Decizia nr. 429/2003

Articolul 6

din Legea nr. 12/1990

se referă la bunuri ce rezultă din activități ilicite (contravenții) și nu la bunuri dobândite în mod licit. Prezumția de legalitate a dobândirii bunurilor este răsturnată numai în cazul în care se constată săvârșirea unei contravenții.

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată, "Curtea Constituțională nu se poate pronunța asupra modului de interpretare și aplicare a legii, ci numai asupra înțelesului său contrar Constituției". Or, aspectele invocate de autorul excepției se referă la modul de aplicare a legii în timp, care este un atribut exclusiv al instanțelor judecătorești.

Dispozițiile

art. 6 din Legea nr. 12/1990

se referă la bunuri sau venituri al căror caracter ilicit a fost deja stabilit. Prin textul contestat se stabilesc condițiile în care se realizează confiscarea acestor bunuri, caracterul lor ilicit rezultând tocmai din constatarea contravenției.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctul lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, republicată, ale art. 1 alin. (1),

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 1 lit. a), art. 2 alin. 1 lit. f) și

art. 6 din Legea nr. 12/1990

privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 97 din 8 august 1990, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 133 din 20 iunie 1991, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul conținut:

- Art. 1 lit. a): "Constituie activități comerciale ilicite și atrag răspunderea contravențională sau penală, după caz, față de cei care le-au săvârșit, următoarele fapte:

a) efectuarea de acte sau fapte de comerț de natura celor prevăzute în Codul comercial sau în alte legi, fără îndeplinirea condițiilor stabilite prin lege;";

- Art. 2 alin. 1 lit. f): "Constituie contravenții faptele prevăzute în art. 1 lit. a)-k), dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât să fie considerate, potrivit legii penale, infracțiuni și se sancționează după cum urmează: [...]

f) faptele de la lit. a), b), e), g), i), j) și k), în cazul în care au fost săvârșite de persoane juridice, cu amendă de la 600.000 lei la 2.000.000 lei.";

- Art. 6: "Mărfurile sau produsele care au servit sau au fost destinate să servească la săvârșirea vreuneia din faptele prevăzute de art. 1 lit. a), b), d), e), g) și j), dacă sunt ale contravenientului sau ale agentului economic, precum și sumele de bani și lucrurile dobândite prin săvârșirea contravenției se confiscă și se valorifică în condițiile legii, contravaloarea lor făcându-se venit la bugetul administrației publice centrale.

Veniturile obținute ilicit de persoanele fizice sau juridice din activitățile prevăzute la art. 1, precum și încasările în întregime din vânzarea mărfurilor a căror proveniență nu este dovedită se confiscă și se fac venit la bugetul administrației publice centrale."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile art. 15 alin. (2) și ale art. 41 alin. (7) din Constituție. În urma aprobării Legii de revizuire a Constituției și a republicării acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, prevederile constituționale au următorul conținut:

- Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.";

- Art. 44 alin. (8): "Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă."

Autorul excepției susține că dispozițiile art. 1 lit. a) și ale

art. 2 alin. 1 lit. f) din Legea nr. 12/1990

încalcă principiul neretroactivității legilor, consacrat prin art. 15 alin. (2) din Constituție, întrucât permite aplicarea de sancțiuni contravenționale pentru încălcarea unor norme stabilite ulterior, prin

Ordonanța Guvernului nr. 27/2000

privind regimul produselor supuse accizelor, și anume pentru comercializarea băuturilor alcoolice, fără autorizație de comercializare.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că susținerea referitoare la încălcarea principiului neretroactivității legilor este nefondată întrucât nu este vorba de fapte anterioare dispoziției legale atacate, ci de fapte ulterioare, intrând, în consecință, în sfera temporală de aplicabilitate a legii.

Este nefondată și susținerea că măsura confiscării dispusă prin

art. 6 din Legea nr. 12/1990

ar contraveni dispozițiilor art. 44 alin. (8) din Constituție, republicată, dat fiind că măsura la care se referă autorul excepției se întemeiază tocmai pe prevederile textului constituțional menționat, care în alin. (9) prevede că bunurile destinate, folosite sau rezultate din contravenții - situație în care se găsește și suma de bani confiscată de la autorul excepției - pot fi confiscate în condițiile legii.

Curtea Constituțională s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor art. 1 lit. a) și ale

art. 6 alin. 1 și 2 din Legea nr. 12/1990 , republicată și modificată, respingând excepții de neconstituționalitate având același obiect, prin deciziile nr. 48 din 10 martie 1998 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 160 din 22 aprilie 1998), nr. 150 din 17 aprilie 2003 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 292 din 25 aprilie 2003) și nr. 300 din 1 iulie 1997 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 22 octombrie 1997).

Deoarece în speță nu au fost invocate elemente noi, care să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluțiile și considerentele deciziilor menționate mai sus își păstrează valabilitatea și în acest caz, astfel încât prezenta excepție de neconstituționalitate urmează să fie respinsă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d), al art. 147 alin. (4), al art. 15 alin. (2) și al art. 44 alin. (8) din Constituție, republicată, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) și al

art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 lit. a), art. 2 alin. 1 lit. f) și ale

art. 6 din Legea nr. 12/1990

privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite, republicată, cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Societatea Comercială "Lampres" - S.R.L. în Dosarul nr. 888/CV/2003 al Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și litigii de muncă.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 noiembrie 2003.