Decizia nr. 300/2021

Valer Dorneanu

- președinte

Cristian Deliorga

- judecător

Marian Enache

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Marieta Safta

- prim-magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Daniela Băloi.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 102 alin. (2) din Codul de procedură penală , excepție ridicată de Virgiliu Răducanu în Dosarul nr. 42.163/3/2016/a1* al Tribunalului București - Secția I penală. Cauza formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.327 D/2019.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că dispozițiile criticate nu aduc atingere dispozițiilor constituționale invocate, sens în care invocă și

Decizia Curții Constituționale nr. 784 din 17 noiembrie 2015 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Încheierea din 23 aprilie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 42.163/3/2016/a1*, Tribunalul București - Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 102 alin. (2) din Codul de procedură penală , excepție ridicată de inculpatul Virgiliu Răducanu, în procedura camerei preliminare.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prin

Decizia Curții Constituționale nr. 22 din 18 ianuarie 2018

s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 102 alin. (3) din Codul de procedură penală

și s-a constatat că acestea sunt constituționale în măsura în care prin sintagma „excluderea probei“, din cuprinsul lor, se înțelege și eliminarea mijloacelor de probă din dosarul cauzei. Problema care se ridică însă, potrivit motivării excepției, este cum se va decide în situația în care aceste probe sunt preluate în rechizitoriu. Se arată, în acest sens, că la filele 44-88 din rechizitoriu nu se prezintă direct situația de fapt, ci mediat, prin intermediul raportului de expertiză. Prin urmare, acuzația în materie penală cuprinsă în rechizitoriu nu se poate baza pe probele obținute în mod nelegal, iar raționamentul juridic trebuie să facă abstracție de informațiile furnizate de probele declarate nule și să prezinte dincolo de orice îndoială rezonabilă acuzația, bazându-se pe probe valide. Se apreciază că a interpreta contrar aceste prevederi legale contravine

Deciziei Curții Constituționale 22 din 18 ianuarie 2018

și constituie o încălcare a

art. 21 din Constituție

și a

art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale .

6.

Tribunalul București - Secția I penală arată că prin

Decizia Curții Constituționale nr. 22 din 18 ianuarie 2018

s-a statuat că probele care sunt excluse trebuie să fie eliminate și fizic din dosar. Or, prin Încheierea din 20 decembrie 2018 a acestei instanțe a fost exclus raportul de expertiză contabilă efectuat în cursul urmăririi penale, acesta urmând a fi exclus și fizic din dosar. Cu toate acestea, în cuprinsul rechizitoriului, la filele 44-88, nu se prezintă direct situația de fapt, ci mediat, prin intermediul raportului de expertiză. Prin urmare, acuzația în materie penală cuprinsă în rechizitoriu nu se poate baza pe probele excluse în procedura camerei preliminare, iar raționamentul juridic trebuie să facă abstracție de acestea și să prezinte dincolo de orice îndoială rezonabilă acuzația, bazându-se pe celelalte probe. Altminteri, dacă concluziile care se desprind din aceste probe excluse ar continua să existe, fiind preluate în rechizitoriu, ar fi lipsită de eficiență excluderea fizică a probei de la dosarul cauzei, ceea ce ar contraveni raționamentului avut în vedere de Curtea Constituțională la pronunțarea

Deciziei nr. 22/2018 , respectiv ca judecătorii care vor judeca fondul să nu fie influențați de probele excluse, dar existente din punct de vedere material la dosar. Față de aceste considerente, instanța de judecată a constatat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate și a sesizat Curtea Constituțională.

7.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

9.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile

art. 102 alin. (2) din Codul de procedură penală , având următorul cuprins: „Probele obținute în mod nelegal nu pot fi folosite în procesul penal“. Ulterior sesizării Curții Constituționale, instanța de judecată a transmis încheierea de îndreptate a erorii materiale strecurate în cuprinsul minutei încheierii de sesizare, în sensul că „se va consemna în mod corect « art. 102 alin. (3) Cod procedură penală » în loc de « art. 102 alin. (2) din Codul de procedură penală »“. Ca urmare, Curtea se va pronunța asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 102 alin. (3) din Codul de procedură penală , având următorul cuprins: „Nulitatea actului prin care s-a dispus sau autorizat administrarea unei probe ori prin care aceasta a fost administrată determină excluderea probei.“

11.

În susținerea neconstituționalității normelor criticate se invocă încălcarea prevederilor constituționale ale

art. 16

- Egalitatea în drepturi, ale

art. 21 alin. (3)

referitor la dreptul la un proces echitabil și ale

art. 53

referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. Se invocă, de asemenea, dispozițiile

art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale , referitoare la dreptul la un proces echitabil.

12.

Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost motivată, Curtea constată că motivarea acesteia s-a realizat din perspectiva

Deciziei Curții Constituționale nr. 22 din 18 ianuarie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 26 februarie 2018, prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate cu privire la același text legal și s-a constatat că acesta este constituțional în măsura în care prin sintagma „excluderea probei“, din cuprinsul său, se înțelege și eliminarea mijloacelor de probă din dosarul cauzei. Problema ridicată în prezenta cauză, potrivit motivării excepției, este aceea a preluării în rechizitoriu a probelor obținute în mod nelegal și astfel declarate nule.

13.

Se arată, în acest sens, că la filele 44-88 din rechizitoriu nu se prezintă direct situația de fapt, ci mediat, prin intermediul raportului de expertiză, probă care a fost exclusă. Or, acuzația în materie penală cuprinsă în rechizitoriu nu se poate baza pe probele obținute în mod nelegal, iar raționamentul juridic trebuie să facă abstracție de informațiile furnizate de probele declarate nule și să prezinte acuzația dincolo de orice îndoială rezonabilă, bazându-se pe probe valide. Se apreciază că o interpretare contrară contravine

Deciziei Curții Constituționale nr. 22/2018

și constituie o încălcare a

art. 21 din Constituție

și a

art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale .

14.

Examinând aceste susțineri, Curtea constată că vizează aceleași dispoziții și, în mod punctual, aceeași sintagmă, respectiv „excluderea probelor“, ce au format obiectul excepției de neconstituționalitate admisă prin

Decizia Curții Constituționale nr. 22 din 18 ianuarie 2018 . Prin decizia menționată, Curtea a reținut, în esență, că excluderea juridică a probelor obținute în mod nelegal în procesul penal, în lipsa înlăturării lor fizice din dosarele penale constituite la nivelul instanțelor, este insuficientă pentru o garantare efectivă a prezumției de nevinovăție a inculpatului și a dreptului la un proces echitabil al acestuia (paragraful 24). Astfel, menținerea mijloacelor de probă în dosarele cauzelor penale, după excluderea probelor corespunzătoare acestora, ca urmare a constatării nulității lor, este de natură a influența percepția judecătorilor, învestiți cu soluționarea acelor cauze, asupra vinovăției/nevinovăției inculpaților și de a-i determina să caute să elaboreze raționamente judiciare într-un sens sau altul, chiar în lipsa posibilității invocării, în mod concret, a respectivelor probe în motivarea soluțiilor, aspect de natură a încălca dreptul la un proces echitabil și prezumția de nevinovăție a persoanelor judecate (paragraful 26). Astfel fiind, raportat la dispozițiile

art. 21 alin. (3)

și ale

art. 23 alin. (11) din Constituție , Curtea a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 102 alin. (3) din Codul de procedură penală

și a constatat că acestea sunt constituționale în măsura în care prin sintagma „excluderea probei“, din cuprinsul lor, se înțelege și eliminarea mijloacelor de probă din dosarul cauzei (paragraful 29).

15.

Cu referire la efectele deciziilor interpretative, în speță ale

Deciziei nr. 22 din 18 ianuarie 2018 , prin care a fost stabilită singura interpretare conformă cu

Constituția

a sintagmei „excluderea probei“ din cuprinsul

art. 102 alin. (3) din Codul de procedură penală , Curtea reține că, în temeiul

art. 147 alin. (4) din Constituție , această interpretare este singura care poate fi avută în vedere de autoritățile învestite cu sarcina aplicării legii la situații de fapt (a se vedea, mutatis mutandis,

Decizia nr. 776 din 28 noiembrie 2019 ), așadar și de instanța învestită în prezenta cauză.

16.

Astfel fiind, câtă vreme obiectul prezentei excepții îl constituie aceeași sintagmă a cărei interpretare conform

Constituției

a fost stabilită de Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 22 din 18 ianuarie 2018 , iar sesizarea instanței constituționale în cauză s-a făcut ulterior pronunțării deciziei menționate, devin aplicabile dispozițiile

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora „Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale“, cu consecința respingerii excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă.

17.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 102 alin. (3) din Codul de procedură penală , excepție ridicată de Virgiliu Răducanu în Dosarul nr. 42.163/3/2016/a1* al Tribunalului București - Secția I penală.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului București - Secția I penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 11 mai 2021.