Decizia nr. 15/2021
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 75/1994 privind arborarea drapelului României, intonarea imnului național și folosirea sigiliilor cu stema României de către autoritățile și instituțiile publice
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 75/1994 16 iulie 1994 (prevederi anume) privind arborarea drapelului României, intonarea imnului național și folosirea sigiliilor …
Valer Dorneanu
- președinte
Cristian Deliorga
- judecător
Marian Enache
- judecător
Daniel Marius Morar
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Elena-Simina Tănăsescu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Cristina Cătălina Turcu
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 7 din Legea nr. 75/1994
privind arborarea drapelului României, intonarea imnului național și folosirea sigiliilor cu stema României de către autoritățile și instituțiile publice, excepție ridicată de Gálfi Árpád în Dosarul nr. 1.182/268/2019 al Judecătoriei Odorheiu Secuiesc și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.350D/2019.
2.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că dreptul la identitate al persoanelor aparținând minorităților naționale reprezintă dreptul la păstrarea, la dezvoltarea și la exprimarea identității lor etnice, culturale, lingvistice și religioase. Or, prin textul de lege criticat sunt instituite reguli privind arborarea drapelelor altor state pe teritoriul României. De asemenea, arată că excepția a mai fost supusă controlului de constituționalitate, Curtea respingând-o ca neîntemeiată prin
Decizia nr. 819 din 5 decembrie 2019 .
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
4.
Prin Încheierea din 27 iunie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 1.182/268/2019, Judecătoria Odorheiu Secuiesc a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 7 din Legea nr. 75/1994
privind arborarea drapelului României, intonarea imnului național și folosirea sigiliilor cu stema României de către autoritățile și instituțiile publice. Excepția a fost ridicată de Gálfi Árpád întro cauză având ca obiect soluționarea unei plângeri formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției prevăzute de
art. 24 alin. (1) lit. f)
și
g) din Normele
privind arborarea drapelului României, intonarea imnului național și folosirea sigiliilor cu stema României, aprobate prin
Hotărârea Guvernului nr. 1.157/2001 .
5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că prevederile legale criticate sunt neconstituționale, deoarece, pe de o parte, restrângerea dreptului de a arbora drapelele altor state nu este motivată în niciun fel prin
Legea nr. 75/1994 , iar, pe de altă parte, în mod evident, arborarea drapelului unei țări nu periclitează siguranța națională, ordinea publică, sănătatea etc. Astfel, niciuna dintre cauzele enumerate de
art. 53 din Constituție
nu este incidentă în acest caz, motiv pentru care prevederile legale criticate sunt neconstituționale.
6.
Autorul excepției mai susține că, în nenumărate cazuri, un drapel nu este numai simbolul unui stat, ci și al unei națiuni, cum este și drapelul albastru-galben-roșu, care este folosit ca simbol propriu și de către comunitățile românești de peste hotare. Situația este identică și în cazul drapelelor folosite ca simbol propriu de către minoritățile naționale care trăiesc în România, astfel că
art. 7 din Legea nr. 75/1994
restrânge nu numai dreptul de arborare a drapelelor altor state, ci și dreptul de a folosi simbolurile minorităților naționale care trăiesc în România.
7.
În opinia autorului excepției, modul general de formulare a
art. 7 din Legea nr. 75/1994
se află în contradicție și cu
art. 16 din Constituție , de vreme ce, în prezent, mulți cetățeni români, care au două sau chiar mai multe cetățenii, adică au o relație aparte cu mai multe state, sunt discriminați față de acei cetățeni care au doar cetățenia română. Dacă un cetățean român are posibilitatea să-și afirme identitatea prin arborarea drapelului României pe casa sa, un cetățean român care are și alte cetățenii nu are aceeași posibilitate, și, prin urmare, principiul constituțional al egalității este afectat.
8.
Autorul excepției susține, de asemenea, că prevederile legale criticate sunt în contradicție și cu
art. 6 din Constituție
privind dreptul la identitate, deoarece printre elementele identității naționale se regăsesc și simbolurile naționale, adică drapelul, stema și imnul. Prin urmare, arborarea drapelului țării-mamă de către cetățenii români care aparțin unei minorități naționale înseamnă exprimarea identității etnice a acelei minorități, drept garantat de Constituție.
Articolul 6
din Constituție
este transpunerea în
Legea fundamentală
a
art. 5 din Convenția-cadru
privind protecția minorităților naționale, ratificată de România prin
Legea nr. 33/1995 , de unde rezultă că în cauză sunt relevante și devin incidente și prevederile
art. 11 din Constituție , potrivit căruia statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce îi revin din tratatele la care este parte. Această obligație asumată de statul român presupune în cazul de față eliminarea restricțiilor cu privire la arborarea drapelelor altor state, restricții care sunt în contradicție atât cu prevederile Convenției-cadru, cât și cu cele ale
art. 6 din Constituție . Se arată că aceste restricții nu au nicio legătură cu: siguranța publică, de vreme ce arborarea unui drapel nu o poate periclita; protecția ordinii publice, deoarece unde sunt arborate două drapele, un al treilea nu va afecta ordinea; protecția sănătății, deoarece dacă drapelul României nu periclitează sănătatea cuiva, atunci nici drapelul unui alt stat nu prezintă acest risc; protecția moralei publice, pentru că nu există stat care să aibă un drapel național care ar încălca în vreun fel regulile moralei, protecția drepturilor și libertăților altora.
9.
Judecătoria Odorheiu Secuiesc apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
10.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
11.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
12.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
13.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile
art. 7 din Legea nr. 75/1994
privind arborarea drapelului României, intonarea imnului național și folosirea sigiliilor cu stema României de către autoritățile și instituțiile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 26 august 1994. Din examinarea considerentelor încheierii de sesizare și a notelor scrise ale autorului excepției Curtea constată că, în realitate, criticile de neconstituționalitate vizează
art. 7 alin. (1) din Legea nr. 75/1994 , urmând a reține ca obiect al excepției de neconstituționalitate aceste prevederi de lege, având următorul cuprins: „Drapelele altor state se pot arbora pe teritoriul României numai împreună cu drapelul național și numai cu prilejul vizitelor cu caracter oficial de stat, al unor festivități și reuniuni internaționale, pe clădiri oficiale și în locuri publice stabilite cu respectarea prevederilor prezentei legi.“
14.
În opinia autorului excepției, prevederile de lege supuse controlului de constituționalitate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în
art. 6
privind dreptul la identitate al persoanelor aparținând minorităților naționale,
art. 11 alin. (1)
privind dreptul internațional și dreptul intern,
art. 16 alin. (1)
privind egalitatea în drepturi a cetățenilor și
art. 53
privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.
15.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile
art. 7 alin. (1) din Legea nr. 75/1994
au mai fost supuse controlului din perspectiva unor critici similare celor din prezenta cauză. Prin
Decizia nr. 819 din 5 decembrie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 254 din 27 martie 2020, Curtea a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate, reținând, în esență, că textul de lege criticat stabilește posibilitatea arborării drapelului altor state pe teritoriul României, instituind, în același timp, condițiile în care aceasta poate avea loc. Astfel, potrivit textului de lege supus controlului de constituționalitate, drapelele altor state se pot arbora pe teritoriul României numai împreună cu drapelul național și numai cu prilejul vizitelor cu caracter oficial de stat, al unor festivități și reuniuni internaționale, pe clădiri oficiale și în locuri publice stabilite cu respectarea prevederilor legii. O asemenea reglementare dă expresie dispozițiilor
art. 12 din Constituție
care califică drapelul României, ziua națională, imnul național, stema țării și sigiliul statului drept simboluri ale statului român național, suveran și independent, unitar și indivizibil. Drapelul reprezintă, așadar, un însemn al statului, în ansamblu său, și, deopotrivă, al tuturor elementelor sale constitutive.
16.
Având în vedere considerentele anterior evocate, Curtea a constatat că nu poate fi reținută critica de neconstituționalitate formulată în raport cu dispozițiile
art. 16 din Constituție , prin prisma unei pretinse discriminări între cetățeni în privința recunoașterii dreptului de a arbora pe teritoriul României drapelele statelor ai căror cetățeni sunt. Susținerea autorului excepției în sensul că cetățenii români deținători și ai altei cetățenii ar fi discriminați prin imposibilitatea de a arbora drapelul statului a cărui cetățenie o dețin concomitent cu cetățenia română nu are fundament în realitatea juridică. Astfel, regula arborării drapelului României împreună cu drapelele altor state, în situațiile prevăzute de lege, vizează toți cetățenii români, indiferent că este vorba de cetățeni români cu unică sau dublă cetățenie și indiferent de naționalitatea acestora, de vreme ce, potrivit art. 4 alin. (2) din Constituție „România este patria comună și indivizibilă a tuturor cetățenilor săi“, fără privilegii și fără discriminări.
17.
Referitor la invocarea
art. 53 din Constituție , Curtea a observat că domeniul de aplicare a acestor dispoziții este circumscris exclusiv restrângerii drepturilor și libertăților fundamentale înscrise în capitolul II al titlului II din Constituție (a se vedea, în acest sens,
Decizia Curții Constituționale nr. 503 din 16 noiembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 17 ianuarie 2005, și
Decizia Curții Constituționale nr. 65 din 27 ianuarie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 133 din 22 februarie 2011). Or, posibilitatea de a arbora drapelele altor state pe teritoriul României nu face parte din categoria drepturilor fundamentale vizate de dispozițiile
art. 53 din Constituție
și, prin urmare, invocarea acestora nu are relevanță în soluționarea excepției de neconstituționalitate.
18.
Cât privește susținerea autorului excepției privind încălcarea dreptului la identitate, prevăzut de
art. 6 din Constituție
și de
art. 5 din Convenția-cadru
pentru protecția minorităților naționale, încheiată la Strasbourg la 1 februarie 1995, ratificată prin
Legea nr. 33/1995 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 4 mai 1995, invocată prin prisma
art. 11 din Constituție , Curtea observă că, din punctul de vedere al conținutului reglementării, dreptul la identitate presupune dreptul persoanelor aparținând minorităților naționale la păstrarea, la dezvoltarea și la exprimarea identității etnice, culturale, lingvistice și religioase. În același sens, dispozițiile
art. 5 din Convenția-cadru
stabilesc că: „Părțile se angajează să promoveze condițiile de natură să permită persoanelor aparținând minorităților naționale să-și mențină și să-și dezvolte cultura, precum și să-și păstreze elementele esențiale ale identității lor, respectiv religia, limba, tradițiile și patrimoniul lor cultural.“ Or, prevederile legale criticate stabilesc reguli privind arborarea drapelelor statelor străine pe teritoriul României, fără a interfera, sub aspectul conținutului, cu dispozițiile constituționale și convenționale invocate.
19.
În plus, Curtea observă că
art. 23^1 din normele
aprobate prin
Hotărârea Guvernului nr. 1.157/2001
pentru aprobarea Normelor privind arborarea drapelului României, intonarea imnului național și folosirea sigiliilor cu stema României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 776 din 5 decembrie 2001, modificată și completată prin
Hotărârea Guvernului nr. 223 din 7 martie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 179 din 15 martie 2002, acordă minorităților etnice - constituite în organizații, uniuni sau asociații la nivel național - posibilitatea de a „folosi la acțiunile specifice și însemnele proprii“.
20.
În fine, aspectele privind interpretarea și aplicarea legii în cauza dedusă judecății excedează controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională, fiind de resortul instanței judecătorești.
21.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , al
art. 1-3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate^1 de voturi, ^1 A se vedea opinia separată formulată la
Decizia nr. 819 din 5 decembrie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 254 din 27 martie 2020.
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Gálfi Árpád în Dosarul nr. 1.182/268/2019 al Judecătoriei Odorheiu Secuiesc și constată că prevederile
art. 7 alin. (1) din Legea nr. 75/1994
privind arborarea drapelului României, intonarea imnului național și folosirea sigiliilor cu stema României de către autoritățile și instituțiile publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Odorheiu Secuiesc și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 14 ianuarie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.