Decizia nr. 290/2021

Valer Dorneanu

- președinte

Cristian Deliorga

- judecător

Marian Enache

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Simina Popescu-Marin

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Radu Daniel Precup în Dosarul nr. 521/64/2019 al Curții de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.130D/2019.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale în care a mai fost analizată constituționalitatea prevederilor legale criticate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4.

Prin Încheierea din 14 noiembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 521/64/2019, Curtea de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 . Excepția a fost ridicată de reclamantul Radu Daniel Precup într-o cauză având ca obiect o „amendă pentru neexecutarea hotărârii judecătorești“.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile de lege criticate sunt neconstituționale, deoarece legiuitorul a limitat executarea sentințelor judecătorești doar la ipoteza în care autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ. Or, în cazul unor acte administrative cu caracter normativ, situația este diferită. Autorul susține că, în situația de față, o sentință nu este luată în considerare decât asupra dispozitivului și astfel, prin încălcarea considerentelor, se ajunge la aplicarea articolelor anulate. În aceste condiții,

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

este neconstituțional în măsura în care nu prevede obligația autorității publice să aplice considerentele sentinței în totalitate, și nu doar dispozitivul.

6.

Autorul mai arată că

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

este limitativ și creează discriminare între cetățenii care au obținut o sentință favorabilă, executarea făcându-se doar în cazul în care autoritatea publică este obligată „să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative“. Acest text de lege a avut în vedere actele administrative ordinare, și nu pe cele cu caracter normativ, precum cazul Sentinței nr. 113/2016, pronunțată de Curtea de Apel Brașov. Astfel, în cazul de față, deși s-au anulat articolele solicitate din

Ordinul directorului general al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară nr. 700/2014 , iar prin publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, s-a realizat opozabilitatea, autoritatea publică obligată să îl anuleze continuă să îl aplice și după anulare. În această situație, în limita

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 , autorul excepției arată că nu ar putea cere executarea sentinței, pe motiv că instanța nu a dispus și alte operațiuni, astfel creându-se o discriminare între cetățenii care au obținut o sentință „cu“, respectiv cei „fără alte“ operațiuni enumerate de textul criticat.

7.

Cu privire la încălcarea

art. 21 din Constituție , autorul excepției arată că, având în vedere enumerarea limitativă din textul de lege criticat, nu poate să acționeze precum ceilalți cetățeni care au o sentință ce nu se respectă, dar care au și alte obligații date de instanță conform enumerării din textul de lege criticat. Or, prin această limitare i se îngrădește accesul la justiție în vederea executării sentinței ce nu se respectă în fapt. Prin urmare, autorul consideră că nu beneficiază de un proces echitabil.

8.

De asemenea, autorul consideră că instanța are obligația de a dispune în raport cu ceea ce s-a solicitat, fără a dispune alte operațiuni dacă nu s-au solicitat, iar un articol de lege care constrânge o cale de atac pe motiv că instanța nu a dispus alte prevederi conduce la inechitate și la imposibilitatea aplicării executării unei sentințe, lăsând la latitudinea autorității publice respectarea hotărârii judecătorești. Mai arată că autoritatea publică este obligată să facă anumite operațiuni pentru care este competentă, fără dispunerea instanței, chiar din oficiu, pentru a respecta în totalitate sentința definitivă. Or, în cazul de față, autoritatea publică interpretează în același sens ca cel dat de articolul anulat de instanță, deși a fost clarificată aplicarea legii de către instanțele de fond și de recurs.

9.

Cu privire la încălcarea

art. 52 alin. (1) din Constituție , autorul excepției arată că, drept urmare a anulării actului administrativ cu caracter normativ, nu i s-a reparat paguba, deși acest lucru ar fi trebuit să fie prevăzut în

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 . Repararea pagubei s-ar realiza în măsura în care interpretarea articolelor privind întocmirea documentațiilor de primă înregistrare ar fi aplicate întocmai cu considerentele, dar autoritatea publică, deși ar trebui să aplice sentința în totalitate, nu a făcut nimic pentru a opri neaplicarea sentinței de către oficiile teritoriale subordonate. Conducătorul nu a dispus controale, nu a dispus sancțiuni, nu a modificat aplicația electronică, astfel încât să nu se poată încălca sentința. Sub pretextul faptului că instanța nu a dispus alte operațiuni și că

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

limitează executarea sentinței, autoritatea publică nu a respectat și aplicat hotărârea judecătorească.

10.

Cu privire la încălcarea

art. 41 alin. (1)

și

art. 45 din Constituție , autorul excepției arată că, prin enumerarea limitativă a situațiilor în care se solicită executarea sentinței și prin neexecutarea ei în fapt de către autoritatea publică, se ajunge la încălcarea dreptului său la muncă, deoarece majoritatea lucrărilor depuse în baza dispozițiilor anulate au fost respinse, precum și la limitarea activității sale economice, ca rezultat al neexercitării profesiei reglementate de

Ordinul directorului general al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară nr. 107/2010

pentru aprobarea

Regulamentului

privind autorizarea sau recunoașterea autorizării persoanelor fizice și juridice române, ale unui alt stat membru al Uniunii Europene sau ale unui stat care aparține Spațiului Economic European în vederea realizării și verificării lucrărilor de specialitate în domeniul cadastrului, al geodeziei și al cartografiei pe teritoriul României și

Ordinul directorului general al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară nr. 700/2014

privind aprobarea

Regulamentului

de avizare, recepție și înscriere în evidențele de cadastru și carte funciară, potrivit cărora are obligații cu privire la verificarea actelor și documentarea în vederea realizării de documentații tehnice și cadastrale.

11.

Curtea de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal consideră că dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

sunt constituționale, situația hotărârilor judecătorești prin care a fost anulat un articol dintr-un act cu caracter normativ fiind reglementată la

art. 23 din Legea nr. 554/2004 , care dă eficiență autorității de lucru judecat a hotărârilor definitive pronunțate de instanțele de contencios administrativ în ceea ce privește legalitatea actelor administrative cu caracter normativ. Prin dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

nu este îngrădit accesul la justiție, existând posibilitatea de a se solicita în instanță anularea actelor administrative ulterioare emise în temeiul unui articol dintr-un act cu caracter normativ care a fost anulat prin hotărâre judecătorească. De asemenea, există posibilitatea atacării în instanță a refuzului autorității de a emite anumite acte ori de a efectua anumite operațiuni în beneficiul unei persoane, în situația în care respectivul refuz se întemeiază pe aplicarea de către autoritatea administrativă a unui articol dintr-un act cu caracter normativ care a fost anulat prin hotărâre judecătorească.

12.

Dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

nu afectează nici egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fiind deopotrivă aplicabile tuturor celor aflați în situațiile reglementate de normele juridice cuprinse în acestea, fără să creeze vreun tratament juridic discriminatoriu aplicabil anumitor subiecte de drept. Dispozițiile de lege criticate nu îngrădesc în niciun fel dreptul la muncă, alegerea profesiei sau ocupației și a locului de muncă și nici accesul liber al unei persoane la o activitate economică ori liberă inițiativă, neafectând exercitarea acestora.

13.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

14.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

15.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

16.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 24 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare, având următorul conținut: „Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive se face de bunăvoie în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.“

17.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din

Constituție

cuprinse în

art. 16

- Egalitatea în drepturi,

art. 21

- Accesul liber la justiție,

art. 41 alin. (1)

privind dreptul la muncă,

art. 45

- Libertatea economică și

art. 52 alin. (1)

privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică.

18.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, exercitat prin prisma unor critici similare, iar prin

Decizia nr. 55 din 26 ianuarie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 13 aprilie 2021, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate.

19.

Curtea a reținut că efectele erga omnes și obligatorii ale hotărârii judecătorești de anulare a unui act administrativ cu caracter normativ sunt prevăzute de

art. 23 din Legea nr. 554/2004 , iar

art. 24 din Legea nr. 554/2004

avizează doar situațiile în care, prin dispozitivul hotărârii judecătorești de anulare a unui act administrativ, autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative.

20.

Astfel, hotărârea judecătorească de anulare a unui act administrativ cu caracter normativ produce efecte erga omnes și numai pentru viitor. Prin urmare, după pronunțarea hotărârii judecătorești de anulare a unui act administrativ cu caracter normativ, autoritatea competentă nu mai poate emite acte sau măsuri individuale în aplicarea normelor anulate.

21.

Curtea a observat că, prin

Decizia nr. 10 din 11 mai 2015 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 458 din 25 iunie 2015, s-a stabilit că „Dispozițiile

art. 23 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , cu modificările și completările ulterioare, se interpretează în sensul că hotărârea judecătorească irevocabilă/definitivă prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ produce efecte și în privința actelor administrative individuale emise în temeiul acestuia care, la data publicării hotărârii judecătorești de anulare, sunt contestate în cauze aflate în curs de soluționare pe rolul instanțelor judecătorești“, reținându-se că, „fiind parte în procesul în care a fost pronunțată hotărârea prin care a fost anulat un act administrativ-normativ, autoritatea emitentă nu se poate prevala de nepublicarea hotărârii în Monitorul Oficial, ca un argument în justificarea refuzului de rezolvare a unei cereri“.

22.

Curtea a respins critica privind încălcarea

art. 16 din Constituție , constatând că dispozițiile legale supuse controlului de constituționalitate nu instituie discriminări între cetățeni, deoarece legea prevede - atât în cazul hotărârii judecătorești de anulare a unui act administrativ cu caracter individual, cât și în cazul hotărârii judecătorești de anulare a unui act administrativ cu caracter normativ - obligația executării acestor hotărâri.

23.

Referitor la pretinsa încălcare a dispozițiilor

art. 21 din Constituție , Curtea a constatat că și această critică este neîntemeiată, deoarece părțile beneficiază de acces neîngrădit la justiție și de toate garanțiile dreptului la un proces echitabil. De asemenea, efectul obligatoriu al hotărârilor judecătorești de anulare a unui act administrativ cu caracter normativ este prevăzut de lege.

24.

În ceea ce privește încălcarea dispozițiilor

art. 52 alin. (1) din Constituție , Curtea a precizat că dispozițiile criticate din Legea nr. 554/2004 oferă cadrul constituțional al protejării cetățenilor în fața eventualelor abuzuri ale autorităților publice, în acest context legiuitorul stabilind că executarea hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile prin care s-au instituit în sarcina autorităților publice anumite obligații de „a face“ trebuie să fie realizată într-un anumit termen.

25.

Referitor la critica privind încălcarea dispozițiilor

art. 41

și

art. 45 din Constituție , Curtea a subliniat că dreptul la muncă și libertatea economică nu au legătură cu normele de procedură ce vizează executarea unei hotărâri judecătorești.

26.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să ducă la reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele

Deciziei nr. 55 din 26 ianuarie 2021 , precitată, își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

27.

Criticile referitoare la aplicarea în continuare de către autoritatea publică emitentă a actului administrativ normativ anulat printr-o hotărâre judecătorească definitivă, după anularea acestuia, vizează aspecte a căror soluționare este de competența instanțelor judecătorești, nefiind de resortul contenciosului constituțional.

28.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Radu Daniel Precup în Dosarul nr. 521/64/2019 al Curții de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile

art. 24 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 27 aprilie 2021.