Decizia nr. 147/2020
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 39 alin. (16) și (17) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 254/2013 19 iulie 2013 (prevederi anume) privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele ju…
Are ca temei 1
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
Valer Dorneanu
- președinte
Cristian Deliorga
- judecător
Marian Enache
- judecător
Daniel Marius Morar
- judecător
Mona-Maria Pivniceru
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Elena-Simina Tănăsescu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Cristina Teodora Pop
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 39 alin. (16)
și
(17) din Legea nr. 254/2013
privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de Ioan Dumitru Mironescu în Dosarul nr. 63/245/2017 al Judecătoriei Iași - Secția penală, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 88D/2018.
2.
La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3.
Președintele dispune a se face apelul și în dosarele nr. 536D/2018, nr. 537D/2018 și nr. 538D/2018 având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, invocată de Alen Daniel Moisin în dosarele nr. 4.907/258/2017*, nr. 4.284/258/2017* și nr. 4.283/258/2017* ale Tribunalului Harghita - Secția penală.
4.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
5.
Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, în temeiul dispozițiilor
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 536D/2018, nr. 537D/2018 și nr. 538D/2018 la Dosarul nr. 88D/2018, care a fost primul înregistrat.
6.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale în materia analizată și faptul că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acesteia.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:
7.
Prin Sentința penală nr. 1.209/2017 din 5 mai 2017, precum și deciziile penale nr. 31/C din 12 martie 2018, nr. 30/C din 12 martie 2018 și nr. 35/C din 26 martie 2018, pronunțate în dosarele nr. 63/245/2017, nr. 4.907/258/2017*, nr. 4.284/258/2017* și nr. 4.283/258/2017*, Judecătoria Iași - Secția penală și, respectiv, Tribunalul Harghita - Secția penală au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 39 alin. (16)
și
(17) din Legea nr. 254/2013
privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de Ioan Dumitru Mironescu și, respectiv, de Alen Daniel Moisin în cauze având ca obiect soluționarea unor contestații formulate de autorii excepției împotriva unor încheieri ale judecătorului de supraveghere a privării de libertate prin care au fost respinse plângerile formulate de aceiași autori împotriva conducerii penitenciarului în care se află încarcerați referitoare la neasigurarea dreptului la plimbare zilnică.
8.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textele criticate încalcă principiul egalității armelor și principiul aflării adevărului, precum și dreptul la apărare, prin faptul că nu obligă organele judiciare să asigure prezența persoanei condamnate la soluționarea cererii formulate conform
art. 39 alin. (3) din Legea nr. 254/2013 , în timp ce procurorul are dreptul de a participa la judecată și de a pune concluzii.
9.
Judecătoria Iași - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se face trimitere la
Decizia Curții Constituționale nr. 535 din 14 iulie 2015 , paragrafele 18-22.
10.
Tribunalul Harghita - Secția penală, contrar
art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, nu și-a exprima opinia asupra excepției de neconstituționalitate.
11.
Potrivit prevederilor art.
30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
12.
Avocatul Poporului opinează că dispozițiile
art. 39 alin. (16)
și
(17) din Legea nr. 254/2013
sunt constituționale. Se arată că textele criticate se aplică în mod egal tuturor destinatarilor, fără privilegii și fără discriminări. Se face trimitere la
deciziile Curții Constituționale nr. 107 din 13 iunie 2000
și
nr. 781 din 17 noiembrie 2015 . Se face, de asemenea, trimitere la considerentele deciziilor Curții Constituționale
nr. 368 din 14 mai 2015 ,
nr. 319 din 17 mai 2016
și
nr. 326 din 9 mai 2017 , prin care instanța de contencios constituțional a constatat constituționalitatea prevederilor
art. 39 alin. (16)
și
(17) din Legea nr. 254/2013 . Arată, totodată, că își menține punctele de vedere exprimate și reținute de Curtea Constituțională în
deciziile nr. 598 din 21 octombrie 2014
și
nr. 187 din 29 martie 2018 .
13.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
14.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
15.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 39 alin. (16)
și
(17) din Legea nr. 254/2013
privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, care au următorul cuprins:
(16)
Persoana condamnată este adusă la judecată doar la solicitarea instanței, în acest caz fiind audiată.
(17)
Asistența juridică nu este obligatorie. În cazul în care procurorul și reprezentantul administrației penitenciarului participă la judecată, aceștia pun concluzii.
16.
Se susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale ale
art. 16
referitor la egalitatea în drepturi, ale
art. 21 alin. (3)
cu privire la dreptul la un proces echitabil și ale
art. 24
referitor la dreptul la apărare, precum și prevederilor
art. 3 din Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale cu privire la interzicerea torturii.
17.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile
art. 39 alin. (16)
și
(17) din Legea nr. 254/2013
au mai făcut obiectul excepției de neconstituționalitate prin raportare la critici de neconstituționalitate similare, fiind pronunțate în acest sens, spre exemplu,
Decizia nr. 598 din 21 octombrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 10 din 7 ianuarie 2015,
Decizia nr. 513 din 7 iulie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 712 din 22 septembrie 2015,
Decizia nr. 719 din 29 octombrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 7 decembrie 2015,
Decizia nr. 368 din 14 mai 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 502 din 8 iulie 2015 și
Decizia nr. 187 din 29 martie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 13 iunie 2018, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate invocată.
18.
Prin
Decizia nr. 187 din 29 martie 2018 , paragrafele 22-26, Curtea a constatat că prevederile art. 39 și cele ale
art. 56 din Legea nr. 254/2013
se circumscriu celei de-a patra faze a procesului penal, și anume fazei de executare.
Articolul 39
din lege
reglementează atât cu privire la stabilirea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, la plângerea depusă de persoana condamnată la judecătorul de supraveghere a privării de libertate împotriva deciziei comisiei pentru stabilirea, individualizarea și schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, cât și cu privire la contestația formulată de persoana condamnată sau de administrația penitenciarului, pe rolul judecătoriei în a cărei circumscripție se află penitenciarul, împotriva încheierii prin care judecătorul de supraveghere a privării de libertate a soluționat plângerea. Prin urmare, cadrul general prevăzut de
art. 39 din Legea nr. 254/2013
reglementează o activitate ulterioară fazei de judecată în care s-a stabilit existența vinovăției în materie penală, astfel încât Curtea a reținut că aceasta nu este supusă regulilor de procedură care guvernează faza de judecată a procesului penal, având în vedere că situația juridică a persoanei condamnate nu este identică cu cea a inculpatului.
19.
Așa fiind, Curtea a constatat că, în considerarea diferenței mai sus arătate, legiuitorul poate reglementa în materia executării pedepselor o procedură specială de soluționare a căilor de atac referitoare la exercitarea drepturilor persoanelor condamnate, stabilite prin
Legea nr. 254/2013 , procedură care să nu mai implice în mod necesar prezența persoanei condamnate, fără ca în acest mod să fie încălcate dispozițiile constituționale privind dreptul la un proces echitabil.
20.
De altfel, și Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în jurisprudența sa că garanțiile consacrate în materie penală de prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale - egalitatea de arme, dreptul la apărare, contradictorialitatea - nu sunt aplicabile procedurilor privind executarea pedepselor. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia din 22 februarie 1995 - A.B. împotriva Elveției, Cererea nr. 20.872/92, Decizia din 13 mai 2003 - Montcornet de Caumont împotriva Franței, Cererea nr. 59.290/00, Decizia din 23 septembrie 2004 - Pilla împotriva Italiei, Cererea nr. 64.088/00, Decizia din 27 iunie 2006 - Szabo împotriva Suediei, Cererea nr. 28.578/03, și Decizia din 23 octombrie 2012 - Ciok împotriva Poloniei, Cererea nr. 498/10, paragraful 33.
21.
Totodată, Curtea a mai reținut că, în procedura de soluționare a plângerii împotriva măsurilor privitoare la exercitarea drepturilor prevăzute de
Legea nr. 254/2013 , potrivit
art. 56 alin. (3)
din lege, persoana condamnată este ascultată, în mod obligatoriu, la locul de deținere, de către judecătorul de supraveghere a privării de libertate,
alin. (4)
al aceluiași articol stabilind că, în cazul în care persoana condamnată este transferată la un alt penitenciar, judecătorul de supraveghere a privării de libertate poate asculta persoana în cauză, audiere care va avea loc prin videoconferință, sau se poate solicita ascultarea acesteia de către judecătorul de supraveghere a privării de libertate de la noul loc de deținere, care înaintează declarația luată. Totodată, în procedura de soluționare a contestației formulate împotriva încheierii judecătorului de supraveghere a privării de libertate, pronunțată în soluționarea plângerii, persoana condamnată are posibilitatea de a-și formula apărările prin intermediul memoriilor și concluziilor scrise, în temeiul
art. 39 alin. (15 ) din lege, indiferent dacă este adusă sau nu la judecată.
22.
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele și soluția care au fundamentat
Decizia nr. 187 din 29 martie 2018
își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
23.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , al
art. 1-3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ioan Dumitru Mironescu în Dosarul nr. 63/245/2017 al Judecătoriei Iași - Secția penală și de Alen Daniel Moisin în dosarele nr. 4.907/258/2017*, nr. 4.284/258/2017* și nr. 4.283/258/2017* ale Tribunalului Harghita - Secția penală și constată că dispozițiile
art. 39 alin. (16)
și
(17) din Legea nr. 254/2013
privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Iași - Secția penală și Tribunalului Harghita - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 12 martie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cristina Teodora Pop
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.