Decizia nr. 393/2003

Nicolae Popa - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Mădălina Ștefania Diaconu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 133 alin. (1) din Legea nr. 10/1972

- Codul muncii, excepție ridicată de Societatea Comercială "Danubiana - Roman" - S.A. din Roman și de Societatea Comercială "Romecanica" - S.R.L. din Roman în Dosarul nr. 2.462/2002 al Curții de Apel Bacău - Secția civilă.

La apelul nominal se constată lipsa autorilor excepției și a părților Blănaru Mihai și Sindicatul Liber Mecanica U.S.L. Group Agrana, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 374C/2003. La apelul nominal în acest dosar se constată, de asemenea, lipsa autorilor excepției, Societatea Comercială "Danubiana - Roman" - S.A. din Roman și Societatea Comercială "Romecanica" - S.R.L. din Roman, precum și a părților Blaga Gheorghe și Sindicatul Liber Mecanica U.S.L. Group Agrana, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Din oficiu, Curtea pune în discuție problema conexării celor două cauze, având în vedere că, în ambele dosare, obiectul excepției de neconstituționalitate este același.

Reprezentantul Ministerului Public arată că nu se opune conexării.

Curtea, în temeiul

art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicată, coroborat cu art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 374C/2003 la Dosarul nr. 373C/2003.

Având cuvântul pe fondul cauzei, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că

Legea nr. 10/1972

- Codul muncii a fost abrogată prin

Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003. Noul Cod al muncii nu mai păstrează decât parțial prevederile anterioare, astfel încât critica de neconstituționalitate formulată în cauza de față a rămas fără obiect.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierile din 9 septembrie 2002, pronunțate în dosarele nr. 2.462/2002 și nr. 2.463/2002, Curtea de Apel Bacău - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 133 alin. (1) din Codul muncii, excepție ridicată de Societatea Comercială "Danubiana - Roman" - S.A. din Roman și de Societatea Comercială "Romecanica" - S.R.L. din Roman în cadrul unor litigii de muncă legate de desfacerea unor contracte de muncă. Sesizarea a fost trimisă Curții Constituționale la 4 august 2003, după respingerea de către Curtea Supremă de Justiție a recursului declarat împotriva încheierii de sesizare și de suspendare a judecății.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin că dispozițiile art. 133 alin. (1) din Codul muncii se manifestă ca o expresie a "doctrinei socialist-comuniste", deoarece obligă unitatea angajatoare ca, în cazul desfacerii contractului de muncă pentru motivele prevăzute de art. 130 alin. (1) lit. a)-c), e) și f) din Codul muncii, să ofere salariatului respectiv un alt loc de muncă, corespunzător pregătirii sale, solicitând în acest scop sprijinul organului ierarhic superior și al organelor de repartizare în muncă ori să ia măsuri pentru recalificarea salariatului în cauză. Nu se are în vedere faptul că actuala Constituție consacră dreptul la muncă, iar nu obligația de a avea un loc de muncă. Contrar principiilor economiei de piață, "se încearcă a se trece din responsabilitatea exclusivă a statului în responsabilitatea unor persoane juridice luarea unor măsuri privind asistența persoanelor în găsirea unui loc de muncă, ba mai mult, chiar în calificarea acestora". În opinia autorilor excepției dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3) - statul de drept, democratic și social; ale art. 38 alin. (1) și (2) - dreptul la muncă și la protecția socială a muncii; ale art. 43 - obligația statului de a asigura un nivel de trai decent; ale art. 134 alin. (1) și (2) lit. a), b) și f) - economia de piață și, în consecință, trebuie considerate ca fiind abrogate prin art. 150 alin. (1) din Constituție.

Curtea de Apel Bacău - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 133 alin. (1) din Codul muncii "este întemeiată în raport de schimbările legislative esențiale care au avut loc din momentul adoptării acestui text de lege și până în prezent".

În conformitate cu dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția este inadmisibilă, potrivit dispozițiilor

art. 23 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 , republicată, întrucât

Legea nr. 10/1972

- Codul muncii nu mai este în vigoare, fiind abrogată expres prin

Legea nr. 53/2003 .

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 133 alin. (1) din Legea nr. 10/1972

- Codul muncii, care au următoarea redactare: "În cazul în care contractul de muncă urmează să fie desfăcut din inițiativa unității pentru motivele prevăzute în art. 130 alin. (1) lit. a)-c), e) și f), aceasta este obligată să ofere persoanelor în cauză trecerea în altă muncă corespunzătoare, solicitând în acest scop sprijinul organului ierarhic superior și al organelor de repartizare în muncă sau, după caz, să ia măsuri pentru recalificarea acestor persoane."

În susținerea neconstituționalității textului de lege criticat au fost invocate următoarele prevederi constituționale:

- Art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme și sunt garantate.";

- Art. 38 alin. (1) și (2): "(1) Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei și alegerea locului de muncă sunt libere.

(2) Salariații au dreptul la protecția socială a muncii. Măsurile de protecție privesc securitatea și igiena muncii, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții grele, precum și alte situații specifice.";

- Art. 43: "(1) Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială, de natură să asigure cetățenilor un nivel de trai decent.

(2) Cetățenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistență medicală în unitățile sanitare de stat, la ajutor de șomaj și la alte forme de asistență socială prevăzute de lege.";

- Art. 134: alin. (1) și (2) lit. a), b) și f): "(1) Economia României este economie de piață.

(2) Statul trebuie să asigure:

a) libertatea comerțului, protecția concurenței loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție;

b) protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară; [...]

f) crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții.";

- Art. 150 alin. (1): "Legile și toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care ele nu contravin prezentei Constituții."

Examinând excepția de neconstituționalitate prin raportarea criticilor formulate la dispozițiile și principiile constituționale, Curtea constată următoarele:

Legea nr. 10/1972

- Codul muncii a fost în întregime abrogată de la data de 1 martie 2003 prin

art. 298 alin. (2) din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003. Dispozițiile

art. 133 alin. (1) din Legea nr. 10/1972

sunt păstrate numai parțial de noul Cod al muncii. Astfel, art. 64 prevede că: "(1) În cazul în care concedierea se dispune pentru motivele prevăzute la art. 61 lit. c) și d), precum și în cazul în care contractul individual de muncă a încetat de drept în temeiul art. 56 lit. f), angajatorul are obligația de a-i propune salariatului alte locuri de muncă vacante în unitate, compatibile cu pregătirea profesională sau, după caz, cu capacitatea de muncă stabilită de medicul de medicină a muncii.

(2) În situația în care angajatorul nu dispune de locuri de muncă vacante potrivit alin. (1), acesta are obligația de a solicita sprijinul agenției teritoriale de ocupare a forței de muncă în vederea redistribuirii salariatului, corespunzător pregătirii profesionale sau, după caz, capacității de muncă stabilite de medicul de medicină a muncii, urmând să îi comunice salariatului soluțiile propuse de agenție.

(3) Salariatul are la dispoziție un termen de 3 zile lucrătoare de la comunicarea angajatorului conform prevederilor alin. (1) și (2) pentru a-și manifesta expres consimțământul cu privire la noul loc de muncă oferit.

(4) În cazul în care salariatul nu își manifestă expres consimțământul în termenul prevăzut la alin. (3), precum și în cazul în care agenția teritorială de ocupare a forței de muncă nu poate îndeplini obligația prevăzută la alin. (2), angajatorul poate dispune concedierea salariatului.

(5) În cazul concedierii pentru motivul prevăzut la art. 61 lit. c) salariatul beneficiază de o compensație, în condițiile stabilite în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în contractul individual de muncă, după caz."

Conform noii reglementări legale, obligațiile angajatorului sunt impuse pentru trei situații în care urmează a se dispune concedierea salariatului, respectiv când, prin expertiză medicală, "se constată inaptitudinea fizică și/sau psihică a salariatului" pentru îndeplinirea atribuțiilor corespunzătoare locului de muncă ocupat, când "salariatul nu corespunde profesional locului de muncă în care este încadrat" și când contractul de muncă a încetat de drept "ca urmare a admiterii cererii de reintegrare în funcția ocupată de salariat a unei persoane concediate nelegal sau pentru motive neîntemeiate, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de reintegrare". Aceste obligații constau în oferirea unui alt loc de muncă corespunzător, dacă există unul vacant în unitate, în solicitarea sprijinului agenției teritoriale de ocupare a forței de muncă și comunicarea către salariat a propunerilor făcute de agenție.

Oferirea unui alt loc de muncă este obligatorie numai dacă există asemenea loc de muncă vacant în unitate. Nu s-a mai păstrat obligația de a solicita sprijinul organului ierarhic superior și a organelor de repartizare în muncă și nici aceea de a lua măsuri pentru recalificarea persoanelor ale căror contracte individuale de muncă ar urma să fie desfăcute.

În aceste condiții Curtea constată că nu mai au obiect criticile de neconstituționalitate formulate de autorii excepției, iar noile reglementări legale sunt în concordanță cu dispozițiile și principiile Constituției.

Față de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) și (3) și al

art. 25 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 133 alin. (1) din Legea nr. 10/1972

- Codul muncii, excepție ridicată de Societatea Comercială "Danubiana - Roman" - S.A. din Roman și de Societatea Comercială "Romecanica" - S.R.L. din Roman în dosarele nr. 2.462/2002 și nr. 2.463/2002 ale Curții de Apel Bacău - Secția civilă.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 octombrie 2003.