HG nr. 807/2020

Articolul I

Hotărârea Guvernului nr. 230/2003

privind delimitarea rezervațiilor biosferei, parcurilor naționale și parcurilor naturale și constituirea administrațiilor acestora, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 26 martie 2003, cu modificările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:

1.

În

anexa nr. 1, descrierea limitei sudice din paragraful „Parcul Național Munții Rodnei“

se modifică și va avea următorul cuprins:

Limita sudică. Din Vf. Stăniștea (1.477,7 m), spre sud-vest și apoi spre vest, limita urmează un interfluviu secundar până în Valea Cobășelului [II-1.4.] la aproximativ 1.000 m avale de confluența Cobășelului cu pârâul Râsu (borna silvică 87 UP IV, OS Rodna). Din acest punct limita parcului continuă spre Capul Beneș (1.587,1 m), mai întâi pe un interfluviu secundar și apoi prin estul vârfului Capul Beneș, pe limita fondului forestier, până la cota 1.493,0 m. De la această cotă limita parcului coboară pe interfluviu până la confluența Izvorului Roșu [II-1.5.1.] cu Izvorul Băilor [II-1.5] și continuă apoi aval pe malul stâng al râului Izvorul Băilor până la confluența cu pârâul Valea Seacă, pe care urcă urmând malul drept, continuă pe limita fondului forestier până la borna silvică 100 UP IV, OS Rodna, care se află în apropierea pârâului Saca, de aici limita continuă spre vest pe limita fondului forestier până la borna silvică 101 UP IV, OS Rodna, după care coboară spre sud pe limita fondului forestier până la culmea ce desparte bazinetul Saca Rodnei de bazinetul Saca Maieru și urcă pe interfluviul secundar până la vârful de cotă 1.542,6 m. Din acest vârf, aflat pe interfluviul dintre bazinele hidrografice Izvorul Băilor și Anieș [II-1], limita coboară spre vest, pe culme (borna silvică 247 UP IV, OS Rodna) și pe limita fondului forestier până la confluența Anieșului Mic [II-1.6.1] cu Anieșul Mare [II-1.6]. În continuare, spre sud, limita parcului este dată de limita fondului forestier de pe dreapta văii Anieș până la intersecția acesteia cu malul râului (borna silvică 194 UP III, OS Sângeorz-Băi). Continuă aval pe malul stâng al Anieșului până ce acesta se desparte de liziera pădurii (borna silvică 167 UP III, OS Sângeorz-Băi), apoi urmărește limita fondului forestier până în valea Blidăreasa (borna silvică 166 III, OS Sângeorz-Băi). Limita urcă pe malul drept al pârâului Blidăreasa, trece prin obârșia acestuia, traversează interfluviul dintre bazinele hidrografice Blidăreasa și Valea Vinului [II-1.8.2.] și coboară pe o culme secundară în Valea Vinului (borna silvică 140 UP II, OS Sângeorz-Băi). De aici limita urmează în aval malul stâng al Văii Vinului până la ieșirea din fondul forestier (borna silvică 135 UP II, OS Sângeorz-Băi). Continuă spre vest pe limita fondului forestier (borna silvică 198 UP II, OS Sângeorz-Băi) și coboară pe o culme secundară în Valea Pietrelor [II-1.8.1.] (borna silvică 195 UP II, OS Sângeorz-Băi). Traversează aproximativ perpendicular interfluviul dintre bazinele hidrografice Valea Pietrelor și Cormaia pe culmi secundare, până amonte de confluența pârâului Cormaia [II-1.8.] cu Izvorul Craiului (borna silvică 255 UP II, OS Sângeorz-Băi). Continuă aval pe malul stâng al râului Cormaia până la confluența acestuia cu Valea Vinului și urcă pe Culmea Craiului pe care o urmărește pe limita fondului forestier până în Vârful Craiului (1.658,7 m). Din Vârful Craiului limita parcului continuă spre nord pe interfluviul dintre bazinele hidrografice Rebra [II-1.15] și Cormaia până în apropierea vârfului Detunata (1.752,3 m), trecând prin vârful Scărișoara. Din apropierea vârfului Scărișoara (200 m sud-vest), limita parcului coboară la obârșia pârâului Scăricele și continuă pe malul stâng al acestuia până la confluența cu valea Rebra.

2.

După anexa nr. 2

se introduce o nouă anexă, anexa nr. 3, având cuprinsul prevăzut în

anexa

care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Articolul II