Decizia nr. 9/2021
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 49 alin. (11) din Legea nr. 96/200 6 privind Statutul deputaților și al senatorilor
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Pune în aplicare 1
- Legea nr. 96/2006 21 aprilie 2006 (prevederi anume) privind Statutul deputaților și al senatorilor
Are ca temei 1
- Legea nr. 96/2006 21 aprilie 2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor
Valer Dorneanu
- președinte
Cristian Deliorga
- judecător
Marian Enache
- judecător
Daniel Marius Morar
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Elena-Simina Tănăsescu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Simina Popescu-Marin
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 49 alin. (11) din Legea nr. 96/200 6 privind Statutul deputaților și al senatorilor, excepție ridicată de Ovidiu Teodor Crețu în Dosarul nr. 5.899/2/2018 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.900D/2019.
2.
La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care arată că prevederile de lege criticate nu încalcă dispozițiile
art. 65
și
67 din Constituție , care se referă la legi, hotărâri și moțiuni, iar limitarea constituțională vizează doar actele cu caracter juridic adoptate de Parlament.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
4.
Prin Încheierea din 17 mai 2019, pronunțată în Dosarul nr. 5.899/2/2018, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 49 alin. (11) din Legea nr. 96/200 6 privind Statutul deputaților și al senatorilor. Excepția a fost ridicată de Ovidiu Teodor Crețu într-o cauză având ca obiect anularea
Hotărârii Birourilor permanente ale Camerei Deputaților și Senatului nr. 1/2016
pentru aprobarea
Normelor metodologice
privind acordarea indemnizației pentru limită de vârstă prevăzute de Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor, republicată, și obligarea la plata indemnizației pentru limită de vârstă.
5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că prevederile
art. 49 alin. (11) din Legea nr. 96/200 6 aduc atingere dispozițiilor
art. 65
și
67 din Constituție , deoarece adaugă la aceasta, prin stabilirea unor alte acte normative decât legi, hotărâri sau moțiuni. Astfel, în nicio împrejurare, Camerele reunite nu pot adopta alte acte decât cele prevăzute de art.
67 din Constituție , cu atât mai puțin Birourile permanente ale celor două Camere ale Parlamentului. Actele birourilor permanente nu sunt acte normative cu caracter general, obligatoriu. Prin normele metodologice adoptate de către acestea se adaugă la lege, privându-i astfel pe foștii senatori și deputați care nu au avut un mandat complet de la acordarea dreptului la indemnizație. Susține că Birourile permanente ale celor două Camere ale Parlamentului nu pot exercita competențe stabilite în sarcina Parlamentului și că este de neconceput ca autoritatea care emite/adoptă un act normativ, respectiv
pentru completarea
privind Statutul deputaților și al senatorilor, să emită și normele de aplicare ale acestuia. În susținerea criticilor de neconstituționalitate sunt invocate dispozițiile
art. 4 alin. (2)
și
(3) din Legea nr. 24/2000
privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative și se arată că adoptarea normelor metodologice privind acordarea indemnizației pentru limită de vârstă prevăzută de Legea nr. 96/2006 nu era de competența Birourilor permanente ale Camerei Deputaților și Senatului.
6.
De asemenea se susține încălcarea dispozițiilor
art. 4 alin. (2)
și ale
art. 16 din Constituție
raportate la
art. 14 din Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, sens în care sunt evidențiate aspecte din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care, în esență, a statuat că, pentru a se reține nesocotirea principiului interzicerii discriminării, trebuie stabilite cumulativ următoarele elemente: persoane plasate în situații analoage sau comparabile în materie beneficiază de un tratament preferențial; o asemenea distincție nu își găsește nicio justificare obiectivă sau rezonabilă. Or, în cazul de față, prin prisma dispozițiilor de lege criticate se ajunge în situația aplicării unui tratament juridic diferit pentru situații analoage. Astfel, în condițiile în care dreptul de a beneficia de indemnizație, similar dreptului la pensie, se naște din momentul în care o persoană a dobândit calitatea de parlamentar, coroborat și cu celelalte condiții prevăzute de lege, autorul excepției (titular al unui mandat incomplet de senator) susține că este lipsit de dreptul de a beneficia de indemnizația pentru limită de vârstă, în condițiile în care indemnizația pentru mandate incomplete în cazul existenței unui mandat complet sa menținut, deși ambele categorii de parlamentari sunt supuse acelorași incompatibilități și au avut rol asemănător în ocrotirea valorilor de drept. Or, conform
Constituției , orice restrângere poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicabilă în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății, elemente care au fost nesocotite.
7.
Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal se limitează la analiza admisibilității excepției de neconstituționalitate și apreciază că exprimarea opiniei instanței este obligatorie, față de dispozițiile
art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată , doar în măsura în care excepția de neconstituționalitate ar fi fost invocată din oficiu, pentru motivarea încheierii de învestire, iar în celelalte ipoteze, și anume atunci când titularul excepției este una dintre părțile litigante, instanța judecătorească are facultatea de a formula o opinie.
8.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
9.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
10.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
11.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile
art. 49 alin. (11) din Legea nr. 96/200 6 privind Statutul deputaților și al senatorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din data de 22 ianuarie 2016, potrivit cărora: „Modul de aplicare a prevederilor prezentului articol se stabilește prin norme metodologice, aprobate de Birourile permanente ale celor două Camere ale Parlamentului.“
Articolul 49
din Legea nr. 96/2006
instituie reguli privind acordarea dreptului la indemnizația pentru limită de vârstă.
12.
În opinia autorului excepției, prevederile de lege ce formează obiectul excepției contravin dispozițiilor din
Constituție cuprinse în art. 4 alin. (2)
privind criteriile de nediscriminare,
art. 16
privind egalitatea în fața legii,
art. 65
privind ședințele Camerelor Parlamentului,
art. 66
privind sesiunile,
art. 67 , potrivit căruia „Camera Deputaților și Senatul adoptă legi, hotărâri și moțiuni, în prezența majorității membrilor“. De asemenea sunt invocate dispozițiile
art. 14 din Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind interzicerea generală a discriminării.
13.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile legale criticate reglementează în materia indemnizației pentru limită de vârstă pentru senatori și deputați și prevăd că modul de aplicare a prevederilor referitoare la această materie ( art. 49 din Legea nr. 96/2006 ) se stabilește prin norme metodologice, aprobate de Birourile permanente ale celor două Camere ale Parlamentului. Astfel, textul de lege criticat instituie competența Birourilor permanente ale Camerei Deputaților și Senatului de a stabili prin norme metodologice, act normativ infralegal, regulile de aplicare a reglementărilor de rang primar referitoare la indemnizația pentru limită de vârstă pentru senatori și deputați.
14.
Curtea observă că această reglementare se corelează cu prevederile
art. 15 alin. (1) lit. d) din Regulamentul
activităților comune ale Camerei Deputaților și Senatului, aprobat prin
Hotărârea Parlamentului României nr. 4/1992 , republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 25 martie 2020, potrivit cărora: „Birourile permanente ale Camerei Deputaților și Senatului se întrunesc în ședință comună, la convocarea președinților acestora, pentru: (...); d) îndeplinirea oricăror altor atribuții prevăzute de
Legea nr. 96/2006
privind Statutul deputaților și al senatorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și de celelalte acte normative în vigoare incidente.“ În lumina acestor prevederi de lege, Birourile permanente pot îndeplini, așadar, atribuțiile conferite de dispozițiile legale supuse controlului de constituționalitate. Astfel, în aplicarea prevederilor
art. 49 alin. (11) din Legea nr. 96/200 6, Birourile permanente reunite ale Camerei Deputaților și Senatului au adoptat
pentru aprobarea
Normelor metodologice
privind acordarea indemnizației pentru limită de vârstă prevăzute de
Legea nr. 96/2006
privind Statutul deputaților și al senatorilor, republicată, hotărârea fiind publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 125 din 17 februarie 2016, precum și
pentru modificarea și completarea
Normelor metodologice
privind acordarea indemnizației pentru limită de vârstă prevăzute de
Legea nr. 96/2006
privind Statutul deputaților și al senatorilor, republicată, hotărâre publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 269 din 8 aprilie 2016.
15.
În acest context, referitor la critica de neconstituționalitate raportată la dispozițiile din Constituție privind ședințele Camerelor, sesiunile și actele juridice adoptate de Camera Deputaților și Senat, acte reprezentate de legi, hotărâri și moțiuni, Curtea precizează că nu se poate pune semnul egalității între Camerele Parlamentului și organele de lucru ale Camerelor Parlamentului, în categoria cărora se află și birourile permanente. De asemenea, actele Parlamentului nu se identifică cu actele organelor interne de lucru ale Parlamentului, cele două categorii, fiind, prin natura lor juridică, în mod esențial, diferite. Astfel, Curtea constată că prevederile de lege criticate nu stabilesc o categorie suplimentară de acte juridice aflate în competența de adoptare a Parlamentului, ci a birourilor permanente ale Camerelor și, în consecință, nu încalcă dispozițiile
art. 65 ,
66
și
67 din Constituție .
16.
În ceea ce privește critica de neconstituționalitate prin care se susține crearea unei discriminări între deputați și senatori, destinatari ai indemnizației pentru limită de vârstă, având drept criteriu durata exercitării mandatului de parlamentar (un mandat complet sau un mandat incomplet), Curtea constată că, prin conținutul reglementărilor pe care le cuprind, dispozițiile
art. 49 alin. (11) din Legea nr. 95/2006
nu instituie în sine niciun fel de privilegii sau discriminări. Prevederile de lege criticate relevă o reglementare necesară pentru punerea în aplicare a
Legii nr. 96/2006 , astfel încât nu se poate reține încălcarea dispozițiilor
art. 4
și
16 din Constituție
și nici ale
art. 14 din Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
17.
Referitor la critica privind conținutul normelor metodologice la care textul de lege criticat face referire, care, în opinia autorului excepției, adaugă la lege, Curtea reține că asemenea aspecte excedează controlului de constituționalitate pe calea excepției de neconstituționalitate, care, potrivit
art. 146 lit. d)
din Legea fundamentală se exercită de Curtea Constituțională doar asupra actelor de reglementare primară (legi și ordonanțe ale Guvernului).
18.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al a rt. 147 alin. (4) din Constituție , al
art. 1-3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ovidiu Teodor Crețu în Dosarul nr. 5.899/2/2018 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile
art. 49 alin. (11) din Legea nr. 96/2006
privind Statutul deputaților și al senatorilor sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 14 ianuarie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Simina Popescu-Marin
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.