Decizia nr. 274/2021

Valer Dorneanu

- președinte

Cristian Deliorga

- judecător

Marian Enache

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Cristina Cătălina Turcu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 61/1991

pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, excepție ridicată de Marin Melinescu în Dosarul nr. 1.116/185/2017 al Judecătoriei Bălcești și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 297D/2018.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă deoarece nu sunt indicate articolele din Constituție pretins încălcate, excepția fiind nemotivată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Decizia nr. 3/2018-R din 5 februarie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 1.116/185/2017/a1, Tribunalul Vâlcea - Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 61/1991

pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice. Excepția a fost ridicată de Marin Melinescu în fața Judecătoriei Bălcești, care a respins cererea de sesizare, excepția fiind inadmisibilă, într-o cauză având ca obiect soluționarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției prevăzute de

art. 2 pct. 11 din Legea nr. 61/1991 , respectiv săvârșirea faptei de a alarma organele de menținere a ordinii publice, prin solicitarea intervenției la fața locului, fără motiv întemeiat.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că instanța de contencios constituțional trebuie să constate că judecătoria nu are competența de a soluționa plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, deoarece polițiștii de la nivel local se află în legătură directă, prin relațiile de serviciu cu poliția judiciară, care instrumentează dosare în cadrul aceleiași secții de poliție. Alt argument îl reprezintă faptul că atât cercetarea administrativă ca urmare a plângerii formulate de autor împotriva polițistului care a întocmit procesul-verbal, cât și întâmpinarea formulată în cauză s-au făcut de către organul ierarhic superior, respectiv Inspectoratul de Poliție al Județului Vâlcea. Calea de atac împotriva procesului-verbal trebuie să fie „dată“ unei singure instanțe, respectiv tribunalului, iar nu judecătoriei. În opinia autorului sunt incidente prevederile

art. 99 alin. (2) din Codul de procedură civilă , potrivit cărora în cazul în care mai multe capete principale de cerere se află în strânsă legătură și au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt. De asemenea, sunt incidente și dispozițiile

art. 116

din același cod, potrivit cărora reclamantul are posibilitatea să aleagă între mai multe instanțe deopotrivă competente.

6.

Tribunalul Vâlcea - Secția a II-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece autorul nu arată textul constituțional încălcat, iar referirile la prevederile

Legii nr. 360/2002

privind Statutul polițistului nu au incidență în cauză.

7.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

8.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, deoarece autorul urmărește, în realitate, să evidențieze situația de fapt concretă în care are loc soluționarea contestației împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției. Motivele invocate în sprijinul neconstituționalității normei de lege criticate, fără a se raporta la un text constituțional, în aplicarea prevederilor

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excedează competenței instanței de contencios constituțional. În jurisprudența sa constantă, Curtea Constituțională a statuat că nu intră în atribuțiile sale cenzurarea aplicării legii de către instituțiile publice sau instanțele judecătorești, context în care excepțiile de neconstituționalitate prin care nu s-a vizat un control de constituționalitate asupra unor norme juridice, ci doar aplicarea acestora au fost respinse de instanța de contencios constituțional ca inadmisibile (a se vedea, în acest sens,

deciziile nr. 1.665 din 15 decembrie 2009

și

nr. 148 din 17 martie 2015 ).

9.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

10.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 61/1991

pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice. După sesizarea Curții Constituționale,

Legea nr. 61/1991 a fost republicată

în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 125 din 18 februarie 2020 și, în urma renumerotării,

art. 7 alin. (1)

a devenit

art. 8 alin. (1) din Legea nr. 61/1991 , care are următorul cuprins: „Plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției se soluționează de judecătorie.“

12.

În opinia autorului excepției, prevederile legale criticate contravin

art. 61 alin. (3)

și

art. 62 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 , în redactarea anterioară modificărilor aduse prin

Legea nr. 81/2015

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 360/2002

privind Statutul polițistului, precum și pentru modificarea

art. 7 alin. (2) din Legea nr. 364/2004

privind organizarea și funcționarea poliției judiciare.

13.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, prin

deciziile nr. 566 din 4 decembrie 1997 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 11 februarie 1998,

nr. 888 din 6 iulie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 13 august 2010, și

nr. 1.313 din 4 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, a statuat că, potrivit prevederilor cuprinse în

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , sunt neconstituționale acele prevederi legale care încalcă dispozițiile sau principiile

Constituției , iar, potrivit

art. 146 lit. d) din Legea fundamentală

și

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , Curtea urmează să se pronunțe asupra constituționalității prevederii atacate numai în limitele sesizării. Astfel, Curtea a arătat că neindicarea de către autorul excepției a normei constituționale pentru care consideră că textul legal atacat este neconstituțional constituie un motiv de respingere, ca inadmisibilă, a excepției, întrucât aceasta nu constituie o veritabilă excepție de neconstituționalitate, în sensul constituțional al termenului. Această consecință se impune întrucât jurisdicția constituțională nu se poate substitui părții în privința invocării motivului de neconstituționalitate, pentru că un control din oficiu este inadmisibil, având în vedere că nu se poate exercita decât la sesizare controlul pe calea excepției de neconstituționalitate.

14.

Prin urmare, în prezenta cauză, Curtea urmează să respingă excepția de neconstituționalitate, care nu este o „veritabilă“ excepție deoarece nu este indicat textul constituțional pretins încălcat, acesta neputând fi dedus nici din motivarea autorului excepției (a se vedea ad similis și cele reținute în

Decizia nr. 888 din 6 iulie 2010

și

Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011 , precitate).

15.

Referitor la competența instanțelor judecătorești de a se pronunța cu privire la admisibilitatea excepțiilor de neconstituționalitate, Curtea, prin

Decizia nr. 888 din 6 iulie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 13 august 2010, și

Decizia nr. 1.603 din 9 decembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 26 ianuarie 2011, a arătat că neindicarea de către autorul excepției a normei constituționale pentru a cărei încălcare consideră că textul legal atacat este neconstituțional constituie un motiv de respingere ca inadmisibilă a excepției, întrucât ea nu constituie o veritabilă excepție de neconstituționalitate, în sensul constituțional al termenului. Astfel, în acest caz, instanțele vor respinge excepțiile de neconstituționalitate ca inadmisibile, conform dispozițiilor

art. 29 alin. (1)

și

(5) din Legea nr. 47/1992

(a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012).

16.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8 alin. (1) din Legea nr. 61/1991

pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, excepție ridicată de Marin Melinescu în Dosarul nr. 1.116/185/2017 al Judecătoriei Bălcești.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Vâlcea - Secția a II-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 22 aprilie 2021.