Decizia nr. 394/2020
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 50 lit. i) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 53/2003 24 ianuarie 2003 (prevederi anume) Codul muncii
Valer Dorneanu
- președinte
Cristian Deliorga
- judecător
Marian Enache
- judecător
Daniel-Marius Morar
- judecător
Mona-Maria Pivniceru
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Elena-Simina Tănăsescu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Patricia Marilena Ionea
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 50 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii . Excepția a fost ridicată de Șuto Zoltan în Dosarul nr. 4.138/30/2016* al Curții de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 505D/2018.
2.
La apelul nominal lipsesc autorul excepției și partea Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători „CFR Călători“ - S.A. - Sucursala Regională de Transport Feroviar de Călători Timișoara. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că norma de lege criticată este o dispoziție generală care se completează cu dispozițiile din alte acte normative, nefiind lipsită de claritate și previzibilitate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4.
Prin Încheierea nr. 225 din 28 februarie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 4.138/30/2016*, Curtea de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 50 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii . Excepția a fost ridicată de Șuto Zoltan în cadrul apelului formulat împotriva Sentinței civile nr. 401 din 5 aprilie 2017, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 4.138/30/2016, având ca obiect anularea deciziei de suspendare a contractului individual de muncă și plata drepturilor salariale.
5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că dispozițiile de lege criticate nu sunt clare și previzibile, întrucât nu identifică în mod concret cazurile în care se suspendă de drept contractul individual de muncă. Astfel, sunt încălcate prevederile constituționale ale
art. 1 alin. (5) . De asemenea invocă
Decizia nr. 189 din 2 martie 2006 , prin care Curtea Constituțională a reținut că principiul accesului liber la justiție implică, între altele, adoptarea de către legiuitor a unor reguli de procedură clare, în care să se prescrie cu precizie condițiile și termenele în care justițiabilii își pot exercita drepturile lor procesuale, inclusiv cele referitoare la căile de atac împotriva hotărârilor pronunțate de instanțele de judecată.
6.
Curtea de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale.
7.
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
8.
Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituțional. În susținerea acestei opinii, invocă cele reținute de Curtea Constituțională prin
Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016
și
Decizia nr. 513 din 4 iulie 2017 . De asemenea arată că
art. 50 lit. i) din Legea nr. 53/2003
reprezintă o normă de drept comun în materia raporturilor de muncă, ce trebuie interpretată în coroborare cu alte acte normative speciale, care cuprind norme referitoare la încetarea de drept a unui contract individual de muncă. Înțelesul acestui text de lege este clar, putând fi dedus pe cale de interpretare prin raportare la sensul comun al cuvintelor ce îl compun.
9.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
10.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
11.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile
art. 50 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011. Curtea constată că dispozițiile
art. 50 din Legea nr. 53/2003
sunt conținute într-un singur alineat, astfel că se va reține ca obiect al excepției de neconstituționalitate
art. 50 lit. i) din Legea nr. 53/2003 , care are următoarea redactare: „Contractul individual de muncă se suspendă de drept în următoarele situații: […] i) în alte cazuri expres prevăzute de lege.“
12.
Autorul excepției susține că dispozițiile
art. 50 lit. i) din Legea nr. 53/2003
sunt contrare prevederilor constituționale ale
art. 1 alin. (5)
care consacră obligația respectării
Constituției , a supremației sale și a legilor.
13.
Examinând textul de lege criticat, Curtea constată că acesta face parte din ansamblul reglementărilor
Codului muncii
referitoare la cauzele și condițiile în care poate fi suspendat contractul individual de muncă.
Articolul 50
reglementează situațiile în care contractul individual de muncă se suspendă de drept, în virtutea legii, și nu ca urmare a voinței vreuneia din părțile contractante. Prin urmare, legiuitorul a enumerat împrejurările care, potrivit normelor de drept comun în materia raporturilor de muncă, determină suspendarea acestor raporturi, însă, admițând că pot exista și alte situații specifice care pot justifica suspendarea obligațiilor ce decurg din contractul individual de muncă, a prevăzut în conținutul textului de lege criticat posibilitatea reglementării acestora prin alte legi.
14.
În jurisprudența sa, Curtea a statuat că respectarea legilor este obligatorie, însă nu se poate pretinde unui subiect de drept să respecte o lege care nu este clară, precisă și previzibilă, întrucât acesta nu-și poate adapta conduita în funcție de ipoteza normativă a legii (a se vedea
Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014). Curtea a arătat că formularea suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act (a se vedea, spre exemplu,
Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, sau
Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013).
15.
Or, Curtea constată că dispozițiile
art. 50 lit. i) din Legea nr. 53/2003
constituie o normă generală al cărei înțeles este clar, fiind fără echivoc intenția legiuitorului de a crea posibilitatea ca prin alte acte normative să fie instituite și alte cauze de suspendare de drept a contractului individual de muncă. Angajatul, cunoscând reglementările speciale aplicabile raportului său de muncă, are posibilitatea să prevadă care sunt situațiile specifice care determină suspendarea raportului său de muncă.
16.
Faptul că într-un singur articol de lege nu sunt prevăzute toate cazurile de suspendare de drept ale contractului individual de muncă și nu sunt detaliate toate condițiile și termenele în care un angajat se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor sale nu poate conduce la concluzia că norma de drept este lipsită de claritate și previzibilitate, de vreme ce toate aceste aspecte sunt reglementate în alte articole ale aceluiași act normativ sau în conținutul altor acte normative, putând fi cunoscute de cel interesat.
17.
Pentru considerentele expuse, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1-3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Șuto Zoltan în Dosarul nr. 4.138/30/2016* al Curții de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale și constată că dispozițiile
art. 50 lit. i) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii
sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 18 iunie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. Valer Dorneanu Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.