Decizia nr. 33/2020
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2.539 alin. (2) teza a doua din Codul civil și ale art. 204 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil
prezumat în vigoare
Valer Dorneanu
- președinte
Cristian Deliorga
- judecător
Marian Enache
- judecător
Daniel Marius Morar
- judecător
Mona-Maria Pivniceru
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Elena-Simina Tănăsescu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Valentina Bărbățeanu
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 2.539 alin. (2) teza a doua din Codul civil
și ale
art. 204 din Legea nr. 71/2011
pentru punerea în aplicare a
Legii nr. 287/2009 privind Codul civil , excepție ridicată de Societatea Electro Test 2006 - S.R.L. din comuna Berca, județul Buzău, în Dosarul nr. 25.528/200/2014 al Judecătoriei Buzău - Secția civilă și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.484D/2017.
2.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3.
Magistratul-asistent referă asupra faptului că autoarea excepției de neconstituționalitate a transmis la dosar note scrise, prin care solicită admiterea acesteia.
4.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Precizează că prevederile de lege criticate reglementează o situație tranzitorie, fiind vorba despre o situație juridică anterioară modificată printr-o lege nouă, ipoteză care nu determină încălcarea dispozițiilor
art. 15 alin. (2) din Constituție , referitoare la neretroactivitatea legii civile.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
5.
Prin Încheierea din 2 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 25.528/200/2014, Judecătoria Buzău - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 2.539 alin. (2) teza a doua din Codul civil
și ale
art. 204 din Legea nr. 71/2011
pentru punerea în aplicare a
Legii nr. 287/2009 privind Codul civil , excepție ridicată de Societatea Electro Test 2006 - S.R.L. din comuna Berca, județul Buzău, într-o cauză având ca obiect soluționarea unui litigiu civil generat de neîndeplinirea obligațiilor contractuale constând în plata contravalorii unor lucrări de defrișare pentru realizarea unor linii de transport a energiei electrice.
6.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se critică retroactivitatea prevederilor legale supuse controlului, în măsura în care se aplică și raporturilor juridice născute înainte de intrarea în vigoare a
actualului Cod civil . De asemenea, se susține că sunt nesocotite și prevederile
art. 1 alin. (5) din Constituție , prin raportare la prevederile
art. 3 ,
8
și
13 din Legea nr. 24/2000
privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Referitor la prevederile
art. 204 din Legea nr. 71/2011 , s-a arătat că nu pot fi considerate ca fiind norme derogatorii ori tranzitorii menite să extindă efectele prevederilor
art. 2.539 alin. (2) teza a doua din Codul civil
și asupra unor raporturi juridice născute înainte de intrarea în vigoare a
actualului Cod civil .
7.
Judecătoria Buzău - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând cele reținute de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția a II-a civilă prin Decizia nr. 2.339 din 19 iulie 2014 cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor criticate față de prescripțiile începute anterior intrării în vigoare a
actualului Cod civil , în sensul că acestea sunt aplicabile situațiilor tranzitorii, începute sub imperiul vechii reglementări și continuate sub imperiul noii codificări. Ca atare, se apreciază că dispozițiile legale criticate reglementează o normă derogatorie de la prevederile
art. 6 alin. (4) din Codul civil , fără să contravină însă prevederilor
art. 15 din Constituție .
8.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
9.
Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, prevederile de lege criticate fiind conforme dispozițiilor din Legea fundamentală invocate în motivarea criticii.
10.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
11.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
12.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile
art. 2.539 alin. (2) teza a doua din Codul civil
și ale
art. 204 din Legea nr. 71/2011
pentru punerea în aplicare a
Legii nr. 287/2009 privind Codul civil , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011, care au următoarea redactare:
–
Articolul 2
539 alin. (2) teza a doua din Codul civil : „(2) [Prescripția nu este întreruptă dacă cel care a făcut cererea de chemare în judecată sau de arbitrare ori de intervenție în procedura insolvenței sau a urmăririi silite a renunțat la ea, nici dacă cererea a fost respinsă, anulată ori s-a perimat printr-o hotărâre rămasă definitivă]. Cu toate acestea, dacă reclamantul, în termen de 6 luni de la data când hotărârea de respingere sau de anulare a rămas definitivă, introduce o nouă cerere, prescripția este considerată întreruptă prin cererea de chemare în judecată sau de arbitrare precedentă, cu condiția însă ca noua cerere să fie admisă.“
–
Articolul 204
din Legea nr. 71/2011 : „Dispozițiile
art. 2.539 alin. (2) teza a II-a din Codul civil
se aplică și în cazul cererii de chemare în judecată sau de arbitrare introduse după intrarea în vigoare a
Codului civil .“
13.
În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor
art. 1 alin. (5)
privind legalitatea și
art. 15 alin. (1)
și
(2)
referitor la universalitatea drepturilor și a obligațiilor și la neretroactivitatea legii civile.
14.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că problematica pretinsei retroactivități a textelor de lege criticate în cauza de față a mai format obiectul analizei Curții Constituționale, care, prin
Decizia nr. 587 din 21 septembrie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 976 din 8 decembrie 2017, paragraful 27, a reținut că prevederile
art. 204 din Legea nr. 71/2011
raportate la
art. 2.539 alin. (2) teza a II-a din Codul civil
reprezintă o normă tranzitorie specială, derogatorie de la regula instituită prin
art. 201 din Legea nr. 71/2011 , potrivit căreia prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a
Codului civil
sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit. Această derogare reprezintă o veritabilă aplicație a principiului aplicării imediate a legii noi, în conformitate cu care noile prevederi se aplică și efectelor viitoare ale unor situații juridice anterior născute, dar neconsumate la data intrării în vigoare a legii noi (facta pendentia).
15.
Curtea a observat (paragraful 28) că, prin aplicarea efectului întreruptiv de prescripție al noii cereri de chemare în judecată, introduse după intrarea în vigoare a legii noi, și în privința prescripțiilor începute și neîmplinite la această dată, legiuitorul nu a făcut altceva decât să reglementeze un efect viitor al unei situații juridice anterior născute, dar neconsumate la data intrării în vigoare a legii noi (facta pendentia), în acord cu principiul aplicării imediate a legii noi.
16.
În același sens, în jurisprudența Curții Constituționale s-a statuat că aplicarea imediată a legii noi semnifică faptul că o situație juridică produce acele efecte juridice care sunt prevăzute de legea în vigoare la data constituirii ei (tempus regit factum) și nu echivalează cu încălcarea dispozițiilor
art. 15 alin. (2) din Constituție , ci este în concordanță cu principiul activității legii, potrivit căruia orice act normativ acționează cât timp este în vigoare, fiind aplicabil tuturor actelor, faptelor și situațiilor juridice născute după acest moment (a se vedea în acest sens
Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 9 februarie 2015, paragrafele 19 și 21).
17.
De asemenea legea nouă este aplicabilă de îndată tuturor situațiilor care se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum și tuturor efectelor produse de situațiile juridice formate după abrogarea legii vechi (a se vedea în acest sens, cu titlu exemplificativ,
Decizia nr. 287 din 1 iulie 2004 , publicată în Monitorul Oficial ai României, Partea I, nr. 729 din 12 august 2004).
18.
Prin
Decizia nr. 587 din 21 septembrie 2017 , mai sus citată, paragraful 30, Curtea a apreciat că, dacă s-ar da curs susținerilor potrivit cărora prevederile
art. 2.539 alin. (2) teza a doua din Codul civil
s-ar aplica doar prescripțiilor începute și împlinite după intrarea în vigoare a
Codului civil , ar însemna că prevederile normei tranzitorii cuprinse în
art. 204 din Legea nr. 71/2011
nu și-ar mai găsi aplicabilitatea în nicio situație practică, având în vedere că, prin ipoteză, unei cereri de chemare în judecată introduse după intrarea în vigoare a
Codului civil , și în care se pune problema intervenirii prescripției al cărei început se situează tot după acest moment, îi sunt pe deplin aplicabile noile reglementări legale, fără a mai fi necesară o dispoziție tranzitorie în acest sens. Or, tocmai acesta este motivul pentru care legiuitorul nu a prevăzut în cuprinsul textului de lege criticat nicio referire expresă la data începerii cursului prescripției, respectiv înainte sau după intrarea în vigoare a
Codului civil , aceasta nefiind necesară, având în vedere că prescripțiilor începute și împlinite sub imperiul legii noi le este pe deplin aplicabilă legea nouă. În consecință, Curtea a constatat că prevederile de lege criticate nu contravin dispozițiilor
art. 15 alin. (2) din Constituție .
19.
În ceea ce privește raportarea la dispozițiile
art. 15 alin. (1) din Legea fundamentală , referitoare la universalitatea drepturilor și a obligațiilor, Curtea observă că acestea conferă fiecărei persoane posibilitatea de a beneficia de drepturile și de libertățile consacrate prin
Constituție
și prin alte legi și de a-și asuma obligațiile prevăzute de acestea. Textul constituțional menționat instituie un principiu de largă aplicație și, ca urmare a formulării sale generice, nu poate fi invocat în sine pentru evidențierea unor eventuale vicii de neconstituționalitate.
20.
Nu poate fi reținută nici critica privitoare la pretinsa nesocotire a dispozițiilor
art. 1 alin. (5) din Constituție , prin raportare la prevederile
art. 3 ,
art. 8
și
art. 13 din Legea nr. 24/2000 . Acestea, în esență, impun respectarea normelor de tehnică legislativă la elaborarea proiectelor de lege/propunerilor legislative ( art. 3 ), dispun cu privire la forma de redactare a actelor normative ( art. 8 ) și precizează că actul normativ trebuie să se integreze organic în sistemul legislației ( art. 13 ). Din motivarea excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, nu se pot distinge însă argumente care să tindă la demonstrarea încălcării prevederilor din Legea fundamentală invocate.
21.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1-3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Electro Test 2006 - S.R.L. din comuna Berca, județul Buzău, în Dosarul nr. 25.528/200/2014 al Judecătoriei Buzău - Secția civilă și constată că dispozițiile
art. 2.539 alin. (2) teza a doua din Codul civil
și cele ale
art. 204 din Legea nr. 71/2011
pentru punerea în aplicare a
Legii nr. 287/2009 privind Codul civil
sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Buzău - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 4 februarie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Valentina Bărbățeanu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.