise în fișa postului, și evaluarea capacități profesionale (indicatori de evaluare, calități personale - rezistența la stres, flexibilitate în gândire, capacitate de comunicare, motivație profesională, inițiativă în muncă, echilibru emoțional, spirit de colaborare, asumarea responsabilității, respectarea eticii și deontologiei profesionale, loialitate, disciplină, prestanță, precum și capacități manageriale). Nu se poate reține astfel încălcarea prevederilor art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece evaluarea acestor calități se face în considerarea statutului special al profesiei și este o măsură prevăzută de lege, adecvată, necesară și proporțională cu situația autorului excepției, din perspectiva profesiei exercitate de acesta.

36. Curtea constată, cât privește critica autorului, reținută la paragraful 14 din prezenta decizie, că asupra stabilirii competențelor în materia evaluării, s-a pronunțat prin

Decizia nr. 637 din 13 octombrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 906 din 8 decembrie 2015, prin care a admis excepția și a constatat că prevederile

art. 26 alin. (3) din Legea nr. 360/2002

privind Statutul polițistului sunt neconstituționale. Cu acel prilej, Curtea a reținut caracterul lacunar al normelor referitoare la evaluarea activității polițiștilor, de vreme ce reguli substanțiale, esențiale în materia evaluării, precum: stabilirea reprezentanților instituției angajatoare care efectuează evaluarea, precizarea criteriilor de evaluare a activității și a conduitei polițistului, comunicarea rezultatului evaluării și posibilitatea de contestare a acestuia, nu sunt reglementate prin lege (par. 28). Prin urmare, ținând cont de dispozițiile

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, și de faptul că decizia menționată este pronunțată ulterior sesizării instanței constituționale în prezenta cauză, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 26 alin. (3) din Legea nr. 360/2002

privind Statutul polițistului urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă.

37. Potrivit dispozițiilor art. 147 alin. (1) și (4) din Constituție, în procesul de aplicare și interpretare a legislației incidente în cauză, instanța de judecată va urma să respecte

Decizia Curții Constituționale nr. 637 din 13 octombrie 2015 , atât sub aspectul dispozitivului, cât și al considerentelor pe care acesta se sprijină. Așa fiind, chiar dacă, potrivit

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, în temeiul deciziei anterior menționate, prin care s-a admis excepția, prezenta decizie poate constitui motiv al unei cereri de revizuire, conform art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă din 1865 sau art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă, raportat la incidența acestor ultime articole în speță. Totodată, potrivit art. 324 alin. 3 din Codul de procedură civilă din 1865 sau a art. 511 alin. (3) din Codul de procedură civilă, după caz și în funcție de incidența acestora în cauză, termenul de revizuire este de 3 luni de la data publicării prezentei decizii a Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, Partea I.

38. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 și

art. 8 din Legea nr. 218/2002

privind organizarea și funcționarea Poliției Române, precum și a dispozițiilor art. 18, art. 22 alin. (7) și

art. 27 din Legea nr. 360/2002

privind Statutul polițistului, excepție ridicată de Armin Marian Gherman în Dosarul nr. 14.079/3/2013 al Curții de Apel București - Secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal.

2. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de același autor în dosarul aceleiași instanțe, și constată că dispozițiile

art. 26 alin. (1) din Legea nr. 360/2002

privind Statutul polițistului, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

3. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 26 alin. (3) din Legea nr. 360/2002

privind Statutul polițistului, excepție ridicată de același autor în dosarul aceleiași instanțe.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 5 iulie 2016.