Decizia nr. 88/2004

Cu Adresa nr. 51/139 din 26 februarie 2004 secretarul general al Camerei Deputaților a transmis Curții Constituționale sesizarea privind declanșarea controlului de constituționalitate asupra dispozițiilor

art. 3 alin. (2) din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 90/2001

privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor, adoptată de Camera Deputaților în ședința din 17 februarie 2004, iar de Senat în ședința din 24 februarie 2004. Sesizarea a fost formulată, în temeiul dispozițiilor art. 146 din Constituție, de către un grup de 54 de deputați, și anume: Gheorghe Albu, Victor Babiuc, Gheorghe Barbu, Radu Mircea Berceanu, Emil Boc, Anca Daniela Boagiu, Vasile Bran, Costică Canacheu, Ion Cîrstoiu, Teodor Cladovan, Iliescu Valentin, Paula Maria Ivănescu, Victor Sorin Lepșa, Mircea Man, Alexandru Mocanu, Ion Mogoș, Nicolae Nan, Gheorghe-Liviu Negoiță, Vasile Nistor, Ioan Oltean, Ioan Onisei, Alexandru Pereș, Ștefan-Marian Popescu-Bejat, Romeo-Marius Raicu, Mihai Stănișoară, Mircea Nicu Toader, Marin Anton, Cornel Boiangiu, George Crin Laurențiu Antonescu, Constantin-Gheorghe Avramescu, Andrei Ioan Chiliman, Viorel-Gheorghe Coifan, Victor Paul Dobre, Ovidiu-Virgil Drăgănescu, Liviu Iuliu Dragoș, Valeriu Gheorghe, Titu-Nicolae Gheorghiof, Puiu Hașotti, Anton Ionescu, Ion Luchian, Cătălin Micula, Monica Octavia Muscă, Gheorghe-Eugen Nicolăescu, Napoleon Pop, Cornel Popa, Grigore Dorin Popescu, Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu, Vasile Predică, Dan Radu Rușanu, Nini Săpunaru, Adrian Emanuil Semcu, Dan Coriolan Simedru, Cornel Știrbeț și Radu Stroe.

Sesizarea a fost înregistrată la Curtea Constituțională sub nr. 1.021 din 26 februarie 2004, formând obiectul Dosarului nr. 101A/2004.

Prin această sesizare se solicită Curții Constituționale să constate că prevederile

art. 3 alin. (2) din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 90/2001

privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor sunt neconstituționale pentru următoarele motive:

Prevederile de lege criticate sunt contrare dispozițiilor art. 102 alin. (3) din Constituție, republicată, care precizează că Guvernul este alcătuit din prim-ministru, miniștri și alți membri stabiliți prin lege organică. Din interpretarea acestei dispoziții constituționale rezultă că legiuitorul constituant a dorit "să consacre o formulă de guvern fără scară ierarhică interioară". Autorii sesizării susțin, în aceeași ordine de argumentare, că "enumerările într-o propoziție au semnificație foarte precisă" și, întrucât, în textul constituțional menționat, "între funcția de prim-ministru și funcția de ministru de stat este pusă virgulă, rezultă logic că ceea ce urmează după funcția de ministru poate fi echivalentul acestei funcții ori o funcție mai mică în grad sau importanță și, în nici un caz, o funcție superioară". Față de aceste argumente, "categoria miniștrilor de stat" este în contradicție cu dispozițiile constituționale menționate.

În conformitate cu dispozițiile

art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , republicată, sesizarea de neconstituționalitate a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a prezenta punctele lor de vedere.

Președintele Camerei Deputaților, în punctul său de vedere, apreciază că sesizarea este neîntemeiată, în esență, pentru următoarele motive:

1. Dispozițiile cuprinse la

art. 3 alin. (2) din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 90/2001

prevăd obligația Guvernului de a prezenta Parlamentului lista cu componența Guvernului, pentru acordarea votului de încredere. În temeiul art. 102 alin. (3) din Constituție, republicată, această listă poate cuprinde pe lângă miniștri și alți membri ai Guvernului stabiliți prin lege organică, cum ar fi miniștri de stat și miniștri delegați. Critica de neconstituționalitate este nefondată, deoarece funcția de ministru de stat este reglementată prin legea criticată, care este o lege organică.

2. Din interpretarea gramaticală, precum și din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 102 alin. (3) din Constituție, republicată, în lumina dispozițiilor art. 107 alin. (3) din Constituția României, republicată, rezultă că legiuitorul constituant a reglementat atribuția Președintelui României de a desemna "un alt membru al Guvernului ca prim-ministru interimar", fără să utilizeze noțiunea de ministru. Dacă s-ar accepta interpretarea autorilor sesizării, consecința ar fi aceea a numirii ca prim-ministru interimar a unui demnitar care ocupă "o funcție mai mică în grad sau importanță" decât ministru, ceea ce este inadmisibil, deoarece aceasta ar însemna să se adauge la Constituție.

De asemenea, din corelarea dispozițiilor constituționale ale art. 102 alin. (3) cu cele ale art. 73 alin. (3) lit. e) rezultă că enumerarea funcțiilor "nu poate avea decât caracter exemplificativ, prin înscrierea atât a funcției de prim-ministru, având în vedere că acesta conduce Guvernul, cât și a funcției de ministru, comună oricărui cabinet".

Președintele Senatului consideră neîntemeiată critica de neconstituționalitate, în esență, pentru următoarele motive:

1. Autorii sesizării pun în discuție numai funcția ministrului de stat, nu și pe cea a ministrului delegat, deși nici acesta nu este prevăzut de dispozițiile art. 102 alin. (3) din Constituție.

Totodată, nu s-au observat prevederile art. 37 alin. (2) din lege potrivit cărora Parlamentul, în temeiul art. 61 alin. (1) din Constituție, republicată, hotărăște care dintre miniștrii propuși pe lista Guvernului vor deține și funcția de ministru de stat. La fel, nu s-au avut în vedere nici dispozițiile art. 53 alin. (4) privind calitatea miniștrilor de stat ca membri ai Guvernului, care își exercită atribuțiile și sarcinile diferențiat, potrivit diviziunii și specializării activității ministerelor, urmând să conlucreze cu miniștrii care rămân competenți și răspunzători de domeniul ministerului respectiv.

2. Autorii sesizării nu au avut în vedere nici dispozițiile art. 107 alin. (1) din Constituție, republicată, potrivit cărora primul-ministru are atribuții de conducere a Guvernului și de coordonare a activității membrilor acestuia. El poate ca, direct și personal, să conducă și să coordoneze activitatea Guvernului, după cum poate să delege o parte din atribuțiile sale. De asemenea, poate dispune de un aparat propriu executiv de conducere și de coordonare.

Guvernul consideră că sesizarea de neconstituționalitate este nefondată pentru următoarele motive:

În conformitate cu dispozițiile art. 117 alin. (1) din Constituție, republicată, "Ministerele se înființează, se organizează și funcționează potrivit legii". Calitatea de ministru și numărul miniștrilor se determină în funcție de numărul ministerelor. "Pot avea calitate de miniștri și alte persoane, cum ar fi miniștri de stat, miniștri fără portofoliu, miniștri delegați, dacă prin lege organică, respectiv prin legea de organizare a Guvernului, prevăzută la art. 73 alin. (3) lit. e) din Constituție, se prevăd asemenea funcții". Dispozițiile art. 102 alin. (3) din Constituție, republicată, fac o enumerare exemplificativă a funcțiilor din componența Guvernului care, cu excepția primului-ministru, nu se află în relație ierarhică. Soluția adoptată de legiuitor în actuala lege, criticată de autorii sesizării, a fost utilizată în activitatea de guvernare în actualul regim constituțional, așa cum rezultă din practica procedurilor parlamentare privind structura și componența Guvernului.

CURTEA,

examinând sesizarea, punctele de vedere ale președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispozițiile criticate din Legea pentru modificarea și completarea

Legii nr. 90/2001

privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile din

Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, reține următoarele:

Curtea a fost legal sesizată și este competentă să se pronunțe asupra constituționalității legii criticate.

Examinând Legea pentru modificarea și completarea

Legii nr. 90/2001

privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor, Curtea constată că dispozițiile legale vizate, fiind norme modificatoare, sunt sistematizate la art. I pct. 2. Așadar, obiectul controlului de neconstituționalitate îl constituie aceste dispoziții, care au următorul cuprins:

" Art. I. - Legea nr. 90/2001

privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 2 aprilie 2001, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează: [...]

2. Alineatul (2) al articolului 3 va avea următorul cuprins:

«(2) Din Guvern pot face parte și miniștri de stat, precum și miniștri-delegați cu însărcinări speciale pe lângă primul-ministru, prevăzuți în lista Guvernului prezentată Parlamentului pentru acordarea votului de încredere.»"

În sesizare se susține că aceste prevederi contravin dispozițiilor art. 102 alin. (3) din Constituție, republicată, care au următorul cuprins: "Guvernul este alcătuit din prim-ministru, miniștri și alți membri stabiliți prin lege organică."

Curtea Constituțională constată că alin. (1) al

art. 3 din Legea nr. 90/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 2 aprilie 2001, prevede că "Guvernul este alcătuit din primul-ministru și miniștri", iar alin. (2) al aceluiași articol, în forma sa inițială, prevedea că din Guvern pot face parte și "miniștri-delegați cu însărcinări speciale". Completarea adusă prin textul de lege criticat constă în introducerea funcției de "ministru de stat" și "miniștri-delegați cu însărcinări speciale pe lângă primul-ministru" printre funcțiile care intră în alcătuirea Guvernului.

Cu privire la funcția de "ministru de stat", autorii sesizării consideră că prin această prevedere se completează componența Guvernului cu o funcție superioară în grad funcției de ministru, care nu este prevăzută de dispozițiile art. 102 alin. (3) din Constituție, republicată, și se creează un sistem ierarhic în rândul membrilor Guvernului, ceea ce ar contraveni acestor dispoziții constituționale.

Curtea consideră că legiuitorul constituant a reglementat modul de alcătuire a Guvernului într-o manieră suplă, care permite acestei autorități publice ca, în scopul realizării programului său de guvernare aprobat prin acordarea votului de încredere de către Parlament [art. 102 alin. (1) din Constituție, republicată], să propună o structură în raport cu obiectivele pe care trebuie să le realizeze. Este evident că legiuitorul constituant nu a reglementat într-o manieră rigidă modul de alcătuire a Guvernului prin nominalizarea tuturor ministerelor.

Utilizarea de către legiuitorul ordinar a categoriilor de "miniștri de stat" sau de "miniștri-delegați cu însărcinări speciale pe lângă primul-ministru" are menirea să distingă caracterul însărcinărilor miniștrilor, și anume dacă dețin sau nu portofolii ministeriale, specificul atribuțiilor lor în organizarea Guvernului potrivit diviziunii și specializării activității ministerelor.

Așa fiind, se impune concluzia că noțiunea de "miniștri", ca de altfel și cea de "membri ai Guvernului" sunt utilizate în sens generic și permit, așadar, includerea în sfera lor și a funcției de "ministru de stat", "ministru-delegat cu însărcinări speciale pe lângă primul-ministru", "ministru fără portofoliu" etc.

De altfel, în aplicarea aceluiași text constituțional, Curtea constată că, de-a lungul anilor, în procesul guvernării, au fost aduse modificări în structura executivului, prin hotărâri succesive ale legislativului. Așa, spre exemplu,

Hotărârea Parlamentului nr. 23/1997 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 4 decembrie 1997, a stabilit, în legătură cu structura de atunci a Guvernului, că "ministrul industriei și comerțului, ministrul afacerilor externe, ministrul justiției, ministrul de interne și ministrul muncii și protecției sociale sunt miniștri de stat".

Având în vedere considerentele expuse în prezenta decizie, dispozițiile art. 102 alin. (3), art. 107 alin. (1), art. 146 lit. a) din Constituție, republicată, precum și prevederile art. 13 alin. (1) lit. A.a),

art. 17 și 18 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Constată că dispozițiile

art. I pct. 2 din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 90/2001

privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor sunt constituționale.

Definitivă și obligatorie.

Decizia se comunică Președintelui României și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Dezbaterea a avut loc la data de 3 martie 2004 și la aceasta au participat: Nicolae Popa, președinte, Costică Bulai, Nicolae Cochinescu, Constantin Doldur, Kozsokar Gabor, Petre Ninosu, Șerban Viorel Stănoiu, Lucian Stângu și Ioan Vida, judecători.