Decizia nr. 547/2016

Valer Dorneanu

- președinte

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Augustin Zegrean

- judecător

Cristina Teodora Pop

- magistrat-asistent

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 73 din Legea nr. 80/1995

privind statutul cadrelor militare, excepție ridicată de Gheorghe Sorin Florea în Dosarul nr. 13.420/3/2012 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.515 D/2015.

2. Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 7 iulie 2016, în prezența autorului excepției și a reprezentatului Ministerului Public, Liviu Drăgănescu, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când, în temeiul dispozițiilor art. 57 și

art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Curtea a dispus amânarea pronunțării pentru data de 12 iulie 2016, dată la care a pronunțat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

3. Prin Decizia civilă nr. 4.039/2015 din 10 septembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 13.420/3/2012, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 73 din Legea nr. 80/1995

privind statutul cadrelor militare, excepție ridicată de Gheorghe Sorin Florea într-o cauză având ca obiect soluționarea unui recurs declarat împotriva unei sentințe civile de respingere a unei cereri prin care autorul excepției a contestat notele și calificativul obținute în urma evaluării profesionale realizate potrivit Ordinului ministrului administrației și internelor nr. 300/2004.

4. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că răspunderea disciplinară a cadrelor militare trebuie reglementată, potrivit art. 73 alin. (3) lit. t) coroborat cu art. 118 alin. (2) din Constituție, prin lege organică. Or, dispozițiile

art. 73 din Legea nr. 80/1995

nu numai că nu reglementează procedura disciplinară prealabilă, aplicarea sancțiunilor disciplinare sau activitatea consiliului de disciplină, ci deleagă reglementarea acestor aspecte juridice importante ministrului de resort, care este abilitat să adopte ordine. Așadar, se ajunge la situația în care chestiuni esențiale, ce vizează executarea și/sau încetarea raporturilor de serviciu, să fie reglementate prin acte administrative care, de altfel, în prezenta cauză, nici nu au fost publicate în Monitorul Oficial al României (respectiv prin Ordinele ministrului administrației și internelor nr. 300/2004 și nr. 400/2004). Se susține că acest aspect este de natură să confere un caracter iluzoriu posibilităților autorului excepției de neconstituționalitate de a se apăra în mod eficient. Se arată că, în aceste condiții, persoana cercetată disciplinar nu cunoaște regulile desfășurării procedurii care îi este aplicată. Se mai susține că delegarea atribuției de a stabili astfel de norme unui membru al Guvernului, prin emiterea unor acte cu caracter administrativ, determină o stare de incertitudine juridică, întrucât acest gen de acte este supus, de regulă, în timp, unor modificări succesive. Totodată, se arată că art. 73 alin. (3) lit. p) din Constituție prevede că regimul general privind raporturile de muncă se reglementează prin lege organică. Se susține încălcarea, prin textul criticat, atât a principiului separației puterilor în stat, prevăzut la art. 1 alin. (4) din Constituție, prin delegarea unei competențe ce aparține în mod exclusiv legiuitorului către membri ai Guvernului, respectiv către ministrul apărării naționale și ministrul administrației și internelor, cât și a dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5) referitoare la previzibilitatea legii, întrucât persoanele vizate nu sunt capabile să își adapteze conduita în mod corespunzător și nici să aibă reprezentarea corectă a derulării procedurii disciplinare.

5. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că textul criticat nu încalcă dispozițiile constituționale invocate de autorul excepției.

6. În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

7. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că textul criticat nu contravine dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (3)-(5), art. 31, art. 73 alin. (3) lit. t) și art. 118 alin. (2), deoarece aspectele date de legiuitor în competența ministrului de resort spre a fi aprobate prin ordin pe calea delegării sunt de fapt aspecte procedural-administrative referitoare la metodologia întocmirii aprecierilor de serviciu, necesare aplicării principiilor și regulilor privind statutul cadrelor militare. Se susține că aceste norme procedural-administrative nu sunt de natură a modifica sau completa dispozițiile statutare prevăzute prin lege, ci, dimpotrivă, de a institui garanții procedurale suplimentare. Se arată, de asemenea, că, indiferent de domeniul de reglementare, organic sau ordinar, numeroase legi sunt puse în aplicare prin elaborarea de norme secundare subsecvente, legea neputând reglementa toate aspectele administrative privind aplicarea, și că o astfel de abordare legislativă nu aduce atingere principiilor constituționale invocate în susținerea excepției.

8. Avocatul Poporului opinează că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. Se arată că, potrivit reglementărilor constituționale, statutul cadrelor militare se stabilește prin lege organică și că textul criticat reglementează aprecierea de serviciu a cadrelor militare, urmând ca metodologia întocmirii aprecierilor de serviciu, în timp de pace, precum și sistemul de apreciere, în timp de război, să fie stabilite prin ordin al ministrului apărării naționale. Se mai arată că acesta este unicul document de evaluare a competenței profesionale, a calității morale, a perspectivelor de dezvoltare și promovare, pe baza căruia ofițerii, maiștrii militari și subofițerii sunt înaintați în grad. Rezultă, astfel, fără echivoc, că aprecierea de serviciu este o parte semnificativă a executării raportului de serviciu. Or, conform art. 118 alin. (2) teza ultimă din Legea fundamentală, statutul cadrelor militare se stabilește prin lege organică, ceea ce face ca delegarea adoptării normelor juridice referitoare la promovarea în cariera militară ministrului de resort să fie de natură a încălca dispozițiile constituționale invocate de autorul excepției. Se face trimitere, totodată, la

Decizia Curții Constituționale nr. 637 din 13 octombrie 2015 .

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului și al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 73 din Legea nr. 80/1995

privind statutul cadrelor militare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 20 iulie 1995, care au următorul cuprins: "Cadrelor militare li se întocmesc aprecieri de serviciu.

Aprecierea de serviciu constituie unicul document de evaluare a competenței profesionale, a calității morale, a perspectivelor de dezvoltare și promovare, pe baza căruia ofițerii, maiștrii militari și subofițerii sunt înaintați în gradul următor.

Aprecierea de serviciu a cadrelor militare în activitate se face periodic, precum și în cazurile stabilite de ministrul apărării naționale.

Cadrelor militare în rezervă li se întocmesc aprecieri de serviciu în anul în care sunt propuse la înaintarea în grad.

Metodologia întocmirii aprecierilor de serviciu, în timp de pace, precum și sistemul de apreciere în timp de război se stabilesc prin ordin al ministrului apărării naționale. Aprecierea se exprimă prin unul dintre următoarele calificative: «excepțional», «foarte bun», «bun», «corespunzător», «mediocru» sau «necorespunzător»".

12. Se susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (4) și (5) referitoare la statul român, ale art. 31 cu privire la dreptul la informație, ale art. 73 alin. (3) lit. t) cu privire la categorii de legi, ale art. 78 referitor la intrarea în vigoare a legii, ale art. 118 alin. (2) privind forțele armate și ale art. 148 alin. (2) cu privire la integrarea în Uniunea Europeană.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile

art. 73 alin. 2 din Legea nr. 80/1995

definesc aprecierea de serviciu ca fiind unicul document de evaluare a competenței profesionale, a calității morale, a perspectivelor de dezvoltare și promovare, pe baza căruia ofițerii, maiștrii militari și subofițerii sunt înaintați în gradul următor. De asemenea,

art. 73 alin. 3 din Legea nr. 80/1995

prevede că întocmirea acestui document se face periodic, precum și în cazurile stabilite de ministrul apărării naționale, iar potrivit alin. 4 al aceluiași art. 73, cadrelor militare în rezervă li se întocmesc aprecieri de serviciu în anul în care sunt propuse la înaintarea în grad. Totodată, alin. 5 teza a doua al aceluiași articol prevede că aprecierea se exprimă prin unul dintre următoarele calificative: "excepțional" "foarte bun", "bun", "corespunzător", "mediocru" sau "necorespunzător".

14. Analizând dispozițiile legale anterior enunțate, Curtea reține că aprecierea de serviciu este definită în cuprinsul acestora de o manieră clară, precisă și previzibilă, având un cadru juridic bine stabilit prin

Legea nr. 80/1995 , așa încât destinatarii textului criticat pot cunoaște cu exactitate care sunt natura și finalitatea evaluării concretizate în aprecierea de serviciu. Așa fiind, Curtea constată că, în condițiile cadrului juridic astfel creat, stabilirea procedurii concrete de realizare a acestei evaluări poate fi făcută de către legiuitor printr-un act de reglementare secundară precum ordinul ministrului de resort, elaborat în aplicarea

Legii nr. 80/1995 , cu condiția ca un astfel de act să respecte cadrul juridic substanțial stabilit de legea anterior menționată, depășirea acestuia generând nelegalitatea ordinului astfel emis.

15. Prin urmare, Curtea reține că, de principiu, legiuitorul nu poate delega competența de a reglementa aspectele esențiale ale raporturilor de muncă, precum cele referitoare la încheierea, executarea sau încetarea acestor raporturi. Însă, reglementarea unor chestiuni juridice pur tehnice, care vizează metodologia de lucru, poate fi dată în competența autorității publice care își desfășoară activitatea în domeniul reglementat, respectiv ministerului de resort.

16. În acest sens, Curtea constată că aspectele esențiale, cu caracter juridic ale procedurii de evaluare a cadrelor militare, sunt stabilite prin

Legea nr. 80/1995 , care a fost adoptată cu respectarea dispozițiilor art. 73 alin. (3) lit. t) cu privire la categorii de legi, coroborate cu cele ale art. 118 alin. (2) privind forțele armate, și a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din data de 20 iulie 1995, fiind adusă, astfel, la cunoștința tuturor persoanelor interesate. Prin urmare, Curtea reține că aspectele referitoare la cadrul juridic și cele substanțiale ale procedurii de evaluare a cadrelor militare sunt reglementate printr-o lege organică.

17. Pentru aceste considerente, Curtea constată că prevederile constituționale ale art. 31 referitoare la dreptul la informație și ale art. 78 referitoare la intrarea în vigoare a legii nu au incidență în cauză.

18. Pentru aceleași motive, Curtea nu poate reține nici încălcarea, prin textul criticat, a prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (4) și (5), referitoare la principiul separației și echilibrului puterilor în stat și, respectiv, la obligația respectării legii, în componenta privind calitatea acesteia.

19. În fine, Curtea reține că prevederile art. 148 alin. (2) din Constituție nu sunt aplicabile în prezenta cauză, întrucât reglementează cu privire la integrarea în Uniunea Europeană.

20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Gheorghe Sorin Florea în Dosarul nr. 13.420/3/2012 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

art. 73 din Legea nr. 80/1995

privind statutul cadrelor militare sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 12 iulie 2016.