Decizia nr. 50/2004

Nicolae Popa - președinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Dana Titian - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 22 alin. (3) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 , excepție ridicată de Societatea Comercială "SOGECO ROMÂNIA" - S.R.L. Orăștie în Dosarul nr. 968/2003 al Judecătoriei Orăștie.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca nefondată, arătând că dispozițiile criticate sunt constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 18 septembrie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 968/2003, Judecătoria Orăștie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 22 alin. (3) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 , excepție ridicată de Societatea Comercială "SOGECO ROMÂNIA" - S.R.L. Orăștie.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că

art. 22 alin. (3) din Legea sindicatelor nr. 54/2003

încalcă dispozițiile constituționale ale art. 41 alin. (2), potrivit cărora "Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular".

Judecătoria Orăștie, formulându-și opinia asupra excepției, consideră că aceasta este "neîntemeiată, deoarece

art. 22 alin. (3) din Legea nr. 54/2003

este în concordanță cu prevederile Constituției României, respectiv ale art. 38 alin. (5), care consfințește caracterul obligatoriu al convențiilor colective".

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere arată că textul criticat [ art. 22 alin. (3) din Legea nr. 54/2003 ] "nu face nici o distincție în funcție de natura capitalului societății, această obligație revenind tuturor unităților în care funcționează organizații sindicale care au dobândit reprezentativitatea, în condițiile legii".

Totodată, Guvernul arată că dispozițiile art. 41 alin. (2) teza întâi din Constituție [în Constituția republicată este vorba de alin. (2) al art. 44], "care prevăd că proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular, și care consfințesc egalitatea de tratament a proprietății private, indiferent de titular, trebuie interpretate în corelare cu cele din alin. (1) al aceluiași articol care prevăd că conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege".

Potrivit punctului de vedere al Guvernului, dispozițiile textului criticat "nu fac altceva decât să stabilească o limitare a dreptului de proprietate astfel cum prevăd dispozițiile constituționale din art. 44 alin. (1)". În concluzie, Guvernul apreciază "textele criticate ca fiind în deplină concordanță cu dispozițiile constituționale ce se pretind a fi încălcate".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, republicată, precum și celor ale art. 1 alin. (1),

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 22 alin. (3) din Legea sindicatelor nr. 54 din 24 ianuarie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 5 februarie 2003, text care are următorul cuprins: "(3) Unitățile în care sunt constituite organizații sindicale care au dobândit reprezentativitatea, în condițiile legii, sunt obligate să pună, cu titlu gratuit, la dispoziția organizațiilor sindicale, spațiile corespunzătoare funcționării acestora și să asigure dotările necesare desfășurării activității prevăzute de lege."

Critica de neconstituționalitate se bazează pe susținerea că textul vizat încalcă dispozițiile constituționale ale art. 41 alin. (2) teza întâi, devenit, după revizuirea și republicarea Constituției, art. 44 alin. (2) teza întâi, text având următorul cuprins: "(2) Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular."

Analizând dispozițiile legale criticate, Curtea constată că este neîntemeiată susținerea privind încălcarea prevederilor constituționale ale art. 44 alin. (2), deoarece obligația stabilită prin lege nu instituie o deosebire de tratament juridic între proprietatea privată a statului și cea a agenților economici privați. Textul se referă la unitățile angajatoare, fără să facă vreo deosebire între acestea.

Totodată, Curtea reține că, potrivit dispozițiilor art. 44 alin. (1) din Constituție, republicată, care garantează dreptul de proprietate și creanțele asupra statului, "Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege".

Curtea constată că textul criticat instituie tocmai o astfel de limitare a dreptului de proprietate pentru a garanta efectivitatea exercitării dreptului de asociere liberă a cetățenilor în sindicate, prevăzut de art. 40 alin. (1) din Constituție, republicată, prin asigurarea unor condiții de bună funcționare a organizațiilor sindicale. Această prevedere corespunde spiritului Cartei sociale europene revizuite, ratificată de România prin

Legea nr. 74 din 3 mai 1999 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 4 mai 1999. Art. 5 al cartei prevede: "În vederea garantării sau promovării libertății lucrătorilor și a patronilor de a constitui organizații locale, naționale sau internaționale pentru protecția intereselor lor economice și sociale și de a adera la aceste organizații, părțile se angajează ca legislația națională să nu aducă atingere și să nu fie aplicată de o manieră care să aducă atingere acestei libertăți. [...]"

Față de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 22 alin. (3) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 , excepție ridicată de Societatea Comercială "SOGECO ROMÂNIA" - S.R.L. Orăștie în Dosarul nr. 968/2003 al Judecătoriei Orăștie.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 12 februarie 2004.