Decizia nr. 106/2020

Articolul 80

alin. (2) lit. d) din Codul penal : „Nu se poate dispune renunțarea la aplicarea pedepsei dacă: […] d) pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea mai mare de 5 ani.“;

–

Articolul 83

alin. (2) teza întâi din Codul penal : „Nu se poate dispune amânarea aplicării pedepsei dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este de 7 ani sau mai mare sau dacă infractorul s-a sustras de la urmărire penală ori judecată sau a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților.“;

–

Articolul 270

alin. (3) din Legea nr. 86/2006 : „Sunt asimilate infracțiunii de contrabandă și se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia.

14.

În susținerea neconstituționalității normelor penale criticate, autorul excepției invocă prevederile constituționale ale

art. 126 alin. (1)

în acord cu care justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege. Cât privește dispozițiile

art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 , autorul susține că se aduce atingere prevederilor constituționale ale

art. 1 alin. (5)

referitor la obligativitatea respectării

Constituției , a supremației sale și a legilor, ale

art. 16 alin. (1)

privind egalitatea în drepturi și ale

art. 23 alin. (12)

referitor la principiul legalității pedepsei.

15.

Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 80 alin. (2) lit. d) ș i ale

art. 83 alin. (2) din Codul penal , Curtea reține că a mai fost sesizată anterior cu o atare critică ce vizează faptul că legiuitorul a condiționat posibilitatea instanței de judecată de a dispune renunțarea la aplicarea pedepsei de limita pedepsei cu închisoarea de cel mult 5 ani, comparativ cu prerogativa procurorului de a dispune renunțarea la urmărirea penală, pentru infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de cel mult 7 ani. Analizând excepția de neconstituționalitate, din perspectiva criticii menționate, identică cu cea exprimată în prezenta cauză, Curtea Constituțională a apreciat că autoarea excepției realizează o comparație între instituția renunțării la aplicarea pedepsei și instituția renunțării la urmărirea penală. Ținând cont de aceste aspecte, cât și de faptul că, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere conformitatea acestui text cu dispozițiile și principiile constituționale, iar nu compararea unor prevederi legale dintr-o lege ori a prevederilor mai multor legi între ele, Curtea, prin

Decizia nr. 527 din 11 iulie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 814 din 15 octombrie 2017,

Decizia nr. 774 din 28 noiembrie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 13 februarie 2018,

Decizia nr. 207 din 9 aprilie 2019,

publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 551 din 4 iulie 2019, și

Decizia nr. 255 din 23 aprilie 2019,

publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 742 din 11 septembrie 2019, a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 80 alin. (2) lit. d) ș i

art. 83 alin. (2) din Codul penal , soluție care se impune și în prezenta cauză.

16.

Cât privește excepția de neconstituționalitate având ca obiect dispozițiile

art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României , în interpretarea dată prin

Decizia nr. 32 din 11 decembrie 2015 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, Curtea, examinând critici similare celor formulate în prezenta cauză, a pronunțat deciziile

nr. 556 din 19 septembrie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 967 din 6 decembrie 2017 și

nr. 255 din 23 aprilie 2019 , precitată, prin care a respins ca neîntemeiate excepțiile având un atare obiect.

17.

Astfel, în considerentele deciziilor precitate, Curtea a reținut că legiuitorul a incriminat infracțiunea de contrabandă prevăzută de

art. 270 din Codul vamal,

în vederea prevenirii și combaterii concurenței neloiale față de producătorii Uniunii Europene, dar și în vederea preîntâmpinării pierderilor veniturilor fiscale determinate de importurile frauduloase care pun în pericol atât resursele statelor membre, cât și pe cele proprii ale Uniunii Europene. În acest sens, în alin. (1) al textului mai sus menționat s-a incriminat fapta de introducere sau de scoatere din țară, prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal. Totodată, în alin. (2) legiuitorul a prevăzut o limită valorică de la care fapta săvârșită pentru prima dată în decursul unui an este infracțiune. Ceea ce se situează sub nivelul valoric prevăzut de

alin. (2) lit. a) al art. 270 din Codul vamal

corespunde reglementării prevăzute în

art. 653 alin. (1) lit. a)

cu referire la

alin. (2) din Regulamentul de aplicare a Codului vamal al României , aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 707/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 15 iunie 2006, cu modificările și completările ulterioare. În cazul în care fapta de sustragere de la controlul vamal se săvârșește de două ori în decursul unui an, corespunzător incriminării din alin. (2) lit. b) al

art. 270 din Codul vamal,

făptuitorul nu mai beneficiază de un prag valoric de la care fapta să fie infracțiune, astfel că, prin voința legiuitorului, fapta este infracțiune indiferent de valoarea în vamă a bunurilor sau mărfurilor, această incriminare neavând corespondent în reglementarea contravențională. În același mod, fapta de „înstrăinare sub orice formă a mărfurilor aflate în tranzit vamal“, reglementată în alin. (2) lit. c) al

art. 270 din Codul vamal,

este infracțiune indiferent de valoarea bunurilor sau a mărfurilor înstrăinate, întrucât nici această incriminare nu are corespondent în reglementarea contravențională.

18.

Prin

Decizia nr. 824 din 3 decembrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 122 din 17 februarie 2016, paragrafele 29 și 30, și

Decizia nr. 828 din 3 decembrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 124 din 17 februarie 2016, paragrafele 20 și 21, Curtea Constituțională a statuat că, potrivit

art. 270 alin. (3) din Codul vamal,

se asimilează infracțiunii de contrabandă o serie de acțiuni/operațiuni, enumerate în mod limitativ (colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, desfacerea și vânzarea), ce au ca obiect material bunuri sau mărfuri care trebuie plasate sub un regim vamal, condiționat de cunoașterea de către autor a faptului că respectivele bunuri/mărfuri provin din contrabandă ori sunt destinate săvârșirii contrabandei. Așadar, din conținutul incriminării rezultă că această infracțiune, prin voința legiuitorului, este „asimilată“ infracțiunii de contrabandă, legiuitorul folosind procedura normei incomplete pentru a-i întregi conținutul, făcând, în acest sens, trimitere la pedeapsa prevăzută la

alin. (1) al art. 270 din Codul vamal.

În acest context, Curtea a observat că, stabilind o pedeapsă corespunzătoare incriminării din alin. (1) al

art. 270 din Codul vamal,

legiuitorul a atribuit faptei reglementate de alin. (3) al aceluiași articol același pericol social generic, deși această din urmă infracțiune este doar „asimilată“, derivată, corelativă.

19.

Așa fiind, în ipoteza infracțiunii de contrabandă, în forma asimilată, legiuitorul a apreciat că este necesară o sancționare fermă a acesteia, având în vedere actualitatea aspectelor reținute în preambulul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 54/2010 , respectiv asigurarea unei mai bune monitorizări a operatorilor economici care desfășoară operațiuni cu produse accizabile, respectiv produse energetice, alcool și băuturi alcoolice și tutun prelucrat, accelerarea încasării accizelor la bugetul de stat și a diminuării evaziunii fiscale în domeniu, întărirea supravegherii și controlului vamal al activității de introducere și comercializare a mărfurilor în regim duty-free și instituirea unor pârghii care să conducă la creșterea gradului de colectare a veniturilor bugetare. Așa încât, prin adoptarea și menținerea în fondul legislativ activ a acestor norme, Parlamentul s-a plasat în interiorul marjei sale de apreciere, prevederile de lege criticate având natura unei norme de incriminare speciale care creează un regim sancționator specific.

20.

În continuare, instanța de control constituțional a constatat că prin

Decizia nr. 32 din 11 decembrie 2015 , precitată, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, pronunțându-se asupra unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, a stabilit că „noțiunea de «contrabandă» utilizată de legiuitor în dispozițiile

art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României

nu echivalează cu infracțiunea de contrabandă prevăzută în

art. 270 alin. (1)

și

art. 270 alin. (2)

din aceeași lege, cu toate elementele constitutive ale acesteia“. Drept urmare, instanța supremă a statuat că „noțiunea de «contrabandă» utilizată de legiuitor în dispozițiile

art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României , în sintagma «cunoscând că acestea provin din contrabandă», privește contrabanda constând în introducerea în țară a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal ori introducerea în țară a acestor bunuri sau mărfuri prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragerea de la controlul vamal“. Curtea a constatat că dispozițiile legale ale

art. 270 alin. (3) din Codul vamal,

astfel cum au fost interpretate prin

Decizia nr. 32 din 11 decembrie 2015 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, sunt constituționale, nefiind contrare dispozițiilor constituționale invocate.

21.

Astfel, ca și în cazul infracțiunii de contrabandă în variantele normative prevăzute de

art. 270 alin. (1)

și

art. 270 alin. (2) din Legea nr. 86/2006 , conținutul normativ al infracțiunii asimilate prevăzute de

art. 270 alin. (3)

din aceeași lege se referă la sustragerea de la plata taxelor datorate statului, cunoscând că bunurile sau mărfurile care trebuie plasate sub un regim vamal provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia. Așa fiind, obiectul material al infracțiunii prevăzute de

art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006

este reprezentat de bunurile sau de mărfurile care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia. Aceasta, în condițiile în care, în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, în Hotărârea din 2 aprilie 2009, pronunțată în Cauza C-459/07 Veli Elshani împotriva Hauptzollamt Linz, paragrafele 31 și 32, noțiunea de „contrabandă“ este legată de introducerea neregulamentară a mărfurilor pe teritoriul vamal al Uniunii Europene, observându-se, pe de o parte, riscul foarte ridicat ca aceste mărfuri să fie, în final, integrate în circuitul economic al statelor membre, iar, pe de altă parte, necesitatea de a proteja resursele proprii ale Comunității. De asemenea, prin Hotărârea din 29 aprilie 2010, pronunțată în Cauza C-230/08 Dansk Transport og Logistik împotriva Skatteminsterie, paragraful 48, s-a statuat că noțiunea de contrabandă este legată de introducerea ilegală a mărfurilor pe teritoriul vamal al Uniunii Europene, reiterându-se că aceasta se produce din momentul trecerii mărfurilor de primul birou vamal situat în interiorul teritoriului menționat, fără ca acestea să fie prezentate la biroul vamal respectiv.

22.

În acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat, prin

Decizia nr. 17 din 18 noiembrie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 16 ianuarie 2014, că atât în varianta tip, cât și în cazul infracțiunii asimilate contrabandei, fapta reprezintă o infracțiune complexă, prin care se incriminează o modalitate specifică de sustragere de la plata taxelor, și anume prin introducerea sau deținerea bunurilor (atât a produselor accizabile, cât și a celor care nu sunt purtătoare de accize), care au intrat în țară cu încălcarea regimului juridic al frontierei. Deținerea de bunuri accizabile în afara antrepozitului fiscal reprezintă incriminarea generală în cazul omisiunii plății taxelor și impozitelor pentru acest tip de bunuri, iar infracțiunea de contrabandă (atât în cazul variantei-tip, cât și în cel al infracțiunii asimilate celei de contrabandă) reprezintă o infracțiune complexă ce include în obiectul juridic și în elementul material al laturii obiective atât omisiunea plății acelorași taxe și impozite, cât și introducerea acestora în țară în mod fraudulos.

23.

Așa fiind, urmarea imediată a infracțiunii prevăzute de

art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006

constă într-o stare de pericol pentru regimul vamal legal și pentru încrederea în mărfurile ce sunt introduse în circuitul comercial, infracțiunea asimilată în discuție fiind o infracțiune de pericol, și nu de rezultat. Așadar, se consideră că infracțiunea asimilată prevăzută de

art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006

nu este condiționată de existența infracțiunii de contrabandă incriminate în

art. 270 alin. (1)

și de

art. 270 alin. (2) din Legea nr. 86/2006 , ci presupune, după caz, ca bunurile sau mărfurile care trebuie plasate sub un regim vamal fie să provină din contrabandă, în sensul că au fost introduse în țară prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal sau au fost introduse în țară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragerea de la control vamal, indiferent de valoarea în vamă a acestora, fie să fie destinate săvârșirii contrabandei, în sensul că sunt menite să fie scoase din țară prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal sau prin locurile stabilite pentru controlul vamal, dar prin sustragere de la control vamal, indiferent de valoarea în vamă a acestora.

24.

De esența infracțiunii reglementate în

art. 270 alin. (3) din Codul vamal al României

este împrejurarea că făptuitorul a știut că bunurile/mărfurile care trebuie plasate sub un regim vamal au fost introduse în țară sau sunt menite a fi scoase din țară în mod ilegal, prin ocolirea, evitarea controlului vamal, adică a cunoscut că bunurile/mărfurile provin din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, indiferent dacă, în raport cu autorul acestei fapte prevăzute de legea penală, aceasta are sau nu caracter penal.

25.

În concluzie, instanța de control constituțional a constatat că înțelesul noțiunii de „contrabandă“, astfel cum a fost interpretată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală prin

Decizia nr. 32 din 11 decembrie 2015 , precitată, este clar și neechivoc, aceasta vizând orice introducere sau scoatere ilicită din țară a bunurilor care trebuie supuse unui regim vamal, indiferent de valoarea acestora, adică indiferent că provin din săvârșirea unei contravenții sau a unei infracțiuni.

26.

Totodată, Curtea a reținut că, potrivit

art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 104/2002

privind comercializarea mărfurilor în regim duty-free, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 676 din 11 septembrie 2002, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 132/2003 , cu modificările și completările ulterioare, cantitățile destinate uzului personal reprezintă cantitățile care sunt destinate folosirii la un nivel rezonabil pentru consumul individual, familial ori pentru cadouri, fără a fi utilizate în scopul revânzării, sens în care, pentru produsele din tutun, cantitățile destinate uzului personal pentru o persoană într-un interval de 24 de ore sunt limitate la două pachete țigarete/călător/zi. De asemenea, Curtea a mai reținut că produsele din tutun prelucrat sunt asimilate, potrivit

art. 266 alin. (1) pct. 7 din Codul fiscal , produselor accizabile și au un regim fiscal diferit, fiind supuse, în acord cu

art. 338 lit. b)

din același cod, regimului accizelor la momentul importului acestora pe teritoriul Uniunii Europene. De aceea, potrivit

art. 612 din Regulamentul

de aplicare a

Codului vamal al României , „Persoanele fizice pot introduce sau scoate din țară mărfuri fără caracter comercial, în limitele și în condițiile prevăzute de lege“.

27.

În aceste condiții, Curtea a reținut că faptele de colectare, deținere, producere, transport, preluare, depozitare, desfacere și vânzare a unor cantități care depășesc limitele mai sus arătate intră în sfera ilicitului penal, fiind reglementate prin norme fără echivoc, care nu sunt de natură a afecta principiul legalității pedepsei, întrucât pedeapsa pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006

este stabilită în acord cu exigențele constituționale ale

art. 23 alin. (12) din Legea fundamentală

„în condițiile și în temeiul legii“, respectiv în condițiile

art. 270 alin. (1)

din același act normativ, iar înțelesul statuat prin

Decizia nr. 32 din 11 decembrie 2015 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, precitată, este clar și deplin justificat în considerentele acesteia.

28.

Neintervenind elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluția deciziei menționate, precum și considerentele pe care aceasta se sprijină își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

29.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1.

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 80 alin. (2) lit. d)

și ale

art. 83 alin. (2) din Codul penal , excepție ridicată de Florin Vasilică Cojocaru în Dosarul nr. 734/89/2015* al Tribunalului Vaslui - Secția penală.

2.

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe și constată că dispozițiile

art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României , în interpretarea dată prin

Decizia nr. 32 din 11 decembrie 2015 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Vaslui - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 25 februarie 2020.