Decizia nr. 119/2004

Nicolae Popa - președinte
Costică Bulai - judecător
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Lucian Stângu - judecător
Ioan Vida - judecător
Dana Titian - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 127 din Ordonanța Guvernului nr. 61/2002
privind colectarea creanțelor bugetare, republicată, excepție ridicată de Societatea Comercială "KONNATH" - S.R.L. în Dosarul nr. 1.121/2003 al Judecătoriei Târgu Secuiesc.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca inadmisibilă, arătând că dispozițiile legale criticate au fost declarate neconstituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 11 noiembrie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 1.121/2003, Judecătoria Târgu Secuiesc a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 127 din Ordonanța Guvernului nr. 61/2002
privind colectarea creanțelor bugetare, republicată, excepție ridicată de Societatea Comercială "KONNATH" - S.R.L.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că dispozițiile
art. 127 din Ordonanța Guvernului nr. 61/2002
contravin principiului liberului acces la justiție.
Instanța de judecată apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece plata cauțiunii este o măsură de protecție în cazul în care contestația este respinsă, urmând să fie restituită în cazul admiterii acesteia, cauțiunea fiind, de altfel, reglementată și în alte materii, ca, de exemplu, în ce privește suspendarea executării silite.
Potrivit prevederilor
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Autoritățile solicitate să își exprime punctul lor de vedere asupra excepției ridicate nu au comunicat Curții aceste puncte de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, republicată, precum și ale art. 1 alin. (1), ale
art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, ulterior sesizării,
Ordonanța Guvernului nr. 61/2002 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, a fost abrogată, cu excepția art. 152, prin
art. 200 lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 29 decembrie 2003, dispozițiile criticate fiind preluate, cu un conținut identic, în art. 164 alin. (1), (2) și (3) din acest nou act normativ, cu următorul conținut:
"(1) Contestația la executare se face cu condiția depunerii numai de către persoanele juridice a unei cauțiuni egale cu 20% din cuantumul sumei datorate, la unitatea teritorială a Trezoreriei Statului.
(2) Dovada privind plata cauțiunii prevăzute la alin. (1) va însoți în mod obligatoriu contestația debitorului, fără de care aceasta nu va putea fi înregistrată.
(3) Verificarea cuantumului cauțiunii se va efectua de judecătorul de serviciu la data înregistrării cererii.
În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat în mod constant că, în cazul în care, după invocarea unei excepții de neconstituționalitate în fața instanțelor judecătorești, prevederea supusă controlului a fost modificată, Curtea se pronunță asupra prevederii legale în noua sa redactare numai dacă soluția legislativă din legea sau ordonanța modificată este, în principiu, aceeași cu cea dinaintea modificării. Având în vedere că, în cauză, această cerință este îndeplinită, Curtea urmează să se pronunțe asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 164 alin. (1), (2) și (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală.
Examinând dispozițiile
art. 164 alin. (1), (2) și (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală, Curtea constată că aceste dispoziții au mai fost supuse controlului de constituționalitate, fiind declarate neconstituționale prin
Decizia nr. 40 din 29 ianuarie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 229 din 16 martie 2004.
În considerentele acestei decizii Curtea a constatat că excepția este întemeiată, deoarece aceste prevederi legale contravin principiului constituțional privind accesul liber la justiție. Curtea a reținut că "instituirea unei căi de atac ca modalitate de acces la justiție implică în mod necesar asigurarea posibilității de a o utiliza pentru toți cei care au un drept, un interes legitim, capacitate și calitate procesuală. Or, adăugarea la acestea a unei condiții suplimentare, a cărei neîndeplinire are semnificația drastică a unui veritabil fine de neprimire a cererii de sesizare a instanței cu respectiva cale de atac, constituie o îngrădire a accesului liber la justiție, contravenind astfel prevederilor art. 21 alin. (1) și (2) din Constituție. Îngrădirea este cu atât mai evidentă cu cât efectele neplății cauțiunii nu sunt subsecvente unui act de judecată exercitat de instanță în limitele învestirii și potrivit competenței sale jurisdicționale, ci sunt constatate și dobândesc eficiență pe calea unei operații tehnico-administrative derulate de judecătorul de serviciu care, luând act că obligația de plată a cauțiunii nu a fost îndeplinită, urmează să refuze înregistrarea contestației, împiedicând astfel sesizarea instanței și, prin aceasta, accesul liber la justiție".
Curtea constată că în cauză sunt aplicabile prevederile
art. 23 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992 , republicată, care prevăd că "Nu pot face obiectul excepției [╔] prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale". Prin urmare, reținând că acest caz de inadmisibilitate a excepției de neconstituționalitate a intervenit după sesizarea Curții, urmează ca excepția să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.
Față de cele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al
art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 164 alin. (1), (2) și (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială "KONNATH" - S.R.L. în Dosarul nr. 1.121/2003 al Judecătoriei Târgu Secuiesc.
Definitivă și obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 16 martie 2004.