Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 520/2021

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 342 din Codul de procedură penală

prezumat în vigoare

Data actului
15 iulie 2021
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 1063 din 5 noiembrie 2021
Citează
9 acte
Structură
0 articole · 12.625 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

Interpretează 1

  • Decizia nr. 2/2018 18 ianuarie 2018 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 31 din Legea cadastr…

Are ca temei 2

  • Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
  • Legea nr. 135/2010 1 iulie 2010 (prevederi anume) privind Codul de procedură penală

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Daniela Ramona Marițiu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Daniela Băloi.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 342 din Codul de procedură penală , excepție ridicată de Nicolae Sorin Jurju în Dosarul nr. 1.855/85/2018/a1 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția penală. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.902D/2018.

2.

La apelul nominal se constată lipsa autorului excepției. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă. Invocă

Decizia nr. 272 din 24 aprilie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 633 din 20 iulie 2018, apreciind că autorul excepției dorește, în realitate, modificarea textului de lege criticat. În continuare, în ceea ce privește susținerea autorului potrivit căreia textul criticat nu acoperă situația încheierilor pronunțate de judecătorul de drepturi și libertăți în materia interceptărilor, arată că trebuie avută în vedere

Decizia nr. 244 din 6 aprilie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 529 din 6 iulie 2017.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4.

Prin Decizia penală nr. 2 din 25 octombrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 1.855/85/2018/a1, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 342 din Codul de procedură penală , excepție ridicată de Nicolae Sorin Jurju.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia expune elemente de fapt din cadrul dosarului de urmărire penală, cu accent pe încheierea judecătorului de drepturi și libertăți prin care s-a dispus, în cursul urmăririi penale, interceptarea convorbirilor sale telefonice. În continuare invocă considerentele

Deciziei nr. 244 din 6 aprilie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 529 din 6 iulie 2017, prin care Curtea a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că soluția legislativă cuprinsă în dispozițiile

art. 145 din Codul de procedură penală , care nu permite contestarea legalității măsurii supravegherii tehnice de către persoana vizată de aceasta, care nu are calitatea de inculpat, este neconstituțională. Totodată, invocă Hotărârea din 4 decembrie 2015, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Zakharov împotriva Rusiei.

6.

Apreciază că sintagma „de către organele de urmărire penală“ cuprinsă de

art. 342 din Codul de procedură penală

este neconstituțională în situația în care se apreciază că măsura supravegherii tehnice se poate contesta doar în procedura de cameră preliminară. Susține că examenul jurisprudențial a arătat că sintagma criticată limitează accesul la verificarea legalității doar în cazul actelor emise sau administrate de organele de urmărire penală. Or, judecătorul de drepturi și libertăți nu este organ de urmărire penală, deci încheierile emise de acesta nu pot face obiectul cenzurii judecătorului de cameră preliminară decât în contextul în care legea o prevede expres, cum este cazul verificării legalității și temeiniciei măsurii preventive.

7.

Curtea de Apel Alba Iulia - Secția penală nu și-a exprimat opinia în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate.

8.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

10.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2),

ale

art. 2,

3,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 342 din Codul de procedură penală , cu următorul conținut: „Obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenței și a legalității sesizării instanței, precum și verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.“

12.

Autorul excepției de neconstituționalitate apreciază că dispozițiile criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în

art. 26

și

53 din Constituție , precum și

art. 8

și

13 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale .

13.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, în esență, autorul acesteia este nemulțumit de faptul că în cadrul procedurii de cameră preliminară nu poate fi contestată legalitatea încheierii prin care se admite măsura supravegherii tehnice și a mandatului de supraveghere tehnică.

14.

Având în vedere aceste aspecte, Curtea reține că, prin

Decizia nr. 55 din 4 februarie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 17 iunie 2020, paragrafele 34-38, a observat că, în prezent,

art. 342 din Codul de procedură penală

dispune că legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală se realizează în procedura camerei preliminare.

Curtea, în jurisprudența sa, a constatat că, în cadrul procedurii de cameră preliminară, în măsura în care persoanele prevăzute de

art. 344 alin. (2) din Codul de procedură penală

formulează cereri și excepții referitoare la nelegalitatea probelor obținute prin procedeul supravegherii tehnice, judecătorul învestit cu soluționarea cauzei va putea verifica îndeplinirea tuturor condițiilor legale relative la procedura supravegherii tehnice.

15.

Astfel, având în vedere că dispozițiile

art. 342 din Codul de procedură penală , care reglementează obiectul camerei preliminare, se referă, printre altele, la „legalitatea administrării probelor“, Curtea a reținut că fac obiect al verificării în procedura camerei preliminare toate actele de urmărire penală prin care sau administrat probele pe care se bazează acuzația, pentru a se asigura, în acest fel, garanția de legalitate, independență și imparțialitate. Curtea a reținut, totodată, că verificarea legalității, inclusiv a loialității - componentă intrinsecă a legalității - și a administrării probelor de către organele de urmărire penală implică controlul realizat de judecătorul de cameră preliminară cu privire la modul/condițiile de obținere și folosire/administrare a probelor. Judecătorul de cameră preliminară este competent să analizeze, din oficiu sau la cerere, probele și actele, prin prisma respectării dispozițiilor legale, nelegalitățile constatate urmând a fi sancționate în măsura și cu sancțiunea permisă de lege ( Decizia nr. 338 din 22 mai 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 721 din 21 august 2018).

16.

În privința măsurii supravegherii tehnice, Curtea a observat că, potrivit dispozițiilor procesual penale, aceasta este dispusă de un judecător de drepturi și libertăți, acesta exercitându-și controlul în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor prevăzute de

art. 139 din Codul de procedură penală . Cu toate acestea, Curtea a reținut că instanța europeană a respins deja raționamentul care conduce la concluzia potrivit căreia calitatea de magistrat a celui care dispune și supraveghează înregistrările implică, ipso facto, legalitatea și conformitatea acestora cu

art. 8 din Convenție,

întrucât un astfel de raționament face inoperant orice recurs formulat de părțile interesate. Prin urmare, Curtea a concluzionat că, în materia măsurilor de supraveghere tehnică, ce constituie o ingerință în viața privată a persoanelor supuse acestor măsuri, trebuie să existe un control a posteriori încuviințării și punerii în executare a supravegherii tehnice. Astfel, persoana supusă măsurilor de supraveghere tehnică trebuie să poată exercita acest control în scopul verificării îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege pentru luarea măsurii, precum și a modalităților de punere în executare a mandatului de supraveghere tehnică, procedură reglementată de dispozițiile

art. 142-144 din Codul de procedură penală . Din această perspectivă, controlul a posteriori în materie trebuie să se refere la analiza legalității măsurii supravegherii tehnice, indiferent dacă această verificare se realizează în cadrul procesului penal sau independent de acesta ( Decizia nr. 244 din 6 aprilie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 529 din 6 iulie 2017).

17.

Având în vedere aceste aspecte, Curtea a constatat că în cadrul procesului penal se poate contesta atât legalitatea mijlocului de probă, cât și a procedeului probatoriu prin care au fost obținute înregistrările. Acest lucru presupune că judecătorul cauzei se pronunță inclusiv asupra legalității încheierii prin care se admite măsura supravegherii tehnice și a mandatului de supraveghere tehnică. Aceeași concluzie se desprinde și din cele reținute de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală în

Decizia nr. 2 din 8 februarie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 5 aprilie 2018.

18.

Totodată, Curtea, în jurisprudența sa constantă, de exemplu,

Decizia nr. 338 din 22 mai 2018 , precitată, și

Decizia nr. 802 din 5 decembrie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 6 februarie 2018, având în vedere obiectul procedurii de cameră preliminară, a subliniat că judecătorul de cameră preliminară trebuie să realizeze o verificare minuțioasă, exclusiv prin prisma legalității, a fiecărei probe și a mijlocului prin care aceasta a fost administrată. În consecință, Curtea a reținut că verificarea legalității și a loialității demersului judiciar din faza de urmărire penală privind administrarea probelor exclude o cercetare judecătorească formală. Cu alte cuvinte, demersul judiciar realizat de judecătorul de cameră preliminară trebuie să fie caracterizat prin efectivitate, aceasta obținându-se, în primul rând, prin realizarea unui cadru legislativ adecvat, clar și previzibil.

19.

Curtea apreciază că cele reținute prin

Decizia nr. 55 din 4 februarie 2020 , precitată, sunt aplicabile mutatis mutandis în prezenta cauză.

20.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3,

al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Nicolae Sorin Jurju în Dosarul nr. 1.855/85/2018/a1 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția penală și constată că dispozițiile

art. 342 din Codul de procedură penală

sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Alba Iulia - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 15 iulie 2021.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Marițiu

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.