Decizia nr. 529/2021
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 185 alin. (1) din Codul de procedură civilă
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 134/2010 1 iulie 2010 (prevederi anume) privind Codul de procedură civilă
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Valer Dorneanu
- președinte
Marian Enache
- judecător
Daniel Marius Morar
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Elena-Simina Tănăsescu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Andreea Costin
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 185 alin. (1) din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Minuț Opruț în Dosarul nr. 1.588/301/2017 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția a II-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.145D/2018.
2.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, arătând că instituția decăderii este o modalitate de stingere a unui drept procesual în anumite condiții prevăzute de lege. Totodată, dispoziția legală criticată este o normă de procedură edictată de legiuitor în temeiul competenței sale constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4.
Prin Încheierea din 26 iunie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 1.588/301/2017, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 185 alin. (1) din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Minuț Opruț într-o cauză având ca obiect soluționarea apelului formulat împotriva unei sentințe civile prin care a fost respinsă cererea de repunere în termenul de promovare a cererii de revizuire, a fost admisă excepția tardivității și a fost respinsă ca tardiv formulată calea extraordinară de atac.
5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile
art. 185 alin. (1)
coroborate cu cele ale
art. 509 alin. (1) pct. 8
și ale
art. 511 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă
nu asigură un acces real la justiție dacă nu permit atacarea cu revizuire a unei hotărâri după ce se cunosc motivele pe care se întemeiază.
6.
Curtea de Apel Alba Iulia - Secția a II-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată, întrucât sancțiunea decăderii intervine ca urmare a nerespectării unui termen procedural imperativ.
7.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
8.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
9.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2),
ale
art. 2, 3,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
10.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile
art. 185 alin. (1) din Codul de procedură civilă , care au următorul cuprins: „(1) Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.“.
11.
În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale
art. 1 alin. (3)
privind trăsăturile statului român, ale
art. 16 alin. (1)
privind egalitatea în drepturi și ale
art. 21
privind accesul liber la justiție.
12.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prin
Decizia nr. 749 din 22 noiembrie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 21 iunie 2019, paragraful 47, a statuat că
art. 185 alin. (1) din Codul de procedură civilă
reglementează instituția decăderii ca modalitate de stingere a unui drept procedural atunci când nu sunt întrunite, cumulativ, următoarele trei cerințe: existența unui termen imperativ înăuntrul căruia există obligația exercitării dreptului procedural, neexercitarea dreptului în cadrul termenului prevăzut de lege și lipsa unei derogări exprese de la sancțiunea decăderii.
13.
În prezenta cauză, dispoziția legală este criticată din perspectiva termenului de exercitare a căii extraordinare de atac a revizuirii, atunci când se încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, și pentru care
art. 511 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă
prevede că se va socoti de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri. Autorul excepției de neconstituționalitate este nemulțumit de faptul că termenul începe să curgă de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, și nu de la data la care a luat cunoștință de considerentele acesteia, respectiv de la data comunicării hotărârii. Or, faptul că termenul de introducere a cererii de revizuire curge de la pronunțarea ultimei hotărâri nu împiedică accesul la justiție al părții și nici dreptul la apărare, întrucât demonstrarea existenței motivului de revizuire prevăzut la
art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă
nu presupune cu necesitate cunoașterea considerentelor dezvoltate de instanța care a pronunțat ultima hotărâre, ci implică doar argumentarea existenței identității de părți, obiect și cauză din cele două procese, lucru posibil și în lipsa motivării hotărârii a cărei revizuire se solicită. Obligația părților de a-și exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil și într-un termen rezonabil, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiției, precum și necesității aplicării și respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților. În toate cazurile în care legiuitorul a condiționat valorificarea unui drept de exercitarea sa în interiorul unui anumit termen, nu a procedat astfel în scopul restrângerii accesului liber la justiție, ci exclusiv pentru a asigura cadrul legal în vederea exercitării dreptului constituțional prevăzut de
art. 21.
Așadar, formularea și motivarea unei cereri de revizuire nu depind în mod direct de cunoașterea argumentării instanței care a stat la baza pronunțării hotărârii atacate, astfel că stabilirea momentului pronunțării ca început al termenului de introducere a revizuirii nu îngrădește accesul liber la justiție al revizuentului și nici dreptul său la un proces echitabil (a se vedea, în acest sens,
Decizia nr. 366 din 3 iunie 2021 *, paragrafele 24 și 25, nepublicată încă la data pronunțării prezentei decizii). * Decizia Curții Constituționale nr. 366 din 3 iunie 2021 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 722 din 22 iulie 2021.
14.
Prin urmare, legiuitorul este liber să instituie norme de procedură cu respectarea normelor și a principiilor Legii fundamentale. Prin textele de lege criticate nu s-a adus atingere dreptului de acces la instanță, dreptului la apărare sau la folosirea căilor de atac, întrucât reglementarea unui termen al cărui moment de începere este determinat pentru formularea cererii de revizuire nu este de natură a încălca dispozițiile constituționale invocate, iar sancțiunea corespunzătoare încălcării sale este decăderea.
15.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , al
art. 1-3,
al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
în numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Minuț Opruț în Dosarul nr. 1.588/301/2017 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția a II-a civilă și constată că dispozițiile
art. 185 alin. (1) din Codul de procedură civilă
sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel Alba Iulia - Secția a II-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 15 iulie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Andreea Costin
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.