Decizia nr. 332/2021

Valer Dorneanu

- președinte

Cristian Deliorga

- judecător

Marian Enache

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Oana-Cristina Puică

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Maria-Eleonora Centea.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală , excepție ridicată de Ioan Pitic în Dosarul nr. 6.680/285/2017/a1 al Tribunalului Suceava - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 886D/2018.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, invocând, în acest sens, jurisprudența în materie a Curții Constituționale, și anume

deciziile nr. 521 din 6 iulie 2017

și

nr. 691 din 7 noiembrie 2017 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4.

Prin Încheierea din 27 aprilie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 6.680/285/2017/a1, Tribunalul Suceava - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală . Excepția a fost ridicată de Ioan Pitic cu ocazia soluționării contestației formulate împotriva încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile

art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală

încalcă principiul legalității și dreptul la un proces echitabil, precum și condițiile privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, întrucât, în ipoteza în care în procedura de cameră preliminară nu s-au formulat cereri și excepții și nici judecătorul nu a ridicat din oficiu excepții, acesta se pronunță - cu privire la începerea judecății - fără citarea părților și a persoanei vătămate. În acest sens arată că, din perspectiva contradictorialității, ca element definitoriu al egalității de arme și al dreptului la un proces echitabil, norma legală trebuie să permită părților să discute în mod efectiv aspectele ce fac obiectul cauzei în fața instanței de judecată. Consideră că garanțiile stabilite de prevederile

art. 21 alin. (3) din Constituție

și ale

art. 6 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale trebuie să se aplice, în materie penală, nu numai cu privire la rezolvarea fondului cauzei, ci și în procedura camerei preliminare. Susține că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul la o procedură orală și la o audiere publică este deosebit de important în contextul penal, astfel că o persoană acuzată de săvârșirea unei infracțiuni trebuie să aibă posibilitatea de a participa la o audiere în primă instanță (Hotărârea din 25 iulie 2000, pronunțată în Cauza Tierce și alții împotriva San Marino, paragraful 94). În cazul în care este vorba despre un singur grad de jurisdicție și problemele nu sunt „extrem de tehnice“ sau „pur legale“ trebuie să existe o procedură orală, procedurile scrise nefiind suficiente (Hotărârea din 10 decembrie 2009, pronunțată în Cauza Koottummel împotriva Austriei, paragrafele 18-21). Mai arată că dreptul la o procedură orală conține și dreptul inculpatului, al părții civile și al părții responsabile civilmente de a fi prezente în fața instanței, întrucât numai în cadrul unor dezbateri desfășurate oral procesul poate fi urmărit efectiv, în succesiunea fazelor sale, de către părți. Acest principiu asigură contactul nemijlocit între judecător și părți, astfel că expunerea susținerilor formulate de către acestea respectă o anumită ordine și facilitează stabilirea corectă a faptelor. Rezultatul procedurii în camera preliminară referitor la stabilirea legalității administrării probelor și a efectuării actelor procesuale de către organele de urmărire penală are o influență directă asupra desfășurării judecății pe fond, putând să fie decisiv pentru stabilirea vinovăției/nevinovăției inculpatului. Or, dată fiind influența pe care această procedură o are asupra fazei de judecată ulterioare, reglementând în acest mod procedura camerei preliminare, legiuitorul aduce atingere dreptului părților la un proces echitabil în componenta sa privind contradictorialitatea, oralitatea și egalitatea armelor. Potrivit autorului excepției, considerentele

Deciziei Curții Constituționale nr. 641 din 11 noiembrie 2014

se mențin în continuare, întrucât, prin modificarea adusă prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 82/2014 , legiuitorul încalcă efectele obligatorii ale deciziei menționate.

6.

Tribunalul Suceava - Secția penală

apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată și că dispozițiile

art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală

nu contravin niciunuia dintre principiile constituționale invocate, fiind în acord și cu prevederile

art. 6 din Convenție . Consideră că, așa cum se desprinde cu claritate din motivarea

Deciziei nr. 641 din 11 noiembrie 2014 , Curtea Constituțională nu a sancționat procedura scrisă în ansamblu urmată în faza intermediară a camerei preliminare, raportat la obiectul acesteia, procedură care se aplică în continuare, cu luarea în considerare a modificărilor aduse prin

Legea nr. 75/2016 , ci modul în care era reglementată de dispozițiile anterioare ale

art. 344 alin. (4) din Codul de procedură penală

în corelare directă și cu soluțiile legislative cuprinse în

art. 345 alin. (1)

și în

art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală , texte de lege declarate neconstituționale. Arată că din întregul raționament logico-juridic expus în decizia mai sus citată rezultă că, la constatarea neconstituționalității - printre altele - a dispozițiilor

art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală , Curtea Constituțională a avut în vedere, în mod evident, situația în care, în procedura camerei preliminare, se formulează cereri și excepții sau se ridică din oficiu excepții raportat la obiectul acesteia. Rațiunea este, în mod vădit, aceea de a permite atât procurorului, cât și părților/persoanei vătămate să dezbată, în mod efectiv și într-o procedură orală, în condiții de contradictorialitate, observațiile depuse spre analiză la dosarul cauzei, vizând obiectul camerei preliminare, în condițiile stabilite de prevederile

art. 344 alin. (4) din Codul de procedură penală , ca elemente esențiale ale egalității armelor și ale dreptului la un proces echitabil. Însăși Curtea Constituțională a observat în decizia amintită, în ceea ce privește contradictorialitatea, că acest concept este definit în doctrină ca vizând dreptul fiecărei părți de a participa la prezentarea, argumentarea și dovedirea pretențiilor sau apărărilor sale, precum și dreptul de a discuta și combate susținerile și probele celeilalte părți. Contradictorialitatea se traduce în aducerea la cunoștința celeilalte părți a argumentelor de fapt și de drept, pe de-o parte, și în posibilitatea celeilalte părți de a răspunde acestora, pe de altă parte. Astfel, contradictorialitatea este, în primul rând posibilitatea reală de a dezbate în fața judecătorului tot ceea ce este avansat în drept sau în fapt de către adversar și tot ceea ce este prezentat de acesta, probe sau alte documente. Or, în condițiile în care în procedura de cameră preliminară nu se formulează cereri și excepții și nu se ridică din oficiu excepții, lipsește tocmai obiectul discuțiilor în contradictoriu referitor la legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, acte care ar putea afecta situația părților/persoanei vătămate și în raport cu care ar fi necesar ca acestea să-și expună oral punctul de vedere. Așadar, ca efect al

Deciziei Curții Constituționale nr. 641 din 11 noiembrie 2014 , legiuitorul a intervenit în considerarea celor statuate, așezând camera preliminară - atunci când situația o impune - pe principiile oralității și contradictorialității, ca elemente definitorii ale egalității de arme și ale dreptului la un proces echitabil.

7.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.

Avocatul Poporului precizează că își menține punctul de vedere transmis Curții Constituționale și reținut în

deciziile nr. 521 din 6 iulie 2017 ,

nr. 691 din 7 noiembrie 2017

și

nr. 803 din 5 decembrie 2017 , în sensul că dispozițiile

art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală

sunt constituționale.

9.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

10.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală , modificate prin prevederile articolului unic din

Legea nr. 75/2016

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 82/2014

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 29 aprilie 2016. Dispozițiile

art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală

au următorul cuprins: „Dacă nu s-au formulat cereri și excepții în termenele prevăzute la

art. 344 alin. (2)

și

(3)

și nici nu a ridicat din oficiu excepții, la expirarea acestor termene, judecătorul de cameră preliminară constată legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și dispune începerea judecății. Judecătorul de cameră preliminară se

pronunță în camera de consiliu, fără citarea părților și a persoanei vătămate și fără participarea procurorului, prin încheiere, care se comunică de îndată acestora.“

12.

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții de lege, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale

art. 1 alin. (3)

și

(5)

privind statul de drept și, respectiv, principiul legalității, ale

art. 21 alin. (3)

referitor la dreptul la un proces echitabil, ale

art. 53

privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, precum și ale

art. 20

referitor la tratatele internaționale, raportat la prevederile

art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

13.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile

art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală

au mai fost supuse controlului de constituționalitate prin raportare la aceleași prevederi din

Constituție

și din

Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale - invocate și în prezenta cauză - și față de critici similare. Astfel, prin

Decizia nr. 673 din 29 octombrie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 5 februarie 2020, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate.

14.

Prin decizia mai sus menționată, Curtea a reținut că procedura camerei preliminare a fost reglementată de

Codul de procedură penală , ca regulă, într-o structură tripartită - etapa măsurilor premergătoare ( art. 344 ), etapa soluționării cererilor și excepțiilor invocate ( art. 345 ) și etapa soluționării camerei preliminare ( art. 346 ). Prin excepție de la regula precitată, legiuitorul a stabilit, în vederea asigurării celerității procedurii în camera preliminară, ca - atunci când nu se formulează cereri sau excepții de către inculpat (personal sau prin apărător) și nu se ridică excepții de către judecător, din oficiu, cu privire la legalitatea sesizării instanței, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală - la expirarea termenului stabilit potrivit dispozițiilor

art. 344 alin. (2)

și

(3)

din cod, judecătorul să treacă direct la etapa soluționării camerei preliminare și să dispună, prin încheiere, începerea judecății, fără citarea părților și a persoanei vătămate și fără participarea procurorului. Aceasta, întrucât părțile și persoana vătămată nu au formulat nicio obiecție (cerere/excepție) cu privire la aspectele menționate ce ar rezulta din actul de sesizare și nici judecătorul nu a invocat, din oficiu, vreo excepție, astfel încât să fie necesar a se dezbate în fața judecătorului, în contradictoriu, pretenții, apărări, susțineri. Curtea a reținut însă că încheierea prin care se dispune începerea judecății va fi comunicată părților, persoanei vătămate și procurorului în vederea formulării contestației, în temeiul prevederilor art. 347 din

Codul de procedură penală

(în acest sens fiind soluția și considerentele

Deciziei nr. 18 din 17 ianuarie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 312 din 2 mai 2017), în vederea asigurării unui control de legalitate a acesteia. Așadar, Curtea a reținut că dispozițiile

art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală

condiționează atât prezența, în procedura de fond a camerei preliminare, în fața judecătorului, a părților și a persoanei vătămate, cât și participarea procurorului de conduita procesuală manifestată în etapa măsurilor premergătoare de către inculpat, celelalte părți și persoana vătămată sau de către judecătorul de cameră preliminară.

15.

În continuare, Curtea a observat că, potrivit dispozițiilor

art. 344 alin. (2) din Codul de procedură penală , copia certificată a rechizitoriului și, după caz, traducerea autorizată a acestuia se comunică inculpatului la locul de deținere ori, după caz, la adresa unde locuiește sau la adresa la care a solicitat comunicarea actelor de procedură. Inculpatului, celorlalte părți și persoanei vătămate li se aduc la cunoștință obiectul procedurii în camera preliminară, dreptul de a-și angaja un apărător și termenul în care, de la data comunicării, pot formula în scris cereri și excepții cu privire la legalitatea sesizării instanței, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Termenul este stabilit de către judecătorul de cameră preliminară, în funcție de complexitatea și particularitățile cauzei, dar nu poate fi mai scurt de 20 de zile. Totodată,

alin. (3) al art. 344 din Codul de procedură penală

stabilește că, în cazurile prevăzute la art. 90 din cod, referitoare la asistența juridică obligatorie a suspectului sau a inculpatului, judecătorul de cameră preliminară ia măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu și stabilește, în funcție de complexitatea și particularitățile cauzei, termenul în care acesta poate formula în scris cereri și excepții cu privire la legalitatea sesizării instanței, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, care nu poate fi mai scurt de 20 de zile.

16.

În aceste condiții, prin

Decizia nr. 673 din 29 octombrie 2019 , citată anterior, Curtea a constatat că, drept urmare a comunicării actului de sesizare, așadar având posibilitatea de a analiza acest act și, eventual, studiind dosarul de urmărire la arhiva instanței, inculpatul, celelalte părți și persoana vătămată pot verifica regularitatea sesizării instanței, competența acesteia, legalitatea probelor și a actelor de urmărire penală. Toate acestea constituie premise ale conduitei procesuale pe care inculpatul, celelalte părți și persoana vătămată o vor manifesta în etapa măsurilor premergătoare din cadrul procedurii de cameră preliminară și în funcție de care se va declanșa ori nu etapa soluționării cererilor și excepțiilor invocate, așadar „procedura în camera preliminară“, reglementată de

art. 345 din Codul de procedură penală , care la

alin. (1)

prevede că „La termenul stabilit conform

art. 344 alin. (4) , judecătorul de cameră preliminară soluționează cererile și excepțiile formulate ori excepțiile ridicate din oficiu, în camera de consiliu, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul de urmărire penală și a oricăror înscrisuri noi prezentate, ascultând concluziile părților și ale persoanei vătămate, dacă sunt prezente, precum și ale procurorului“.

Cu alte cuvinte, Curtea a constatat că legiuitorul a reglementat premisele în vederea exercitării de către inculpat, celelalte părți și persoana vătămată a dreptului la un proces echitabil, în componenta sa referitoare la contradictorialitate, în procedura de fond a camerei preliminare, prin aceasta fiind respectate drepturile și interesele legitime ale persoanelor implicate în această procedură, lipsa de diligență a acestora, atitudinea lor pasivă concretizată în neinvocarea vreunei excepții ori formularea vreunei cereri cu privire la legalitatea sesizării instanței, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală neputând fi convertite într-un fine de neconstituționalitate a normei procesual penale criticate.

17.

Cu privire la contradictorialitate, tot prin decizia mai sus menționată, Curtea a reținut că aceasta reprezintă un element al principiului egalității armelor și al dreptului la un proces echitabil. De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că egalitatea armelor este o trăsătură inerentă a unui proces echitabil, ce presupune ca fiecărei părți să i se acorde posibilitatea rezonabilă de a prezenta cauza în condiții care să nu o plaseze într-o situație net dezavantajoasă în raport cu adversarul său (Hotărârea din 16 noiembrie 2006, pronunțată în Cauza Klimentyev împotriva Rusiei,

paragraful 95). Dreptul la un proces în contradictoriu înseamnă, în materie penală, că atât procurorului, cât și inculpatului trebuie să li se ofere posibilitatea de a avea cunoștință și de a putea aduce observații cu privire la toate probele prezentate de către cealaltă parte în vederea influențării deciziei instanței (Hotărârea din 16 februarie 2000,

pronunțată în Cauza Rowe și Davis împotriva Regatului Unit, paragraful 60). Legislația națională poate îndeplini această exigență în diverse maniere, dar metoda adoptată de către aceasta trebuie să garanteze ca partea adversă să fie la curent cu depunerea observațiilor și să aibă posibilitatea veritabilă de a le comenta (Hotărârea din 28 august 1991, pronunțată în Cauza Brandstetter împotriva Austriei).

18.

Astfel, prin

Decizia nr. 673 din 29 octombrie 2019 , citată anterior, Curtea a constatat că - în condițiile în care părților și persoanei vătămate li se comunică actul de sesizare a instanței, acestea având posibilitatea reală de a formula cereri și de a invoca excepții cu privire la legalitatea sesizării instanței, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, iar, în măsura în care acestea sunt formulate, de a aduce comentarii referitoare la tot ceea ce este avansat în drept sau în fapt de către adversar, în cadrul unor dezbateri desfășurate oral, în procedura de fond a camerei preliminare, în condițiile

art. 345 alin. (1) din Codul de procedură penală

- norma procesual penală criticată nu contravine dispozițiilor constituționale referitoare la dreptul la un proces echitabil. De asemenea, Curtea nu a putut reține vreo restrângere a exercițiului dreptului la apărare prin prevederile legale supuse controlului de constituționalitate. Dreptul la apărare, reglementat de prevederile

art. 24 din Constituție , conferă oricărei părți implicate într-un proces, potrivit intereselor sale și indiferent de natura procesului, posibilitatea de a utiliza toate mijloacele prevăzute de lege pentru a invoca în apărarea sa fapte sau împrejurări. Acest drept presupune participarea la ședințele de judecată, folosirea mijloacelor de probă, invocarea excepțiilor prevăzute de legea procesual penală, exercitarea oricăror altor drepturi procesual penale și posibilitatea de a beneficia de serviciile unui apărător.

19.

De asemenea, Curtea a constatat că soluționarea de către judecătorul de cameră preliminară a cererilor și a excepțiilor formulate ori a excepțiilor ridicate din oficiu, în camera de consiliu, în condițiile

art. 345 alin. (1) din Codul de procedură penală , ori dispunerea începerii judecății, în condițiile

art. 346 alin. (1)

din cod, de asemenea, în camera de consiliu, în situația în care nu s-au formulat cereri și excepții în termenele prevăzute de

art. 344 alin. (2)

și

(3)

din același act normativ și nici nu s-au ridicat din oficiu excepții, este în deplină concordanță cu prevederile

art. 127 din Legea fundamentală , potrivit cărora „Ședințele de judecată sunt publice, afară de cazurile prevăzute de lege“, și nu aduce atingere, în niciun mod, dispozițiilor constituționale invocate. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, potrivit argumentelor dezvoltate în

Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 5 decembrie 2014, Curtea Constituțională a cenzurat absența contradictorialității și a oralității procedurii instituite în fața judecătorului de cameră preliminară. Totodată, pronunțându-se cu privire la lipsa oralității și a contradictorialității în procedura reglementată în

art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală , Curtea a constatat, prin

Decizia nr. 521 din 6 iulie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 864 din 1 noiembrie 2017, paragrafele 14-23, că aceste dispoziții sunt constituționale, în condițiile în care legiuitorul a reglementat premisele în vederea exercitării de către inculpat, celelalte părți și persoana vătămată a dreptului la un proces echitabil, în componenta sa referitoare la contradictorialitate, în procedura de fond a camerei preliminare, prin aceasta fiind respectate drepturile și interesele legitime ale persoanelor implicate în această procedură, lipsa de diligență a acestora, atitudinea lor pasivă concretizată în neinvocarea vreunei excepții ori formularea vreunei cereri cu privire la legalitatea sesizării instanței, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală neputând fi convertite într-un fine de neconstituționalitate a normei procesual penale criticate.

20.

În același sens sunt și

Decizia nr. 691 din 7 noiembrie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 22 februarie 2018, și

Decizia nr. 803 din 5 decembrie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 21 februarie 2018. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate pronunțată de Curte prin deciziile mai sus menționate, precum și considerentele care au fundamentat această soluție își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

21.

Pentru considerentele expuse, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ioan Pitic în Dosarul nr. 6.680/285/2017/a1 al Tribunalului Suceava - Secția penală și constată că dispozițiile

art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală

sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Suceava - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 20 mai 2021.