Decizia nr. 469/2020

Valer Dorneanu

- președinte

Cristian Deliorga

- judecător

Marian Enache

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Mihaela Ionescu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Răzvan Horațiu Radu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 286/2009 privind Codul penal , excepție ridicată de Marius Viorel Ciobanu în Dosarul nr. 4.454/317/2017 al Curții de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.013D/2018.

2.

La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate și menținerea jurisprudenței instanței de control constituțional în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Încheierea din 12 noiembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 4.454/317/2017, Curtea de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 286/2009 privind Codul penal . Excepția a fost ridicată de Marius Viorel Ciobanu cu ocazia soluționării apelului declarat de acesta împotriva Sentinței penale nr. 128 din 22 februarie 2018, pronunțată de Judecătoria Târgu Cărbunești în Dosarul nr. 4.454/317/2017.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că, în situația persoanelor care se regăsesc în ipoteza pluralității intermediare de infracțiuni, dar care anterior au fost condamnate la închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, potrivit

art. 81 din Codul penal anterior , pentru care legea penală mai favorabilă este Codul penal actual, normele criticate instituie un tratament sancționatoriu distinct, mult mai sever, disproporționat și discriminatoriu, care impune executarea cumulată a pedepselor, în întregime și fără posibilitatea unei noi suspendări sub supraveghere a pedepsei aplicate sub incidența

art. 81 din Codul penal anterior . Apreciază că, astfel, se creează o diferențiere injustă în raport cu persoanele cărora li se aplică regimul sancționator al pluralității intermediare, conform

art. 44 din Codul penal

în vigoare, și care, sub incidența

Codului penal anterior,

au fost condamnate la închisoare cu suspendarea executării sub supraveghere, iar nu cu suspendarea condiționată a executării pedepsei. Totodată, susține că, prin dispozițiile criticate, s-a instituit o ipoteză de ultraactivitate a legii penale vechi, care îl privează de beneficiul dispozițiilor

art. 96 alin. (5) din Codul penal

în vigoare, în dezacord cu dispozițiile constituționale ale

art. 15 alin. (2) . De asemenea, apreciază că textul criticat nesocotește imparțialitatea și egalitatea justiției, precum și independența judecătorilor.

6.

Curtea de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori opinează că excepția de neconstituționalitate este nefondată. Arată că, în cauză, autorul, fiind condamnat la o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării acesteia, potrivit

Codului penal din 1969 , a săvârșit o nouă infracțiune, descoperită în termenul de încercare, procesul său fiind pendinte la data intrării în vigoare a

noului Cod penal . Reține că această situație tranzitorie este reglementată de

art. 15 din Legea nr. 187/2012 , care prevede că măsura suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate în baza

Codului penal din 1969

se menține și după intrarea în vigoare a Codului penal, iar regimul suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute la

alin. (1) al art. 15 din lege , inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de

Codul penal din 1969 . Reține că instituția suspendării condiționate a executării pedepsei nu se mai regăsește în

noul Cod penal , nemaifiind preluată în noua reglementare, astfel încât apreciază ca fiind justificat ca regimul suspendării condiționate a executării pedepsei, precum și motivele care pot duce la revocarea măsurii să fie supuse legii în vigoare la momentul aplicării acesteia. Reține că suspendarea condiționată a executării pedepsei, respectiv suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sunt instituții juridice diferite. Astfel, chiar dacă, potrivit

art. 96 alin. (5) din Codul penal

în vigoare, pedeapsa principală pentru noua infracțiune, în cazul revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere, se stabilește și se execută, după caz, potrivit dispozițiilor referitoare la recidivă sau la pluralitatea intermediară, această nouă reglementare nu poate fi considerată lege penală mai favorabilă în raport cu vechea reglementare a suspendării condiționate a executării pedepsei, ci doar în ceea ce privește, eventual, vechea reglementare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

7.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

8.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

9.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2),

ale

art. 2 ,

3,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 286/2009 privind Codul penal , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012. Dispozițiile de lege criticate au următorul conținut: „Regimul suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute la alin. (1), inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de

Codul penal din 1969 .“

11.

Autorul excepției susține că prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale ale

art. 15 alin. (2),

ale

art. 16 alin. (1),

ale

art. 53 alin. (2)

și ale

art. 124 alin. (2)

și (3), precum și ale

art. 20 din Constituție

raportat la art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și

art. 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene .

12.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile

art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012

au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate, fiind examinate din perspectiva afectării dispozițiilor constituționale ale

art. 15 alin. (2)

referitor la principiul aplicării legii penale mai favorabile și ale

art. 16

referitor la egalitatea în drepturi, prin

Decizia nr. 343 din 7 mai 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 29 iunie 2015, Curtea reținând că situația din speța dedusă controlului de constituționalitate se caracterizează prin faptul că cel condamnat, în perioada în care îi era aplicată suspendarea condiționată a executării pedepsei potrivit

Codului penal din 1969 , a săvârșit o nouă infracțiune, descoperită în termenul de încercare, procesul său fiind pendinte la data intrării în vigoare a

noului Cod penal . Această situație tranzitorie este reglementată de

art. 15 din Legea nr. 187/2012 , care prevede că măsura suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate în baza

Codului penal din 1969

se menține și după intrarea în vigoare a Codului penal, iar regimul suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute la alin. (1), inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de

Codul penal din 1969 . Totodată, Curtea a constatat că instituția suspendării condiționate a executării pedepsei nu se mai regăsește în Codul penal intrat în vigoare la 1 februarie 2014. Având în vedere că instituția suspendării condiționate a executării pedepsei nu a mai fost preluată în noua reglementare, iar această instituție privește modul de executare a pedepsei, Curtea a apreciat că, din perspectiva aplicării legii penale în timp, este justificat ca regimul suspendării condiționate a executării pedepsei, precum și motivele care pot duce la revocarea măsurii să fie supuse legii în vigoare de la momentul aplicării acesteia (în același sens, deciziile Curții Constituționale

nr. 648 din 11 noiembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 14 ianuarie 2015;

nr. 221 din 2 aprilie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 15 iunie 2015;

nr. 632 din 8 octombrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 24 noiembrie 2015;

nr. 666 din 15 octombrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 869 din 20 noiembrie 2015;

nr. 682 din 20 octombrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 894 din 27 noiembrie 2015;

nr. 692 din 20 octombrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 882 din 25 noiembrie 2015, și

nr. 715 din 27 octombrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 869 din 20 noiembrie 2015).

13.

Curtea a reținut, de asemenea, că autorul excepției de neconstituționalitate a pus în balanță, în momentul formulării criticilor de neconstituționalitate, modul de revocare a măsurii suspendării condiționate și de individualizare a pedepsei pentru noua infracțiune, având în vedere, pe de o parte, instituția suspendării condiționate a executării pedepsei ( art. 81 din Codul penal din 1969 ), iar, pe de altă parte, instituția suspendării executării pedepsei sub supraveghere (art. 91 din Codul penal). Or, cele două instituții sunt instituții diferite, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere fiind reglementată atât în vechea legislație, la

art. 861,

cât și în

noul Cod penal, la art. 91-98 . Astfel, chiar dacă, potrivit

art. 96 alin. (5) din Codul penal

în vigoare, pedeapsa principală pentru noua infracțiune, în cazul revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere, se stabilește și se execută, după caz, potrivit dispozițiilor referitoare la recidivă sau la pluralitatea intermediară, această nouă reglementare nu poate fi considerată lege penală mai favorabilă în raport cu vechea reglementare a suspendării condiționate a executării pedepsei, ci doar în ceea ce privește, eventual, vechea reglementare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere. Așa fiind, Curtea a apreciat că declararea neconstituționalității textului de lege criticat din perspectiva susținută nu poate atrage aplicarea în speță a reglementărilor referitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere din Codul penal.

14.

Cât privește critica referitoare la crearea unui regim discriminatoriu între persoanele a căror pedeapsă a fost suspendată condiționat și persoanele a căror pedeapsă a fost suspendată sub supraveghere, se constată că o problemă similară a fost analizată prin Decizia

nr. 221 din 2 aprilie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 15 iunie 2015, paragrafele 16 și 17, când Curtea a reținut că, fiind în prezența unor instituții juridice diferite, și regimul juridic diferit reglementat de către legiuitor este justificat. În aceste condiții, diferența de tratament juridic aplicabilă persoanelor aflate în ipoteza celor două norme legale este justificată tocmai de faptul că acestea nu se află în situații juridice similare.

15.

Curtea a reținut, totodată, că modalitatea de interpretare și aplicare a prevederilor legale criticate a fost dezlegată prin

Decizia nr. 13 din 6 mai 2015 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prilej cu care s-a statuat că „în aplicarea dispozițiilor

art. 5 din Codul penal , conform

Deciziei nr. 265/2014

a Curții Constituționale, în cazul pluralității de infracțiuni constând într-o infracțiune pentru care, potrivit

Codului penal anterior,

a fost aplicată, printr-o hotărâre definitivă, o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării care, conform

art. 41 alin. (1) din Codul penal , nu îndeplinește condițiile pentru a constitui primul termen al recidivei postcondamnatorii și, respectiv, o infracțiune săvârșită în termenul de încercare, pentru care legea penală mai favorabilă este legea nouă, stabilirea și executarea pedepsei, în urma revocării suspendării condiționate se realizează potrivit dispozițiilor

art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 286/2009 privind Codul penal

raportat la

art. 83 alin. 1 din Codul penal anterior “.

16.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a modifica jurisprudența Curții, atât soluția, cât și considerentele deciziilor precitate sunt aplicabile și în prezenta cauză.

17.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3,

al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Marius Viorel Ciobanu în Dosarul nr. 4.454/317/2017 al Curții de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori și constată că dispozițiile

art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 286/2009 privind Codul penal

sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 25 iunie 2020.