Metodologia din 7 aprilie 2004
pentru delimitarea domeniului public al statului în zona costieră
prezumat în vigoare
Articolul 1
Zona costieră se delimitează potrivit
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 202/2002
privind gospodărirea integrată a zonei costiere, aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 280/2003 , și în conformitate cu prezenta metodologie.
Articolul 2
Aparțin domeniului public al statului din zona costieră următoarele:
a) litoralul și aria maximă costieră ce includ: zona dintre limita minimă și maximă de înaintare a valurilor, în cazul celor mai puternice furtuni înregistrate, cu toate porțiunile de țărm inundate periodic prin acțiunea valurilor, și zona de depozite neconsolidate, formate din nisip, pietriș și roci, incluzând și dunele, indiferent dacă sunt sau nu acoperite cu vegetație, formate prin acțiunea mării, vânturilor dinspre mare sau a altor cauze naturale sau artificiale;
b) depozitele sedimentare la linia țărmului sau formate prin retragerea mării, indiferent de cauze;
c) avansarea uscatului, cauzată direct sau indirect de orice fel de lucrare costieră;
d) uscatul invadat de mare, din orice cauză, devenind o parte a fundului mării;
e) falezele care sunt în contact cu marea sau cu proprietatea publică a statului, până la 10 m în spatele crestei falezei;
f) uscatul, delimitat la punctele anterioare, care, din orice cauză, a pierdut calitatea sa de plajă sau de faleză;
g) insulele formate în marea interioară/teritorială;
h) lucrările și instalațiile situate în zona costieră, inclusiv cele de semnalizare, ce constituie bunuri aparținând proprietății publice a statului, precum și uscatul aferent funcționării acestora;
i) incintele portuare și lucrările de protecție a acestora;
j) marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice exclusive și ale platoului continental.
Litoralul care se dezvoltă în regim natural este constituit din sectoare de țărm neafectate de intervenția directă a activității umane. Acesta se clasifică în litoral cu altitudine joasă - plajele și litoral cu altitudine relativ înaltă falezele.
Litoralul în regim construit se referă la lucrări, instalații și structuri hidrotehnice costiere realizate sau care se vor realiza pentru activități economice - porturi, structuri similare sau adiacente - și pentru amenajarea și protecția zonei costiere - diguri, consolidări.
Articolul 3
Din punct de vedere geomorfologic zona costieră se împarte în două sectoare:
a) sectorul nordic, delimitat de Brațul Chilia și Capul Midia, care include Rezervația Biosferei "Delta Dunării";
b) sectorul sudic, delimitat de Capul Midia și Vama Veche.
Articolul 4
Delimitarea zonei terestre de cea marină se realizează prin intermediul interfeței mare-uscat, linia țărmului, existența la data sau în perioada măsurării și pe care Direcția hidrografică maritimă din cadrul Ministerului Apărării Naționale o utilizează la realizarea hărților de navigație.
Conform standardelor Organizației Hidrografice Internaționale, măsurătorile privind linia țărmului se actualizează într-un interval de 3-5 ani, în funcție de situația concretă a zonei în cauză.
În cazul sectoarelor de țărm unde nu există măsurători sau acestea sunt incomplete, delimitarea domeniului public al statului se face prin aplicarea procedurii de delimitare a sectoarelor învecinate sau zonelor similare aparținând zonei costiere.
Articolul 5
În zonele cu plaje acoperite cu vegetație naturală se consideră limita de înaintare a valurilor de furtună la contactul cel mai apropiat de interfața mare-uscat dintre plaja fără vegetație și cea cu vegetație frecventă.
Articolul 6
Reprezentarea pe hărți și planuri a zonei dintre limita minimă și cea maximă de înaintare a valurilor se realizează prin raportare la linia medie a contactului mare-uscat.
Articolul 7
Limita maximă terestră a domeniului public al statului în sectoarele prevăzute la art. 3 se stabilește luându-se în considerare delimitarea zonelor funcționale, dar și componentele geomorfologice specifice, în conformitate cu prevederile legale.
Articolul 8
Plaja reprezintă un depozit sedimentar natural de protejare a țărmului împotriva acțiunii distructive a mării.
Plaja emersă este o fâșie neconsolidată de țărm, constituită din nisip/găleți/fragmente de roci, ce se extinde în mod natural de la linia apei până la contactul cu vegetația permanentă.
Delimitarea fizică a plajei se stabilește după identificarea componentelor geomorfologice specifice pentru plajele naturale - berme, dune - și geomorfologice combinate cu cele antropice pentru plajele în regim construit. Delimitarea fizică a plajei va fi precedată de efectuarea unor analize geomorfologice și ecologice pentru identificarea caracteristicilor funcționale ale acesteia.
Articolul 9
Din punct de vedere tehnic, delimitarea domeniului public al statului în zona costieră se realizează prin determinarea, pe bază de măsurători, a poziției, configurației și mărimii suprafețelor, situate de o parte și de alta a liniei țărmului.
Articolul 10
Pe baza criteriilor de utilizare și gestionare, zona costieră se clasifică în următoarele zone funcționale:
a) în sectorul nordic - zona terestră;
a.1. zone strict protejate;
a.2. zone tampon;
a.3. zone economice;
b) în sectorul sudic - zona terestră:
b.1. zone cu plaje turistice;
b.2. zone cu plaje neamenajate, care includ dune și vegetație de nisip;
b.3. zone cu faleze;
b.4. rezervații naturale;
c) în sectorul sudic - zona de la interfața mare-uscat:
c.1. porturi și construcții hidrotehnice aferente;
c.2. construcții hidrotehnice - emerse și submerse de protecție litorală;
c.3. lucrări de consolidare a falezelor;
d) în sectorul nordic și sudic - zona marină:
d.1. zone de căi navigabile și rade portuare;
d.2. raioane de pregătire și execuție a misiunilor specifice de către navele militare;
d.3. zone de creștere a moluștelor;
d.4. zone de pescuit;
d.5. zone de agrement nautic;
d.6. zone de îmbăiere.
Articolul 11
Delimitarea și marcarea limitei administrative a domeniului public al statului în zona costieră se realizează în condițiile legii, cu avizul Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, Ministerului Administrației și Internelor și Ministerului Mediului și Gospodăririi Apelor, de către instituții de specialitate autorizate de Oficiul Național de Cadastru, Geodezie și Cartografie și, după caz, de Direcția topografică militară, Direcția hidrografică maritimă din cadrul Ministerului Apărării Naționale și Administrația Națională "Apele Române".
În sensul prezentei hotărâri, prin limită administrativă a domeniului public al statului se înțelege zona costieră administrată de către autoritățile publice centrale competente potrivit legii și delimitată potrivit prezentei metodologii.
Articolul 12
Unitățile administrativ-teritoriale au obligația să actualizeze o dată la 5 ani, folosind metode fotogrammetrice, planurile urbanistice generale prin introducerea zonelor costiere și de litoral aparținând statului, după finalizarea lucrărilor tehnice de delimitare a acestora.
Articolul 13
În delimitarea domeniului public și a zonelor funcționale din zona costieră se va lua în considerare necesitatea asigurării accesului liber al publicului la linia țărmului, în condițiile legii.
Articolul 14
Principalele documente tehnice necesare delimitării domeniului public al statului, corespunzător zonei costiere, sunt:
a) registrul cadastral al proprietarilor;
b) planuri și hărți topografice la scări convenabile;
c) planuri cadastrale la diferite scări;
d) planuri de amenajare a teritoriului și de urbanism;
e) imagini aeriene - analogice sau digitale;
f) imagini satelitare - analogice sau digitale.
Articolul 15
La nivelul unităților administrativ-teritoriale, lucrările tehnice pentru delimitarea domeniului public al statului în zona costieră în cadrul studiului cadastral constau în:
a) recunoașterea terenului;
b) stabilirea metodelor adecvate de ridicare topografică;
c) delimitarea pe toată lungimea litoralului a unei fâșii de teren late de 50-150 m, măsurată de la linia cea mai înaintată a mării, în funcție de lățimea zonei costiere, în care sunt interzise orice fel de construcții definitive;
d) identificarea categoriilor de folosință, a destinației terenurilor și a proprietarilor de terenuri din cadrul zonei costiere;
e) măsurători topografice cu aparate de mare precizie pentru marcarea pe teren a limitei zonei costiere și actualizarea planurilor cadastrale existente în zonă. Măsurătorile din teren se fac plecându-se de la rețeaua geodezică de stat și axul cadastral de referință al zonei costiere. În funcție de necesități, se va proceda la o îndesire a măsurătorilor;
f) întocmirea, conform Normelor tehnice de introducere a cadastrului general, aprobate în condițiile legii, a planurilor cadastrale cuprinzând zona costieră;
g) întocmirea schițelor de reperaj și a descrierilor topografice pentru punctele bornate pe limita zonei costiere și a punctelor bornate din rețeaua de îndesire și de ridicare;
h) marcarea în teren, prin borne, a porțiunii din zona costieră care constituie domeniul public;
i) inventarierea coordonatelor, în sistemul național de referință Stereografic 1970, pentru toate punctele materializate, pe suport analogic și digital (fișier ASCII);
j) întocmirea planurilor cadastrale digitale și a bazelor de date aferente, conform Normelor tehnice elaborate în condițiile legii de Oficiul Național de Cadastru, Geodezie și Cartografie.
Articolul 16
Documentația cadastrală pentru delimitarea zonei costiere se va întocmi de către persoane fizice sau juridice autorizate să realizeze și să verifice lucrări de specialitate în domeniul cadastrului, geodeziei și cartografiei pe teritoriul României, în condițiile legii.
Articolul 17
Pentru delimitările topometrice în teren se vor utiliza rețeaua geodezică de stat, precum și rețeaua bazei bornate litorale.
Pentru supravegherea elementelor constituente ale zonei costiere, rețeaua bazei bornate determinată în sistemul de referință național va fi reactualizată periodic de către instituțiile abilitate conform prevederilor legale.
Rețeaua geodezică de stat va fi inventariată permanent de către oficiile județene de cadastru, geodezie și cartografie, în condițiile legii.
Articolul 18
Gestionarea informației și a bazei de date integrate referitoare la zona costieră se realizează în permanență de către autoritatea publică centrală pentru protecția mediului și gospodăririi apelor, sub coordonarea Comitetului național al zonei costiere.
În cazul unor evenimente de mediu deosebite, cu efecte distructive majore asupra litoralului, Comitetul național al zonei costiere se întrunește de urgență pentru analizarea situației create, în vederea actualizării delimitării domeniului public al statului.
Articolul 19
Toate activitățile, informațiile, documentațiile cu privire la delimitarea domeniului public al statului în zona costieră se vor constitui în elemente de inventar la nivel național, ca informații asupra zonei costiere și de mediu.
Articolul 20
Persoanele fizice și juridice, autoritățile administrației publice centrale și locale, deținătorii de date și informații legate de procesul de delimitare a zonei costiere și de stabilire a proprietății au obligația să furnizeze executantului lucrării toate informațiile solicitate, în condițiile legii.
Articolul 21
Guvernul este împuternicit să verifice, prin autoritatea publică centrală pentru protecția mediului și gospodărirea apelor, statutul legal al proprietății în zona costieră și să acționeze în consecință pentru respectarea dreptului proprietății publice.
Articolul 22
Comitetul național al zonei costiere va semna cu fiecare vecin, proprietar sau administrator al zonei costiere, un proces-verbal de situație.
Documentația finală a delimitării domeniului public în zona costieră va fi transmisă la oficiul județean de cadastru, geodezie și cartografie spre a fi recepționată din punct de vedere topografic, apoi la biroul de carte funciară pentru publicitatea imobiliară, în condițiile legii.
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.