Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 148/2021

referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (4) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite

prezumat în vigoare

Data actului
4 martie 2021
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 502 din 14 mai 2021
Citat de
1 act
Citează
9 acte
Structură
0 articole · 15.296 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

  • Legea nr. 77/2016 28 aprilie 2016 (prevederi anume) privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate pri…

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Valer Dorneanu

- președinte

Cristian Deliorga

- judecător

Marian Enache

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Bianca Drăghici

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 1 alin. (4) din Legea nr. 77/2016

privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, excepție ridicată de Mircea Mitrică în Dosarul nr. 3.080/197/2018 al Judecătoriei Brașov - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.099D/2018.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că procedura de citare a fost realizată direct prin publicitate, în conformitate cu

art. 1 din Hotărârea Plenului Curții Constituționale nr. 2 din 24 octombrie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 860 din 1 noiembrie 2017.

4.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

5.

Prin Încheierea din 25 mai 2018, pronunțată în Dosarul nr. 3.080/197/2018, Judecătoria Brașov - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 1 alin. (4) din Legea nr. 77/2016

privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. Excepția a fost ridicată de Mircea Mitrică într-o cauză având ca obiect o acțiune întemeiată pe prevederile

Legii nr. 77/2016 .

6.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că prevederile

art. 1 alin. (4) din Legea nr. 77/2016

pun debitorul care a încheiat contracte de împrumut privind achiziționarea unui imobil prin programul „Prima Casă“ într-o situație de discriminare și inechitate socială față de persoanele care au încheiat contracte de împrumut în vederea achiziționării unui imobil cu destinația de locuință, întrucât consacră o inegalitate între consumatori, beneficiari de credite, după caracterul creditului ori reglementarea acestuia. Ca atare, se realizează o discriminare între consumatori, criteriul folosit fiind inacceptabil, în esență, raporturile de credit fiind aceleași. Așadar, se impune ca raporturile de creditare în care părți sunt consumatori să fie reglementate/soluționate în mod unitar, egal și fără nicio discriminare, criteriul adoptat de legiuitor fiind vădit contra

Constituției .

7.

Totodată, se apreciază că textul criticat este neconstituțional și în raport cu dispozițiile

art. 21 din Constituția României , deoarece „îngrădește accesul liber la justiție, acesta nefiind posibilitatea teoretică de a sesiza instanța de judecată, ci și posibilitatea reală de a beneficia de apărarea drepturilor și intereselor legitime, cu atât mai mult cu cât situațiile în care consumatorii se află sunt similare sau chiar identice.“

8.

Judecătoria Brașov - Secția civilă apreciază că opinia instanței este mărginită de respectarea principiului imparțialității, deoarece în cauză părțile adverse au invocat excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, excepție motivată în temeiul dispozițiilor de lege criticate. Însă dintr-o altă abordare, instanța consideră că nu sunt întemeiate criticile de neconstituționalitate invocate. Astfel, instanța arată că punctul de plecare trebuie să-l constituie scopul avut în vedere de legiuitor prin adoptarea

Legii nr. 77/2016

și, respectiv, a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 60/2009 , scop ce se substituie și răspunde unor nevoi și obiective diferite, care, nu în ultimul rând, au legătură cu politica și protecția socială a statului român, ca deziderat fundamental într-un stat democratic. Sub aspectul încălcării

art. 21 din Constituție , instanța, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale în materie, apreciază că normele a căror constituționalitate se contestă respectă principiile previzibilității și accesibilității, din analiza acestora, atât consumatorii, cât și instituțiile de credit putând să prevadă, în mod rezonabil, ce condiții trebuie să îndeplinească și în ce situații actul normativ devine aplicabil.

9.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

10.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 1 alin. (4) din Legea nr. 77/2016

privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 28 aprilie 2016, cu modificările și completările ulterioare, având următorul cuprins: „Prevederile prezentei legi nu se aplică creditelor acordate prin programul «Prima casă», aprobat prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 60/2009

privind unele măsuri în vederea implementării programului «Prima casă», aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 368/2009 , cu modificările și completările ulterioare.“

13.

În opinia autorului excepției, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din

Constituție

cuprinse în

art. 16

referitor la egalitatea în drepturi și

art. 21

privind accesul liber la justiție.

14.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile

art. 1 alin. (4) din Legea nr. 77/2016 , din perspectiva unor critici asemănătoare, au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, prin

Decizia nr. 59 din 13 februarie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 488 din 13 iunie 2018, excepția de neconstituționalitate fiind respinsă ca neîntemeiată.

15.

Astfel, prin decizia menționată, paragrafele 52-59, analizând compatibilitatea prevederilor

art. 1 alin. (4) din Legea nr. 77/2016

cu dispozițiile constituționale ale

art. 16 alin. (1)

privind egalitatea în fața legii, Curtea a reținut că problema pentru a cărei rezolvare a fost adoptată reglementarea criticată este indicată în prevederile

art. 11 din Legea nr. 77/2016

- „în vederea echilibrării riscurilor izvorând din contractul de credit“. Aceste riscuri reprezintă o particularizare a fenomenului general descris de prevederile

art. 1.271 alin. (2) din Codul civil

care fac referire la schimbări excepționale ale împrejurărilor care ar face vădit injustă obligarea debitorilor la executarea obligației. Legiuitorul ordinar a înțeles să echilibreze riscurile izvorând din contractul de credit prin instituirea, în favoarea consumatorului afectat de acestea, a dreptului de a i se stinge datoriile izvorâte din contractele de credit cu tot cu accesorii, fără costuri suplimentare, prin darea în plată a imobilului ipotecat în favoarea creditorului ( art. 3 din Legea nr. 77/2016 ), precum și a unor remedii judiciare, respectiv drepturile la acțiune reglementate de prevederile

art. 7

și

art. 8 din Legea nr. 77/2016 . Toate aceste drepturi pot fi exercitate însă numai în condițiile și limitele stabilite de Curtea Constituțională, prin

Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 18 ianuarie 2017, precum și în jurisprudența ulterioară prin care a verificat compatibilitatea

Legii nr. 77/2016

cu dispoziții din

Legea fundamentală .

16.

Clarificând scopul legiuitorului ordinar, precum și modalitatea prin care a înțeles să îl urmărească, Curtea a observat, pe de o parte, că, în fapt, și beneficiarii programului „Prima casă“ se pot confrunta, ulterior încheierii contractului de credit, cu „schimbări excepționale ale împrejurărilor care ar face vădit injustă obligarea lor la executarea obligației“, așa cum dispune

art. 1.271 alin. (2) din Codul civil

sau, în termenii

Legii nr. 77/2016 , cu dezechilibrarea riscurilor care izvorăsc din contractele de credit încheiate în temeiul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 60/2009

și, pe de altă parte, că aceștia sunt excluși de la aplicabilitatea

Legii nr. 77/2016 . Cu alte cuvinte, deși beneficiarii programului „Prima casă“ se află în aceeași situație în care se află persoanele care au contractat credite în temeiul altor acte normative și în întâmpinarea căreia legiuitorul a adoptat

Legea nr. 77/2016 , acesta le interzice, într-o manieră neechivocă, drepturile prevăzute de aceasta. Prin urmare, se ridică, în mod legitim, problema justificării excluderii beneficiarilor programului „Prima casă“ de la prevederile acesteia. Astfel, dacă se pot identifica rațiuni obiective în temeiul cărora legiuitorul ordinar a exclus de la folosința unui drept o categorie care, sub aspecte relevante, se află în aceeași situație cu titularii acestuia, atunci această excludere nu reprezintă o discriminare interzisă de dispozițiile

art. 16 alin. (1) din Constituție .

17.

Curtea a reținut că, deși este indiscutabil că destinatarii programului „Prima casă“ se pot afla în acea situație care a determinat intervenția legiuitorului ordinar, respectiv dezechilibrarea riscurilor izvorând din contractul de credit, aceștia, în egală măsură, sunt beneficiarii unei protecții speciale din partea statului. Astfel, potrivit

art. 1 alin. (1) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 60/2009 , „Se aprobă programul «Prima casă», denumit în continuare Programul, ca program guvernamental care are ca obiect facilitarea accesului persoanelor fizice la achiziția sau construirea unei locuințe prin contractarea de credite garantate de stat.“ Instituirea posibilității de a contracta credite garantate de stat îi transformă deci pe destinatarii acestui program guvernamental într-o categorie specială protejată, prin raportare la categoria largă a persoanelor fizice care contractează credite, fără să se fi prevalat de dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 60/2009 . În concluzie, garantarea de către stat a unor credite, solicitate de persoanele fizice în vederea achiziției sau construirii unei locuințe reprezintă o deosebire suficient de relevantă încât să îndeplinească criteriile de raționalitate și obiectivitate necesare pentru a constata conformitatea cu prevederile

art. 16 alin. (1) din Constituție

a măsurii legiuitorului de excludere a beneficiarilor programului „Prima casă“ de la prevederile

Legii nr. 77/2016 .

18.

În acest context, Curtea a arătat că, prin

Decizia nr. 571 din 19 septembrie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 979 din 11 decembrie 2017, paragrafele 18 și 19, a reținut că indiferent de momentul la care a fost încheiat un contract de credit, sub reglementarea

vechiului Cod civil

sau a celei din

actualul Cod civil , și independent de incidența

Legii nr. 77/2016

(sub aspectul îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de

art. 4

din lege), instanța judecătorească care, în condițiile legii, este independentă în aprecierea sa, va putea aplica teoria impreviziunii. Așadar, în lipsa acordului părților și în temeiul

art. 969

și al

art. 970 din Codul civil din 1864 , respectiv al

art. 1.271 din actualul Cod civil , instanța judecătorească va pronunța o hotărâre prin care va dispune fie păstrarea contractului de credit în forma agreată de părți la data semnării sale, fie adaptarea contractului în forma pe care instanța o decide, fie încetarea sa. Așa fiind, critica de neconstituționalitate care vizează încălcarea principiului egalității în drepturi, întrucât textul de lege criticat ar crea un privilegiu persoanelor care cad sub incidența

Legii nr. 77/2016 , este neîntemeiată, orice debitor al unui contract de credit, indiferent de valoarea contractului sau de scopul în care a angajat creditul, având deschisă calea unei acțiuni în justiție, întemeiată pe dispozițiile dreptului comun în materie, respectiv pe dispozițiile referitoare la teoria impreviziunii din codurile civile.

19.

Prin urmare, Curtea a reținut că, în condițiile în care destinatarii programului „Prima casă“ au asigurat accesul la remediul impreviziunii de drept comun, excluderea acestora din câmpul de aplicare al prevederilor

Legii nr. 77/2016

nu are semnificația unei discriminări.

20.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluția și considerentele deciziilor enunțate anterior își păstrează, în mod corespunzător, valabilitatea în prezenta cauză.

21.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A. d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Mircea Mitrică în Dosarul nr. 3.080/197/2018 al Judecătoriei Brașov - Secția civilă și constată că prevederile

art. 1 alin. (4) din Legea nr. 77/2016

privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Brașov - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data 4 martie 2021.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Bianca Drăghici

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.