Decizia nr. 343/2021
referitoare la excepția de neconstituționalitate a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/1999 privind regimul stării de asediu și regimul stării de urgență, aprobată prin Legea nr. 453/2004 , Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 36/2020 pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru adoptarea unor măsuri pe timpul stării de urgență instituite prin Decretul nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României, Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul Național de Management al Situațiilor de Urgență, a dispozițiilor art. 5 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , precum și Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OUG nr. 1/1999 21 ianuarie 1999 privind regimul stării de asediu și regimul stării de urgenta
Valer Dorneanu
- președinte
Cristian Deliorga
- judecător
Marian Enache
- judecător
Daniel Marius Morar
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Elena-Simina Tănăsescu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Mihaela Senia Costinescu
- magistrat-asistent-șef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/1999
privind regimul stării de asediu și regimul stării de urgență, aprobată prin
Legea nr. 453/2004 , ale
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 36/2020
pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru adoptarea unor măsuri pe timpul stării de urgență instituite prin
privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României, ale
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 21/2004
privind Sistemul Național de Management al Situațiilor de Urgență, ale
art. 5 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , precum și ale
privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, excepție ridicată de Dan Băzăvan în Dosarul nr. 1.874/2/2020/a6 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal. Excepția de neconstituționalitate formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.956D/2020.
2.
La apelul nominal se prezintă autorul excepției de neconstituționalitate, precum și părțile Cătălin Irinel Bălăucă, Laurențiu Apostol, Președintele României, domnul Klaus Werner Iohannis, și Administrația Prezidențială, prin consilier juridic Oana Duță, Ministerul Afacerilor Interne, prin consilier juridic Mihaela Ene, precum și domnul Raed Arafat, secretar de stat, șef al Departamentului pentru Situații de Urgență. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare a fost în mod legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul autorului excepției de neconstituționalitate, care susține admiterea criticilor formulate, arătând că pe teritoriul României nu există o situație de urgență și niciun act al Ministerului Sănătății care să ateste epidemia de COVID-19. Cu privire la dispozițiile
art. 5 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , invocă
deciziile Curții Constituționale nr. 302 din 1 martie 2011
și
nr. 293 din 1 iulie 2004
și consideră că dispozițiile legale încalcă
art. 1 alin. (4) din Constituție , întrucât exclud un act administrativ de la controlul de legalitate efectuat de instanțele de contencios administrativ. În ceea ce privește
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/1999 , susține că aceasta încalcă prevederile
art. 1 alin. (3)-(5)
și ale
art. 73 alin. (3) lit. g) din Constituție , întrucât face vorbire despre „ordonanțe militare“, deci care exprimă voința unei instituții militare. Or, Ministerul Afacerilor Interne (MAI) este o instituție demilitarizată, astfel că actele emise de ofițerii MAI nu pot fi ordonanțe militare. Actele emise de Departamentul pentru Situații de Urgență (DSU), structură a MAI, sunt nelegale, având în vedere și modul de constituire a acestei structuri, pe care autorul excepției o consideră neconstituțională. Nici noțiunea de „poliția comunitară“, folosită de actul normativ criticat, nu mai este actuală, în prezent funcționând „poliția locală“, o structură, de asemenea, demilitarizată. Cu privire la
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 21/2004 , arată că noțiunea de „stare de alertă“, utilizată de actul normativ, nu se regăsește în
Constituție , astfel că instituirea ei s-a realizat cu încălcarea drepturilor și a libertăților fundamentale ale omului.
încalcă prevederile constituționale întrucât instituie măsuri obligatorii care afectează demnitatea umană. În această perioadă au fost transferate date cu caracter personal, medical, de la Ministerul Sănătății către MAI, fără acordul pacienților, ceea ce este în dezacord cu cele statuate de Curtea Constituțională prin
Decizia nr. 498 din 17 iulie 2018
și cu
art. 8
și
14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale , fiind o ingerință în viața privată și o discriminare a persoanelor în cauză. Autorul excepției depune note scrise în susținerea criticilor prezentate oral.
4.
MAI, prin consilierul juridic Mihaela Ene, solicită respingerea excepțiilor de neconstituționalitate, în principal, ca inadmisibile, întrucât nu sunt motivate, făcând trimitere în acest sens la
Decizia Curții Constituționale nr. 469 din 17 septembrie 2019 , și, în subsidiar, ca nefondate. În ceea ce privește
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/1999 , susține că aceasta se întemeiază pe dispozițiile
art. 53 din Constituție , care prevede posibilitatea restrângerii unor drepturi și libertăți fundamentele în condiții expres determinate. Arată că critica referitoare la „ordonanțele militare“ vizează o chestiune de interpretare și aplicare a legii, iar critica referitoare la transferul de date cu caracter personal,
întemeiat pe dispozițiile
Legii nr. 55/2020 , are la bază o interpretare pur personală a autorului excepției.
5.
Având cuvântul, secretarul de stat Raed Arafat arată că ordonanțele militare nu au fost semnate de șeful DSU, ci de ministrul afacerilor interne, toate deciziile adoptate fiind luate de grupuri sau comitete de lucru. Ordinele de carantinare semnate de șeful DSU au trecut prin mai multe filtre: direcțiile de sănătate publică, Institutul Național de Sănătate Publică, comitetul județean/al municipiului București pentru situații de urgență. În ceea ce privește instituirea măsurilor restrictive pe perioada stării de urgență/alertă, arată că nu este necesară declararea pandemiei la momentul adoptării lor, fiind suficientă existența unui risc pandemic care poate declanșa pandemia pe teritoriul național. Subliniază rolul preventiv al unor astfel de măsuri și caracterul lor temporar, odată cu ameliorarea situației ele putând fi adaptate și chiar eliminate.
6.
Președintele României și Administrația Prezidențială, prin consilierul juridic Oana Duță, solicită respingerea excepțiilor de neconstituționalitate, în principal, ca inadmisibile și, în subsidiar, ca neîntemeiate. Instanța judecătorească nu mai avea competența de a sesiza Curtea Constituțională întrucât se dezînvestise prin soluționarea definitivă a recursului dedus judecății sale, astfel că excepțiile sunt inadmisibile, neavând legătură cu soluționarea unei cauze pendinte. De asemenea, având în vedere că decretul Președintelui României nu poate face obiect al controlului de legalitate, așa cum a statuat Curtea Constituțională prin
Decizia nr. 152 din 6 mai 2020 , însăși acțiunea principală este inadmisibilă. În fine, susține că excepțiile sunt nemotivate, criticile sunt raportate la norme de tehnică legislativă și conțin opinii personale care nu pot fi calificate ca argumente de neconstituționalitate a actelor normative criticate. Consilierul juridic depune note scrise.
7.
În continuare, președintele Curții Constituționale acordă cuvântul părții Cătălin Irinel Bălăucă. Acesta susține că
conține inovații legislative care ar trebui să se raporteze la cadrul constituțional și legal existent. Or, în condițiile în care nu există o situație epidemiologică în România, reglementările legale criticate vin în contradicție cu dispozițiile
art. 1 alin. (3)
și
(5) din Constituție .
8.
Autorul excepției de neconstituționalitate, domnul Dan Băzăvan, în virtutea dreptului la replică, arată că respectarea legilor și a
Constituției
trebuie în permanență controlată. Susține că alegațiile privind neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate a excepțiilor de neconstituționalitate nu sunt dovedite, în opinia sa, fiind respectate dispozițiile
art. 29 din Legea nr. 47/1992 . Cu privire la ordinele semnate de secretarul de stat din cadrul MAI, șef al DSU, arată că acestea nu respectă dispozițiile
art. 53 din Constituție , întrucât în România nu putea fi declarată starea de pandemie decât dacă aceasta era prevăzută în strategia de apărare a țării. Or, la data la care a fost adoptată
strategia de apărare a țării nu prevedea această posibilitate.
9.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca inadmisibilă, întrucât instanța judecătorească nu poate sesiza Curtea Constituțională decât în cadrul unui proces pendinte, iar nu după soluționarea pe fond a cauzei. De asemenea, consideră că excepția este nemotivată. Deși invocă mai multe dispoziții din
Constituție , criticile formulate sunt în realitate nemulțumiri personale ale autorului excepției cu privire la faptul că instanța nu a soluționat pe fond acțiunea, cu privire la existența situației epidemiologice pe teritoriul României și cu privire la faptul că autorul excepției nu a identificat motivele pentru care s-au restrâns drepturi și libertăți fundamentale. Or, asemenea critici nu pot face obiectul unui control de constituționalitate.
10.
În replică, autorul excepției de neconstituționalitate arată că, în caz de admitere a excepțiilor de neconstituționalitate formulate, în temeiul
art. 509 din Codul de procedură civilă , are posibilitatea să formuleze cerere de revizuire, astfel că procesul soluționat definitiv de instanța de trimitere poate fi redeschis. Prin urmare, sub acest aspect, excepțiile de neconstituționalitate sunt admisibile.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
11.
Prin Încheierea din 6 octombrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 1.874/2/2020/a6, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/1999
privind regimul stării de asediu și regimul stării de urgență, aprobată prin
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 36/2020
pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru adoptarea unor măsuri pe timpul stării de urgență instituite prin
privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României,
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 21/2004
privind Sistemul Național de Management al Situațiilor de Urgență, a dispozițiilor
art. 5 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , precum și
privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19. Excepția a fost ridicată de Dan Băzăvan, în calitate de recurent în cauza care are ca obiect soluționarea recursului formulat de autorul excepției de neconstituționalitate împotriva unei sentințe pronunțate de Curtea de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de anulare a
privind prelungirea stării de urgență pe teritoriul României, a Ordonanțelor militare nr. 1-9/2020 emise de MAI, precum și a tuturor actelor subsecvente ce au la bază
și a celorlalte ordine ce emană de la autoritățile publice.
12.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul arată că pe teritoriul României nu există o situație epidemiologică problematică, întrucât, în fapt, Ministerul Sănătății, prin structurile subordonate, nu a instituit niciodată epidemie națională sau regională de COVID-19. Nu identifică niciun motiv pentru care sunt restrânse drepturi și libertăți fundamentale și susține că „după o carieră de militar și/sau polițist, nu cred că sunt obligat și nici nu pot să accept, fiind total inadmisibil să mi se restrângă drepturile indiferent de situație, cu excepția celor prevăzute de
Codul penal , desigur în cazul în care am înfăptuit o infracțiune prevăzute de această lege, nu ca cetățean ce mi-am exercitat cu bună-credință drepturile, iar statul, fără măcar a avea responsabilitatea, derogă de la
Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale “.
13.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal, în mod contrar dispozițiilor
art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , apreciază că „motivarea
opiniei instanței nu este necesară atunci când excepția a fost invocată de una dintre părți, conform
art. 29 din Legea nr. 303/2004 “.
14.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru ași exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
15.
Guvernul a trimis punctul de vedere prin Adresa nr. 5/6.192/2020, înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 4.000 din 14 mai 2021. Examinând excepția de neconstituționalitate, Guvernul face trimitere la
deciziile Curții Constituționale nr. 152/2020 ,
nr. 457/2020
și
nr. 302/2011
și apreciază că sunt incidente prevederile
art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora sesizarea cu privire la dispozițiile deja constatate ca fiind neconstituționale este inadmisibilă. Mai mult, observând că autorul critică dispozițiile legale din perspectiva faptului că „instanța de fond prin soluția pronunțată a refuzat să judece aplicând eronat prevederile legale anterior menționate a fi neconstituționale, fiind de natură a-i încălca drepturile și libertățile prevăzute de
Legea fundamentală “, Guvernul consideră că acesta nu formulează veritabile critici de neconstituționalitate, ci critică modalitatea în care instanța de fond a înțeles să își exercite atribuțiile privind înfăptuirea justiției. Prin urmare, excepția invocată este inadmisibilă și în temeiul
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 . De asemenea, excepția este inadmisibilă și pentru faptul că autorul nu motivează în concret relația de contrarietate existentă între textele legale criticate și dispozițiile constituționale invocate, nefiind respectate exigențele de motivare pe care Curtea Constituțională le-a impus, în mod constant, în jurisprudența sa. Curtea Constituțională a statuat că „simpla enumerare a unor dispoziții constituționale sau convenționale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituționalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepției de neconstituționalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanța de control constituțional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituționalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil“.
16.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
17.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
18.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie următoarele dispoziții:
–
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/1999
privind regimul stării de asediu și regimul stării de urgență, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 22 din 21 ianuarie 1999, aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 453/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.052 din 12 noiembrie 2004;
–
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 36/2020
pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru adoptarea unor măsuri pe timpul stării de urgență instituite prin
privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 31 martie 2020, aprobată cu modificări prin
–
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 21/2004
privind Sistemul Național de Management al Situațiilor de Urgență, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 361 din 26 aprilie 2004, aprobată cu modificări și completări prin
(în actul de sesizare a instanței constituționale este reținută în mod eronat
Ordonanța Guvernului nr. 21/2004 );
–
Articolul 5
alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare, dispoziții care au următorul conținut: „(3) În litigiile referitoare la actele administrative emise pentru aplicarea regimului stării de război, al stării de asediu sau al celei de urgență, cele care privesc apărarea și securitatea națională ori cele emise pentru restabilirea ordinii publice, precum și pentru înlăturarea consecințelor calamităților naturale, epidemiilor și epizootiilor nu sunt aplicabile prevederile
art. 14“ . Prevederile
art. 14
dispun suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond.
–
privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 15 mai 2020.
19.
În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în
art. 1 ,
4 ,
art. 9-11 ,
art. 15-17 ,
art. 20-32 ,
art. 34 ,
art. 39-45 ,
art. 47 ,
art. 51-53 ,
art. 57 ,
art. 61 alin. (1) ,
art. 73 ,
75 ,
76 ,
90 ,
92 ,
93 ,
107 ,
108 ,
art. 115-118 ,
art. 124 ,
126 ,
129 ,
131 ,
135 ,
136 ,
art. 137 alin. (1) ,
art. 141 ,
154
și
art. 155 .
20.
Cu privire la susținerile privind inadmisibilitatea excepțiilor de neconstituționalitate pe motiv că instanța judecătorească în fața căreia au fost invocate excepțiile a soluționat în mod definitiv cauza și ulterior a sesizat Curtea Constituțională în vederea realizării controlului de constituționalitate asupra actelor normative criticate, Curtea reține că, în temeiul
art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă , autorul excepției de neconstituționalitate poate solicita revizuirea hotărârii pronunțate asupra fondului dacă, după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției invocate în acea cauză, declarând neconstituțională prevederea care a făcut obiectul acelei excepții. Prin urmare, soluționarea definitivă a cauzei în care a fost invocată o excepție de neconstituționalitate nu constituie un fine de neprimire a excepției și nu poate împiedica realizarea controlului de constituționalitate cu privire la actele normative criticate.
21.
Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, deși autorul excepției invocă în mod formal un număr mare de prevederi constituționale pretins a fi încălcate prin actele normative criticate, în realitate acesta nu motivează pretinsa contrarietate dintre acestea și
Legea fundamentală ,
limitându-se la a face aprecieri cu privire la lipsa de oportunitate a adoptării unor asemenea acte normative și la a prezenta nemulțumirile sale cu privire la efectul pe care aplicarea acestor acte normative îl are asupra exercițiului unor drepturi și libertăți fundamentale.
22.
În acest context, Curtea reține că în jurisprudența sa, respectiv în
Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, a conturat structura inerentă și intrinsecă oricărei excepții de neconstituționalitate. Aceasta cuprinde trei elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat și motivarea, de către autorul excepției, a relației de contrarietate existente între cele două texte. Curtea a statuat că, în condițiile în care primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate, determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Astfel, motivarea în sine a excepției, ca element al acesteia, nu este neapărat un criteriu material sau cantitativ, ci, dimpotrivă, ea rezultă din dinamica primelor elemente. Ca atare, Curtea a constatat că, în situația în care textul de referință invocat este suficient de precis și clar, astfel încât instanța constituțională să poată reține, în mod rezonabil, existența unei minime critici de neconstituționalitate, ea este obligată să analizeze pe fond excepția de neconstituționalitate și să considere, deci, că autorul acesteia a respectat și a cuprins în excepția ridicată cele trei elemente menționate.
23.
Or, Curtea apreciază că, în prezenta cauză, indicarea unor temeiuri constituționale nu este suficientă pentru determinarea criticilor vizate de autor, numărul mare și invocarea nediferențiată a acestora demonstrând că autorul, de fapt, nu a vizat formularea unor excepții de neconstituționalitate. În același sens a statuat Curtea și prin
Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, prilej cu care a stabilit că „simpla enumerare a unor dispoziții constituționale sau convenționale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituționalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepției de neconstituționalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanța de control constituțional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituționalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă, în condițiile în care
art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992
precizează că sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți“. Așa fiind, Curtea apreciază că, dat fiind caracterul general al textelor constituționale invocate, precum și lipsa explicitării pretinsei relații de contrarietate a dispozițiilor legale criticate față de acestea, nu poate identifica în mod rezonabil nicio critică de neconstituționalitate.
24.
Prin urmare, având în vedere dispozițiile
art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora sesizările adresate Curții Constituționale trebuie motivate, Curtea urmează să respingă excepția de neconstituționalitate ca inadmisibilă.
25.
Pentru toate aceste motive, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1-3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/1999
privind regimul stării de asediu și regimul stării de urgență, aprobată prin
Legea nr. 453/2004 , ale
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 36/2020
pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru adoptarea unor măsuri pe timpul stării de urgență instituite prin
privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României, ale
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 21/2004
privind Sistemul Național de Management al Situațiilor de Urgență, ale
art. 5 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , precum și ale
privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, excepție ridicată de Dan Băzăvan în Dosarul nr. 1.874/2/2020/a6 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 20 mai 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent-șef, Mihaela Senia Costinescu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.