Declarație din 1 decembrie 1990

Sarbatorim astazi, aici la Alba Iulia, pentru prima oara în istoria neamului, 1 Decembrie ca Zi Naționala a României. Între restituirile remarcabile de după Revolutia din decembrie 1989 se afla și aceea a asezarii marilor evenimente istorice în locul lor firesc.

În devenirea noastra milenara, Ziua Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 a marcat incheierea unui intreg trecut de lupte și jertfe ale poporului nostru pentru a trai în cadrul unuia și aceluiasi stat - România. De aceea Parlamentul tarii a decis ca această dată sa devina Ziua Naționala a României.

1 Decembrie sintetizeaza o întreaga evolutie istorica a poporului român, care secole de-a randul a trebuit sa lupte pentru pastrarea fiintei sale etnice, pentru a trai liber și neatarnat pe pamantul stramosesc. Aspiratia spre unitate statala și-a gasit o stralucita intruchipare în fapta lui MIhai Viteazul, care în anul 1600 a reusit sa realizeze pentru prima oara unirea Tarii Romanesti, Transilvaniei și Moldovei.

Prin stradaniile patriotice ale revolutionarilor din generatia de la 1848 și prin lupta poporului român s-a infaptuit în anul 1859 unirea Moldovei și Munteniei și s-au pus bazele statului român modern, care la 9 mai 1877 și-a proclamat independenta deplina.

La sfîrșitul secolului al XIX-lea și inceputul celui de-al XX-lea, lupta de eliberare a românilor din Transilvania, Bucovina și Basarabia, puternic sprijiniti de cei din Regat, a intrat în faza finala.

Participarea României la primul razboi mondial, decisa de regele Ferdinand I și de guvernul condus de Ion C. Bratianu, sprijinit de intregul popor, a avut ca obiectiv eliberarea Transilvaniei și Bucovinei, unirea acestor stravechi teritorii românești cu patria mama. Prin lupta și sacrificiul lor, ostasii români au contribuit la realizarea acestui mare deziderat național.

Pe fundalul evenimentelor ce marcau deznodamantul primului razboi mondial s-au prabusit cele doua mari imperii vecine - tarist și habsburgic - creandu-se condițiile pentru realizarea statului național unitar român.

În ziua de 27 martie (9 aprilie) 1918, Sfatul Tarii din Basarabia a decis unirea acesteia cu România, iar la 28 noiembrie Congresul general din Bucovina a hotarat unirea ei cu patria mama.

Doua zile mai tarziu, la 1 decembrie 1918, Adunarea Naționala, intrunita la Alba Iulia, a adoptat rezolutia prin care - în numele "tuturor românilor din Transilvania, Banat și Tara Ungureasca" - decreta "unirea acelor români și a tuturor teritoriilor locuite de dansii cu România".

Pentru prima data de-a lungul istoriei sale milenare, poporul român își vedea realizat idealul național. Voința unanima exprimata la Alba Iulia a daramat și ultimul hotar care despartea fratii de frati. Din acel moment, românii își aveau statul lor național unic. 1 Decembrie 1918 este ziua izbanzii nepieritoare a poporului român de a fi el insusi, de a trai liber și demn în patria sa unica și unitara - România.

Actele Unirii au avut un caracter plebiscitar; deputatii au fost aleși de masele de cetățeni, ei reprezentand voința unanima a acestora; la infaptuirea lor au participat sute de mii de oameni, veniti să le sustina și să le aprobe.

Proclamatia ce consfintea Unirea dovedea o profunda deschidere democratica și înțelegere față de problematica minoritatilor naționale și condițiile convietuirii lor în viitorul stat român unitar. Acestora li s-au asigurat posibilitati de a-și promova cultura și învățămîntul proprii, de a se bucura de aceleasi drepturi și libertati ca și natiunea română majoritara. Principiile enuntate la 1 Decembrie 1918 au anticipat în mod stralucit ideile democratice și cele privitoare la drepturile omului și ale minoritatilor, care se afirma și își gasesc o recunoastere tot mai larga în Europa de azi.

Ca și în alte împrejurări din zbuciumata sa istorie, și în acel memorabil an 1918, românii au avut în fruntea lor mari personalitati, precum Vasile Goldis, Gheorghe Pop de Basesti, Iuliu Maniu, Alexandru Vaida Voevod, Take Ionescu, Nicolae Iorga, Octavian Goga, Ion Flueras și altii, care au stiut să-și conjuge eforturile, sa conlucreze strans și sa puna interesele naționale fundamentale deasupra celor de grup, de partid sau categoria sociala.

Actul istoric de la 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia are o puternica rezonanta în contemporaneitate.

Astazi, la aproape un an de la Revolutia din decembrie 1989, România se găsește în fața unui proces innoitor care cuprinde toate laturile existentei sale. Rasturnand regimul comunist totalitar, revolutia a deschis larg calea procesului de democratizare a tarii, afirmarii libertatii și demnitatii umane, triumfului principiilor și normelor pluralismului politic în societatea românească, exprimarii libere a optiunilor - politice, culturale, religioase ale diferitelor categorii și grupuri socio-profesionale și ale minoritatilor naționale.

Se afla la primii săi pasi o reforma economica profunda, a carei substanța o constituie tranzitia de la economia supercentralizata, mostenita de la regimul comunist, la o economie moderna de piața, deschisa nevoilor umane. Infaptuirea acestor transformari cere acum și va cere și în viitor eforturi deosebite, o incordare puternica a energiilor intregului popor, pentru a pune astfel bazele unei economii sanatoase, rational corelata cu resursele materiale și umane ale tarii, cu necesitatile unei vieti demne și imbelsugate.

Nevoi spirituale, reprimate decenii la rand, își cer dreptul la afirmare și implinire. Învățămîntul românesc se confrunta cu exigenta de a fi conceput și organizat intr-o perspectiva noua, în pas cu tendintele de dezvoltare ale lumii contemporane. Obiective similare se pun și în fața stiintei din tara noastra, avînd în vedere rolul și functiile ei primordiale în dezvoltarea și modernizarea oricarei societăți din zilele noastre. Se adancesc și se diversifica trebuintele culturale ale oamenilor, cresc cerințele și interesele lor de cunoastere și informare. Din toate acestea rezultă nevoia de a trata cu toata atenția problematica intelectualitatii și de a crea condiții optime pentru cresterea inrauririi ei asupra ansamblului proceselor dezvoltării sociale.

Intr-un proces atît de amplu și dificil - în care societatea își croieste un alt model de existenta, în concordanta cu valorile universale ale democratiei și cu cerințele de dezvoltare general umana - apar, inerent, greutati și contradictii. Este vital ca societatea noastra să-și gaseasca sursele launtrice pentru a le depăși. Pentru aceasta, cetatenii tarii - indiferent de originea lor etnica, de statut social sau afiliere politica - trebuie să gaseasca drumul înțelegerii, al inlaturarii dezbinarilor, al unirii eforturilor în vederea conlucrarii lor și a infaptuirii concordiei naționale. O mare importanța are în acest sens grija față de problematica minoritatilor naționale, care trebuie sasi gaseasca rezolvarea pe baza consecvent democratice.

Un rol hotarator revine, în acest context, partidelor și formatiunilor politice care, pe deasupra intereselor și optiunilor politice specifice, trebuie să tina seama de imperativele naționale ale momentului; stabilitatea politica și sociala a tarii, continuarea și adancirea procesului transformarilor inceput o dată cu Revolutia din decembrie 1989. Acesta este dezideratul major al timpului și reprezinta unica sansa ce ni se deschide pentru a opri degradarea vietii economice și sociale în tara, escaladarea conflictelor și neintelegerilor. Spre acest tel ne indeamna nu numai nevoile stringente ale prezentului, ci și marea lectie a Unirii de acum 72 de ani, pe care o sarbatorim în chiar locul în care s-a infaptuit.

În aceste momente de sarbatoare, Parlamentul adreseaza poporului român, formatiunilor politice, tuturor organizațiilor chemarea de a contribui din toate puterile la reconstructia democratica și la prosperitatea României.

Fie ca ziua de 1 Decembrie 1990 sa constituie, pentru toți cetatenii României, un indemn la unitate și munca spornica! Fie ca urmasii nostri să poată spune ca generatia Revolutiei din decembrie 1989 și-a facut datoria față de Patrie!

Aceasta Declaratie solemna a fost prezentată în sesiunea solemna a Parlamentului României, care a avut loc la ALba Iulia la 1 decembrie 1990.