Decizia nr. 530/2020

Valer Dorneanu

- președinte

Cristian Deliorga

- judecător

Marian Enache

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Atilla

- judecător

Simina Popescu-Marin

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor cuprinse în

anexa nr. 3.16 la Legea nr. 45/2009

privind organizarea și funcționarea Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești“ și a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii și industriei alimentare, excepție ridicată de Emil Nichifor în Dosarul nr. 1.251/327/2017 al Judecătoriei Tulcea - Secția civilă și penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 239D/2019.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că partea Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Tulcea a comunicat, la dosar, note scrise prin care susține respingerea excepției de neconstituționalitate.

4.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, sens în care invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 748 din 23 noiembrie 2017 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

5.

Prin Încheierea din 18 ianuarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 1.251/327/2017, Judecătoria Tulcea - Secția civilă și penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor cuprinse în

anexa nr. 3.16 la Legea nr. 45/2009

privind organizarea și funcționarea Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești“ și a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii și industriei alimentare. Excepția a fost ridicată de Emil Nichifor într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de anulare a unui titlu de proprietate și a unui proces-verbal de punere în posesie asupra unei suprafețe de teren.

6.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că prevederile legale criticate contravin dreptului de proprietate privată. Astfel, se arată că suprafețele cuprinse în anexa criticată se suprapun în fapt peste suprafața de 4,7 ha asupra căreia a fost reconstituit dreptul de proprietate privată prin Hotărârea Comisiei Județene Tulcea nr. 1.866 din 23 noiembrie 2006, fiind emis titlul de proprietate la data de 26 februarie 2010, deci anterior intrării în vigoare a

Legii nr. 72/2011 . Intrarea în vigoare a

Legii nr. 72/2011

și instituirea dreptului de proprietate a Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Tulcea, prin

anexa nr. 3.16 la Legea nr. 45/2009 , nu reprezintă decât o ingerință a statului român în dreptul de proprietate privată al autorului excepției, ceea ce echivalează cu o expropriere. Or, nicio persoană nu poate fi expropriată decât pentru o cauză de utilitate publică (adică în situații excepționale), stabilită potrivit legii, și numai după stabilirea între expropriator și proprietar a unei juste și prealabile despăgubiri. Cu toate acestea, nici

Legea nr. 45/2009 , nici

Legea nr. 72/2011

nu prevăd în cuprinsul lor necesitatea efectuării unor lucrări de interes național sau local și nici nu declară o cauză de utilitate publică pentru ca suprafața de teren de 4,7 ha dobândită anterior edictării anexei nr. 3.16 în patrimoniul autorului excepției să ajungă, prin efectul prevederilor legale criticate, în patrimoniul reclamantei - Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Tulcea. Astfel, în măsura în care legiuitorul a înțeles ca suprafața de 4,7 ha asupra căreia moștenitorii legali au dobândit dreptul de proprietate privată prin reconstituire să fie încadrată în

anexa nr. 3.16 la Legea nr. 45/2009 , modificată și completată prin

Legea nr. 72/2011 , cu siguranță acesta a procedat la o expropriere indirectă și neconstituțională, fără dovedirea unei cauze de utilitate publică și fără o justă și prealabilă despăgubire.

7.

De asemenea, autorul excepției susține că, din interpretarea dispozițiilor art. 57 și ale art. 31 alin. (2) și (3) din

Legea nr. 45/2009 , cu modificările și completările ulterioare, rezultă că suprafețele de teren cu destinație agricolă prevăzute în anexa nr. 3.16 ce face parte integrantă din lege, cu excepția celor retrocedate potrivit legii, au fost trecute în proprietatea publică a statului român, aceste bunuri devenind inalienabile, insesizabile, imprescriptibile și neputând fi scoase din proprietatea publică.

8.

Judecătoria Tulcea - Secția civilă și penală consideră că din perspectiva dispozițiilor

art. 15 alin. ( 2)

și

art. 44 alin. (1)

și

(2) din Constituția României

poate fi analizată neconstituționalitatea dispozițiilor cuprinse în

anexa nr. 3.16 la Legea nr. 45/2009 . Invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 330 din 27 noiembrie 2001

și reține că privarea de proprietate este de natură să constituie o ingerință precum cea definită de

art. 1 din Primul Protocol

adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

9.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

10.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar de partea Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Tulcea, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile cuprinse în

anexa nr. 3.16 la Legea nr. 45/2009

privind organizarea și funcționarea Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești“ și a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii și industriei alimentare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 30 martie 2009, astfel cum a fost modificată și completată prin

Legea nr. 72/2011

pentru modificarea și completarea Legii nr. 45/2009 privind organizarea și funcționarea Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu Șișești“ și a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii și industriei alimentare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 399 și 399 bis din 7 iunie 2011. Potrivit art. 57 din

Legea nr. 45/2009 , astfel cum a fost modificat prin

art. I pct. 40

din

Legea nr. 72/2011 , anexa nr. 3.16 face parte integrantă din

Legea nr. 45/2009 .

13.

Anexa nr. 3.16 cuprinde: „Datele de identificare a suprafețelor minime de teren, din domeniul public al statului, aflate în administrarea Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Tulcea, județul Tulcea, indispensabile activității de cercetare-dezvoltare-inovare și multiplicării materialului biologic“. Pentru municipiul Tulcea, categoria de folosință teren arabil, este menționată suprafața totală de 241,11 ha, cu precizarea parcelei și a tarlalei.

14.

În opinia autorului excepției, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în

art. 11

privind dreptul internațional și dreptul intern,

art. 20

referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului,

art. 44

privind dreptul de proprietate privată. Sunt invocate, de asemenea, prevederile

art. 1 din Primul Protocol

adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la respectarea bunurilor și ale

art. 17 din Declarația Universală

a Drepturilor Omului privind dreptul de proprietate.

15.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că problema posibilei neconstituționalități a unor prevederi cuprinse în anexele la

Legea nr. 45/2009 , în raport cu dispozițiile din Constituție și din acte juridice internaționale privind dreptul de proprietate privată, a mai fost supusă analizei Curții Constituționale, iar prin jurisprudența sa recentă, instanța de contencios constituțional a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor anexei nr. 3.21 la

Legea nr. 45/2009

(a se vedea

Decizia nr. 748 din 23 noiembrie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din data de 26 februarie 2018).

16.

Plecând de la considerentele reținute cu acel prilej, din examinarea încheierii de sesizare și a înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, Curtea reține că, potrivit susținerilor autorului excepției, acesta a beneficiat, în temeiul

Legii nr. 18/1991

privind fondul funciar, de reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra unui teren, prin Hotărârea Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor din Tulcea nr. 1.866 din 23 noiembrie 2006, fiind emise Titlul de proprietate nr. 102.975 din 26 februarie 2010 cu privire la suprafața de 4,7 ha, și Procesul-verbal de punere în posesie nr. 3.166 din 3 februarie 2010.

17.

În același timp, Curtea reține că prevederile anexei nr. 3.16 la

Legea nr. 45/2009

cuprind datele de identificare a suprafețelor minime de teren, din domeniul public al statului, aflate în administrarea Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Tulcea, județul Tulcea, indispensabile activității de cercetare-dezvoltare-inovare și multiplicării materialului biologic sub următoarele aspecte: locul unde este situat terenul și caracteristicile tehnice ale terenului (tarlaua, parcela, categoria de folosință, suprafața - ha). Autorul excepției de neconstituționalitate susține că aceste prevederi legale consacră apartenența la domeniul public a acelorași suprafețe de teren asupra cărora a fost reconstituit anterior dreptul de proprietate privată, ceea ce reprezintă o ingerință asupra dreptului de proprietate privată, fără să existe o cauză de utilitate publică.

18.

Din analiza prevederile legale criticate, Curtea reține că, potrivit dispozițiilor art. 31 alin. (2) din

Legea nr. 45/2009 , terenurile retrocedate în mod legal sunt exceptate în mod expres din categoria terenurilor aparținând domeniului public al statului, indispensabile cercetării-dezvoltării și multiplicării materialului biologic, prevăzute în anexele la

Legea nr. 45/2009 . În acest sens, potrivit prevederilor art. 57 din

Legea nr. 45/2009 , anexele nr. 1, 1.1 - 1.4, 2, 2.1 - 2.12, 3, 3.1 - 3.50, 4, 4.1 - 4.8, 5, 5.1 - 5.3, 6, 7, 7.1 - 7.19, 8, 8.1 - 8.17, 9, 9.1 - 9.6 fac parte integrantă din lege și cuprind datele de identificare a suprafețelor de teren aparținând domeniului public al statului, indispensabile cercetării-dezvoltării și multiplicării materialului biologic și aflate în administrarea instituțiilor și unităților de cercetare-dezvoltare de drept public, care au ca obiect de activitate cercetarea-dezvoltarea în agricultură.

19.

Prin urmare, Curtea constată că prevederile anexelor la

Legea nr. 45/2009 , din care face parte și anexa nr. 3.16, criticată în prezenta cauză, realizează o inventariere a terenurilor ce fac obiectul de reglementare a actului normativ criticat, însă, în temeiul art. 31 alin. (2) din același act normativ, în măsura în care asupra acelorași suprafețe de teren cuprinse în anexe a fost reconstituit în mod legal un drept de proprietate privată, acestea sunt exceptate în mod expres de la apartenența la domeniul public. Astfel, nu pot fi reținute susținerile autorului excepției în legătură cu o pretinsă contrarietate cu protecția constituțională a dreptului de proprietate privată, din moment ce ipoteza normativă a textului de lege criticat nu vizează, în mod expres, terenurile retrocedate potrivit legii, în privința cărora a fost recunoscut, în mod valabil, un drept de proprietate privată. În consecință, prevederile

art. 44 din Constituție

și ale

art. 1 din Primul Protocol

adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și ale

art. 17 din Declarația Universală

a Drepturilor Omului, invocate prin prisma art. 20 din Constituție, nu sunt încălcate.

20.

De altfel, susținerile autorului excepției de neconstituționalitate se referă mai degrabă la o problemă de interpretare și aplicare a legii, de competența instanței judecătorești, iar nu la o problemă de constituționalitate. Din acest punct de vedere, Curtea reține că, în temeiul textelor de lege criticate, în măsura în care în privința suprafețelor de teren cuprinse în

anexa nr. 3.16 la Legea nr. 45/2009

a fost recunoscut în mod legal un drept de proprietate privată, aceste suprafețe de teren sunt exceptate în mod expres din domeniul de reglementare al actului normativ criticat.

21.

Întrucât nu au apărut elemente noi, care să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale în această materie, soluția adoptată în precedent prin

Decizia nr. 748 din 23 noiembrie 2017 , precitată, precum și considerentele pe care aceasta se întemeiază își mențin în mod corespunzător valabilitatea și în cauza de față.

22.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Emil Nichifor în Dosarul nr. 1.251/327/2017 al Judecătoriei Tulcea - Secția civilă și penală și constată că prevederile cuprinse în

anexa nr. 3.16 la Legea nr. 45/2009

privind organizarea și funcționarea Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești“ și a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii și industriei alimentare sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Tulcea - Secția civilă și penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 30 iunie 2020.