Decizia nr. 277/2021

Valer Dorneanu

- președinte

Cristian Deliorga

- judecător

Marian Enache

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Cristina Cătălina Turcu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 26 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Marin Melinescu în Dosarul nr. 36/90/2020/a1 al Tribunalului Vâlcea - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 395D/2020.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, făcând referire la

deciziile Curții Constituționale nr. 792 din 17 noiembrie 2015

și

nr. 12 din 17 ianuarie 2017 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Încheierea civilă nr. 48 din 27 februarie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 36/90/2020/a1, Tribunalul Vâlcea - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 26 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru. Excepția a fost ridicată de Marin Melinescu într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru datorate pentru introducerea unei cereri de revizuire a unei hotărâri judecătorești.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că instituirea unei taxe de timbru pentru fiecare motiv al cererii de revizuire reprezintă o măsură coercitivă ce are drept efect discriminarea justițiabililor și aduce atingere accesului liber la justiție. Taxele respective nu ajung în bugetul Ministerului Justiției, ci în bugetul de stat, astfel încât plata lor este nejustificată. Cererea de revizuire ar trebui să fie scoasă de sub regimul timbrării deoarece este o cerere similară celor incidente, cum ar fi, spre exemplu, cererea de îndreptare a erorii materiale.

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

reprezintă o imixtiune a Guvernului în competența de reglementare a Parlamentului, care nu a aprobat-o printr-o lege organică nici până în prezent.

6.

Tribunalul Vâlcea - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, făcând referire la considerentele

deciziilor Curții Constituționale nr. 45 din 4 februarie 2014

și

nr. 721 din 29 octombrie 2015 .

7.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

8.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

9.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost indicat de autorul excepției și reținut în încheierea de sesizare a Curții Constituționale, îl constituie prevederile

art. 26 alin. (1)

care reglementează taxarea cererilor de contestație în anulare din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013. În realitate, având în vedere critica autorului, precum și faptul că taxa de timbru judiciar a cărei reexaminare se cere a fost stabilită pentru o cerere de revizuire, Curtea reține că obiect al excepției îl formează

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru, în ansamblul său, și, în special, dispozițiile

art. 26 alin. (2)

din aceeași ordonanță de urgență, care au următorul cuprins: „Cererea de revizuire se taxează cu 100 lei pentru fiecare motiv de revizuire invocat.“

11.

În opinia autorului excepției, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în

art. 1 alin. (4)

referitor la principiul separației și echilibrului puterilor,

alin. (5)

referitor la obligativitatea respectării

Constituției

și a legilor,

art. 15 alin. (1)

privind universalitatea,

art. 16 alin. (1)

referitor la egalitatea în drepturi,

art. 21

privind accesul liber la justiție și

art. 124

privind înfăptuirea justiției.

12.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că nu poate fi reținută critica privind încălcarea

art. 1 alin. (4) din Constituție , în componenta sa referitoare la separația puterilor în stat. Astfel, prin

Decizia nr. 11 din 17 ianuarie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 25 aprilie 2017, paragraful 18, Curtea a statuat că „delegarea legislativă, consacrată expres de

Legea fundamentală , presupune o excepție de la principiul constituțional al separației puterilor în stat și o derogare de la prevederile

art. 61 alin. (1) din Constituție , potrivit cărora

Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării». Dispozițiile

art. 115 din Constituție

atribuie Guvernului, autoritate constitutivă a puterii executive, dreptul de a legifera alături de Parlamentul României“. Aplicând aceste considerente la prezenta cauză, se reține că Guvernul nu a exercitat în mod neconstituțional atribuții de legiferare, ci a adoptat o ordonanță de urgență cu respectarea prevederilor

art. 115 alin. (4) din Constituție . În preambulul acesteia s-au motivat existența unei situații extraordinare a cărei reglementare nu poate fi amânată, precum și urgența reglementării, respectiv existența unor condiții noi în care urmează să se desfășoare activitatea sistemului judiciar datorită adoptării noilor coduri,

Codul civil

și

Codul de procedură civilă , și necesitatea finanțării optime a acestui sistem prin raportare la nevoile sale reale. Din fișa legislativă a proiectului de lege privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013

reiese că acesta se află la Camera Deputaților, în calitate de Cameră decizională, în vederea legiferării. Curtea observă că, în ceea ce privește Camera decizională,

Constituția

nu prevede un termen imperativ concret în care aceasta să se pronunțe (a se vedea

Decizia Curții Constituționale nr. 45 din 4 februarie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 15 aprilie 2014).

13.

Curtea a constatat că nu poate fi reținută nici încălcarea

art. 16 alin. (1) din Constituție , referitor la principiul egalității, deoarece atât obligația de plată a taxelor judiciare, cât și excepțiile stabilite de lege se aplică deopotrivă tuturor cetățenilor aflați în situații identice, precum și tuturor litigiilor de aceeași natură, neexistând discriminări sau privilegii.

14.

Totodată, plata taxelor și a impozitelor reprezintă o obligație constituțională a cetățenilor, în temeiul dispozițiilor

art. 56 alin. (1) , potrivit cărora „Cetățenii au obligația să contribuie, prin impozite și prin taxe, la cheltuielile publice“. Îndeplinirea acestei obligații constituționale impuse prin textul de lege criticat vine să dea expresie

art. 1 alin. (5) din Constituție , potrivit căruia „în România respectarea

Constituției

este obligatorie“. Această obligație se încadrează între acelea la care face referire

art. 15 alin. (1) din Constituție , potrivit căruia „cetățenii au obligațiile prevăzute de

Constituție “. Curtea a constatat că nu poate fi reținută astfel o contrarietate între textul de lege criticat și prevederile

art. 1 alin. (5)

și ale

art. 15 alin. (1) din Constituție .

15.

În ceea ce privește accesul liber la justiție, garantat de

art. 21 din Constituție , Curtea a statuat că acesta nu presupune gratuitatea actului de justiție și nici, implicit, realizarea unor drepturi pe cale judecătorească în mod gratuit. Nicio dispoziție constituțională nu interzice stabilirea taxelor judiciare de timbru, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităților judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiție. Regula este cea a timbrării acțiunilor în justiție, excepțiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. În cadrul mecanismului statului, funcția de restabilire a ordinii de drept, ce se realizează de către autoritatea judecătorească, este de fapt un serviciu public ale cărui costuri sunt suportate de la bugetul de stat. În consecință, legiuitorul este îndreptățit să instituie taxe judiciare de timbru pentru a nu afecta bugetul de stat prin costurile procedurii judiciare deschise de părțile aflate în litigiu. În același sens este, de altfel, și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în care s-a statuat că o caracteristică a principiului accesului liber la justiție este aceea că nu este un drept absolut (Hotărârea din 28 mai 1985, pronunțată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit, paragraful 57). Astfel, acest drept, care cere, prin însăși natura sa, o reglementare din partea statului, poate fi subiectul unor limitări, atât timp cât nu este atinsă însăși substanța sa.

16.

Taxele judiciare de timbru constituie o contraprestație raportat la actul de justiție, însă faptul că ele nu se fac venit la bugetul afectat sistemului justiției nu înseamnă automat că o asemenea taxă nu are un scop legitim. Statul poate să acorde o altă destinație sumelor de bani provenite din contraprestația efectuată la serviciul public prestat de instanțele judecătorești, respectiv ca acestea să se facă venit la bugetul local al unității administrativ-teritoriale în raza căreia debitorul își are domiciliul sau, după caz, sediul fiscal (a se vedea

Decizia Curții Constituționale nr. 200 din 28 mai 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 760 din 20 august 2020, paragrafele 33, 34, 37 și 41).

17.

În ceea ce privește încălcarea

art. 124 din Constituție , Curtea observă că excepția nu este motivată, iar din examinarea textului de lege criticat prin raportare la textul constituțional de referință nu se poate deduce vreo critică de neconstituționalitate (a se vedea

Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012).

18.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Marin Melinescu în Dosarul nr. 36/90/2020/a1 al Tribunalului Vâlcea - Secția I civilă și constată că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru, în ansamblul său, și, în special, dispozițiile

art. 26 alin. (2)

din aceeași ordonanță de urgență sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Vâlcea - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 22 aprilie 2021.