Decizia nr. 511/2016

Valer Dorneanu

- președinte

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Cristina Teodora Pop

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 54 lit. b) și art. 342 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Adrian Ioan Ciureanu și de Tribunalul Suceava - Secția penală, din oficiu, în Dosarul nr. 1.132/45/2011*, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.377 D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Referitor la susținerile autorului excepției se arată că niciun text de lege nu interzice administrarea de probe în procedura de cameră preliminară, aspect reținut de către Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014 . Cu privire la susținerile instanței, se face trimitere la jurisprudența Curții Constituționale, respectiv la

Decizia nr. 838 din 8 decembrie 2015 , prin care s-a reținut că apare ca ilogică soluția legislativă ca același judecător care s-a pronunțat cu privire la legalitatea urmării penale să se pronunțe din nou, cu privire la aceleași aspecte, atunci când procedează la judecarea cauzei. Se mai susține că dispozițiile Codului de procedură penală permit apărătorului suspectului sau inculpatului să participe la efectuarea actelor de urmărire penală și să studieze dosarul cauzei. Se mai arată că procedura în camera preliminară este o procedură orală și contradictorie, în care pot fi administrate probe. Se conchide că orice nelegalitate care survine în cursul urmăririi penale poate fi cunoscută și poate fi invocată cu prilejul examinării legalității urmăririi penale în camera preliminară.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 9 septembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 1.132/45/2011*, Tribunalul Suceava - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 54 lit. b) și art. 342 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Adrian Ioan Ciureanu și de Tribunalul Suceava - Secția penală, din oficiu, într-o cauză ce are ca obiect stabilirea vinovăției autorului excepției sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conflict de interese.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia, Adrian Ioan Ciureanu, susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului și art. 21 alin. (3) cu privire la dreptul la un proces echitabil. Se face trimitere, în acest sens, la

Decizia Curții Constituționale nr. 641 din 11 noiembrie 2014 , prin care instanța de contencios constituțional a reținut că "din reglementarea instituției camerei preliminare, se desprinde ideea imposibilității pentru judecătorul din această fază de a administra probe pentru a stabili legalitatea probelor administrate în faza de urmărire penală, nebeneficiind de contradictorialitate și oralitate, singura posibilitate pentru acesta fiind constatarea formală a legalității probelor sau necesitatea excluderii unora dintre acestea" (paragraful 60) și că "imposibilitatea judecătorului de cameră preliminară de a administra noi probe ori de a solicita depunerea anumitor înscrisuri, precum și lipsa unei dezbateri orale cu privire la aceste aspecte, îl pun pe acesta în postura de a nu putea clarifica situația de fapt" (paragraful 61). Se susține că procedura de constatare a legalității administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală în etapa camerei preliminare este una pur formală, în care judecătorul nu poate administra probe, iar caracterul definitiv al hotărârii pronunțate în această etapă nu mai permite administrarea de noi probe în timpul judecății pentru a dovedi nelegalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.

6. Tribunalul Suceava - Secția penală susține că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată prin raportare la criticile de neconstituționalitate arătate de autorul excepției, invocând neconstituționalitatea acelorași dispoziții legale pe baza unor argumente diferite. Se arată, astfel, că dispozițiile art. 54 lit. b) și art. 342 din Codul de procedură penală sunt neconstituționale în măsura în care consacră exclusiv în competența judecătorului de cameră preliminară analiza legalității probelor și a actelor de urmărire penală. Se susține că textele criticate stabilesc competența exclusivă a judecătorului de cameră preliminară de a soluționa cererile și excepțiile referitoare la legalitatea probelor administrate în cursul urmăririi penale și a efectuării actelor de urmărire penală, așa încât probele administrate și actele de urmărire penală constatate ca fiind nelegale sunt înlăturate în mod definitiv și nu mai pot fi folosite în procesul penal, iar cele apreciate ca fiind legale nu mai pot fi înlăturate ulterior, rămânând definitiv câștigate cauzei. Se arată că o astfel de soluție legislativă poate fi apreciată ca respectând dreptul la un proces echitabil, în măsura în care dă părților posibilitatea să-și exprime poziția cu privire la legalitatea probelor și actelor de urmărire penală într-o procedură orală și contradictorie. Se arată, însă, că, în anumite situații, nelegalitatea administrării probelor nu poate fi cunoscută în procedura de cameră preliminară, din considerente neimputabile părților sau judecătorului, motiv pentru care reglementarea actuală a Codul de procedură penală, conform căreia doar judecătorul de cameră preliminară poate decide asupra legalității probelor și a actelor de urmărire penală este neconstituțională, excluzând posibilitatea instanței de judecată (în primă instanță sau în apel) să revină asupra caracterului nelegal sau netemeinic al unor probe sau al unor acte de urmărire penală în condițiile în care din probele ce nu au putut fi administrate în procedura camerei preliminare rezultă o situație contrară decât cea reținută de judecătorul de cameră preliminară, încălcând dreptul părților la un proces echitabil, prevăzut la art. 21 alin. (3) din Constituție.

7. În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

8. Guvernul susține că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, făcând trimitere la

Decizia Curții Constituționale nr. 472 din 16 iunie 2015 , pe care o apreciază ca fiind aplicabilă mutatis mutandis și în prezența cauză.

9. Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată și arată că își menține punctele de vedere ce au fost reținute în

deciziile Curții Constituționale nr. 472 din 16 iunie 2015

și nr. 663 din 11 noiembrie 2014.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 54 lit. b) și art. 342 din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins:

- Art. 54 lit. b): "Judecătorul de cameră preliminară este judecătorul care, în cadrul instanței, potrivit competenței acesteia: [...] b) verifică legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor procesuale de către organele de urmărire penală; [...]";

- Art. 342: "Obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenței și a legalității sesizării instanței, precum și verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală."

13. Se susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului și ale art. 21 alin. (3) cu privire la dreptul la un proces echitabil.

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 54 lit. b) și ale art. 342 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constituționalitate, instanța de contencios constituțional pronunțând, în acest sens,

Decizia nr. 472 din 16 iunie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 604 din 10 august 2015, prin care a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate invocată.

15. Prin

Decizia nr. 472 din 16 iunie 2015 , paragraful 26, Curtea a reținut că, pe de-o parte, probele, odată ce au fost excluse, nu mai pot fi avute în vedere la judecata în fond a cauzei, iar pe de altă parte, judecătorul de cameră preliminară este suveran asupra stabilirii legalității administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire, fiind singurul care poate aprecia asupra acestor elemente. Astfel, actele pe care acesta le îndeplinește au o influență directă asupra desfășurării și echității procesului propriu-zis. Odată începută judecata, judecătorul fondului nu mai poate aprecia asupra probelor excluse, dar nici asupra legalității administrării probelor ce au rămas câștigate procesului, așa încât, după rămânerea definitivă a soluției dispuse de judecătorul de cameră preliminară, nu mai există niciun temei legal în baza căruia inculpatul să poată ridica cereri ori excepții referitoare la aspecte deja analizate în camera preliminară.

16. De asemenea, Curtea reține că, prin

Decizia nr. 838 din 8 decembrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 1 martie 2016, paragraful 19, a constatat că, în repetate rânduri, a fost chemată să se pronunțe asupra unor dispoziții secvențiale ale instituției camerei preliminare, constatând că aceasta a fost concepută, în accepțiunea legiuitorului, "ca o instituție nouă și inovatoare" care are ca scop "înlăturarea duratei excesive a procedurilor în faza de judecată", fiind, în același timp, un remediu procesual menit "să răspundă exigențelor de legalitate, celeritate și echitate a procesului penal" (a se vedea Expunerea de motive la Proiectul de Lege privind Codul de procedură penală - PL-x nr. 412/2009). Curtea a reținut, totodată, că, în prezent, instituția camerei preliminare este reglementată în cuprinsul Codului de procedură penală la art. 342-348, unde se găsesc elementele referitoare la obiectul și durata, măsurile premergătoare, procedura, soluțiile ce pot fi pronunțate și contestația împotriva acestor soluții. Astfel, prin prisma atribuțiilor procesuale încredințate judecătorului de cameră preliminară, în contextul separării funcțiilor judiciare potrivit textului de lege menționat anterior, Curtea a tras concluzia că acestuia îi revine funcția de verificare a legalității trimiterii ori netrimiterii în judecată și că, în concepția legiuitorului, această nouă instituție procesuală nu aparține nici urmăririi penale, nici judecății, fiind echivalentă unei noi faze a procesului penal. Procedura camerei preliminare a fost încredințată, potrivit art. 54 din Codul de procedură penală, unui judecător - judecătorul de cameră preliminară -, a cărui activitate se circumscrie aceleiași competențe materiale, personale și teritoriale a instanței din care face parte, conferindu-i acestei noi faze procesuale un caracter jurisdicțional (a se vedea

Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 5 decembrie 2014, paragraful 25 și paragraful 27).

17. Tot prin

Decizia nr. 838 din 8 decembrie 2015 , paragraful 20, instanța de contencios constituțional a reținut că a eliminat, cu acele ocazii, din conținutul normativ aspectele neconstituționale care, astfel remediate, conduc, alături de argumentele deciziei anterior referite, la conturarea unei instituții constituționale și funcționale. Astfel, prin

Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 5 decembrie 2014, paragrafele 42, 43 și 63, și

Decizia nr. 631 din 8 octombrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 831 din 6 noiembrie 2015, paragraful 31 și paragraful 34, au fost admise excepțiile de neconstituționalitate invocate în respectivele cauze, prilej cu care instanța de contencios constituțional a statuat că, de vreme, ce inculpatul nu se bucură de posibilitatea reală de a aduce comentarii referitoare la tot ceea ce este avansat în drept sau în fapt de către adversar și la tot ceea ce este prezentat de acesta, fiind limitat la a depune cereri și excepții după consultarea rechizitoriului, iar partea civilă și partea responsabilă civilmente erau excluse ab initio din procedura de cameră preliminară, atunci, din perspectiva contradictorialității, ca element definitoriu al egalității de arme și al dreptului la un proces echitabil, norma legală trebuie să permită comunicarea către toate părțile din procesul penal - inculpat, parte civilă, parte responsabilă civilmente - a documentelor care sunt de natură să influențeze decizia judecătorului și să prevadă posibilitatea tuturor acestor părți de a discuta în mod efectiv observațiile depuse instanței.

18. De asemenea, prin

Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014 , Curtea a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că soluția legislativă cuprinsă în art. 345 alin. (1) și în art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală, potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunță "fără participarea procurorului și a inculpatului", este neconstituțională, întrucât nu permite participarea procurorului, a inculpatului, a părții civile și a părții responsabile civilmente în procedura desfășurată în camera de consiliu, în fața judecătorului de cameră preliminară. Prin

Decizia nr. 838 din 8 decembrie 2015 , paragraful 21, Curtea a reținut că cele expuse anterior au devenit aplicabile mutatis mutandis și în ceea ce privește procedura contestației împotriva soluției pronunțate de judecătorul de cameră preliminară.

19. Totodată, prin

Decizia nr. 838 din 8 decembrie 2015 , anterior citată, paragraful 23, Curtea a conchis că, prin deciziile menționate în considerentele acesteia, a înlăturat consecințele afectării dreptului la un proces echitabil, sens în care oricare persoană interesată are posibilitatea de a-și susține cauza, în mod util în fața instanței judecătorești, din perspectiva obiectului procedurii camerei preliminare, în așa fel încât condiționările existente nu aduc atingere substanței dreptului și nici nu-l lipsesc de efectivitate.

20. Așa fiind, în urma pronunțării de către Curte a

Deciziei nr. 641 din 11 noiembrie 2014 , soluționarea cauzelor în camera preliminară are loc, cu participarea procurorului și cu citarea părților și a persoanei vătămate, într-o procedură contradictorie, care permite părților și persoanei vătămate să își susțină punctele de vedere și să își formuleze apărările pe care le consideră necesare, fiindu-le asigurate acestora dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare.

21. Curtea reține, totodată, că împotriva încheierii pronunțate de judecătorul de cameră preliminară procurorul, părțile și persoana vătămată pot formula contestație, în condițiile art. 347 din Codul de procedură penală.

22. Având în vedere considerentele mai sus invocate, Curtea constată că procedura judecății în camera preliminară nu încalcă normele constituționale invocate în susținerea excepției, asigurând garanțiile procesuale specifice dreptului la un proces echitabil.

23. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a reconsidera această jurisprudență, apreciem că atât soluția, cât și considerentele deciziei anterior citate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Adrian Ioan Ciureanu și de Tribunalul Suceava - Secția penală, din oficiu, în Dosarul nr. 1.132/45/2011* și constată că dispozițiile art. 54 lit. b) și art. 342 din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Suceava - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 5 iulie 2016.