Decizia nr. 432/2020

Valer Dorneanu

- președinte

Cristian Deliorga

- judecător

Marian Enache

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Benke Károly

- magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 11 alin. (1) ,

(3)

și

(4) din Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Alexandru Simionca în Dosarul nr. 4.238/112/2017 al Tribunalului Bistrița-Năsăud - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 670D/2018.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, se arată că textul criticat nu încalcă

art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție , întrucât reglementează salarizarea personalului plătit din fonduri publice, și nu statutul funcționarului public. Totodată, se face referire la

Decizia Curții Constituționale nr. 310 din 7 mai 2019 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Încheierea din 13 aprilie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 4.238/112/2017, Tribunalul Bistrița-Năsăud - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 11 alin. (1) ,

(3)

și

(4) din Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Alexandru Simionca într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de anulare a unui act emis de autoritățile publice locale în temeiul

Legii-cadru nr. 153/2017 .

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că

art. 36 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001

nu reglementează atribuția consiliului local de a stabili salariile de bază pentru funcționarii publici și personalul contractual din cadrul familiei ocupaționale „Administrație“ din aparatul propriu al acestuia. În schimb, textul criticat prevede o nouă atribuție a consiliului local, adăugând la cele existente deja în

art. 36 din Legea nr. 215/2001 . Se mai arată că textul criticat consacră o suprapunere de competențe ale consiliului local și ale primarului, ambele autorități dobândind competența de a stabili salariile antereferite. Totodată, acesta nu se integrează organic în sistemul legislativ.

6.

Se susține că textul criticat plafonează drepturile salariale la nivelul indemnizației unui viceprimar, în condițiile în care pentru ocuparea funcției de viceprimar nu se cere decât îndeplinirea unei singure condiții - aceea de a avea calitatea de consilier local, fără să existe criterii care țin de pregătirea profesională, studii, vechime, experiență. Prin urmare, se încalcă principiile prevăzute la

art. 6 din Legea-cadru nr. 153/2017 , principii care stau la baza acestei legi. Se mai invocă lipsa sau precaritatea studiului de impact al

Legii-cadru nr. 153/2017 .

7.

Tribunalul Bistrița-Năsăud - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

8.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

9.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

10.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 11 alin. (1) ,

(3)

și

(4) din Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Curtea observă că

art. 11 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017

a fost modificat prin

Legea nr. 80/2018

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 90/2017

privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 28 martie 2018, fără a fi însă afectată soluția legislativă criticată. Prin urmare, dispozițiile legale criticate au următorul cuprins:

(1)

Pentru funcționarii publici și personalul contractual din cadrul familiei ocupaționale «Administrație» din aparatul propriu al consiliilor județene, primării și consilii locale și din serviciile publice din subordinea acestora, salariile de bază se stabilesc prin hotărâre a consiliului local, a consiliului județean sau a Consiliului General al Municipiului București, după caz, în urma consultării organizației sindicale reprezentative la nivel de unitate sau, după caz, a reprezentanților salariaților.[...]

(3)

Stabilirea salariilor lunare potrivit alin. (1) se realizează de către ordonatorul de credite, cu respectarea prevederilor art. 25.

(4)

Nivelul veniturilor salariale se stabilește, în condițiile prevăzute la alin. (1) și (3), fără a depăși nivelul indemnizației lunare a funcției de viceprimar sau, după caz, a indemnizației lunare a vicepreședintelui consiliului județean, sau, după caz, a viceprimarului municipiului București, corespunzător nivelului de organizare: comună, oraș, municipiu, sectoarele municipiului București, primăria generală a municipiului București, exclusiv majorările prevăzute la art. 16 alin. (2), cu încadrarea în cheltuielile de personal aprobate în bugetele de venituri și cheltuieli“.

12.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale

art. 73 alin. (3) lit. j)

privind reglementarea prin lege organică a statutului funcționarilor publici.

13.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea, în raport cu critica referitoare la lipsa/precaritatea studiului de impact a

Legii-cadru nr. 153/2017 , reține că legea criticată a fost adoptată ca urmare a unei inițiative parlamentare, fiind atașată expunerea de motive la aceasta. De principiu, Curtea nu are competența de a controla modul de redactare a expunerilor de motive ale diverselor legi adoptate, iar, pe de altă parte, nu poate forma obiectul controlului de constituționalitate a posteriori ce privește legea, ca act al Parlamentului, un act al inițiatorului, respectiv modul de fundamentare al propunerii sale legislative. Totodată, Curtea constată că

art. 30 alin. (1) lit. d) Legea nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, stabilește că proiectele de acte normative de importanță și complexitate deosebită trebuie însoțite de un studiu de impact, însă, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale ( Decizia nr. 650 din 25 octombrie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 97 din 7 februarie 2019),

art. 30 din Legea nr. 24/2000

nu are valoare constituțională și nu poate constitui normă de referință în cadrul controlului de constituționalitate.

14.

Cu privire la critica de neconstituționalitate potrivit căreia

Legea administrației publice locale nr. 215/2001 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, - abrogată între timp prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ

- nu reglementează atribuția consiliului local de a stabili salariile de bază pentru funcționarii publici și personalul contractual din aparatul propriu al primarului din cadrul familiei ocupaționale „Administrație“, Curtea constată că, în realitate, atât

art. 36 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 , cât și

art. 129 alin. (14) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019, stabilesc că consiliul local îndeplinește orice alte atribuții stabilite prin lege. În considerarea acestui text,

Legea-cadru nr. 153/2017

prevede că pentru funcționarii publici și personalul contractual din cadrul familiei ocupaționale „Administrație“ din primării și consilii locale salariile de bază se stabilesc prin hotărâre a consiliului local sau a Consiliului General al Municipiului București, după caz, în urma consultării organizației sindicale reprezentative la nivel de unitate sau, după caz, a reprezentanților salariaților. Prin urmare, legiuitorul a optat ca stabilirea salariilor de bază să se realizeze de către autoritățile deliberative ale unităților administrativ-teritoriale, indiferent că funcționarul respectiv își desfășoară activitatea în cadrul primăriei și al consiliului local. Însă toate aceste aspecte țin de repartizarea de competențe între autoritățile administrației publice locale și nu pun în discuție statutul funcționarilor publici sau al personalului contractual.

15.

De altfel, salarizarea este un aspect în legătură cu statutul funcționarilor publici/personalului contractual, fără a se identifica în mod direct cu acesta. Atât

art. 31 alin. (3) din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, - abrogată între timp prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ

-, cât și

art. 417 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019

stabilesc că salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici/privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, și anume

Legea-cadru nr. 153/2017 . Mai mult, în privința personalului contractual, potrivit

art. 162 alin. (3) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată

în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, „Sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative“.

16.

Așadar, faptul că autorul excepției de neconstituționalitate este nemulțumit de modul în care legiuitorul a înțeles să repartizeze între autoritățile administrației publice locale atribuția de stabilire a salariului de bază nu relevă în sine o legătură cu un anumit element component al statutului vreunei categorii de personal. Măsura cuprinsă la

art. 11 alin. (1)

din legea criticată nu vizează conținutul normativ al

art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție , astfel încât nu se poate susține neconstituționalitatea textului analizat în raport cu o asemenea critică.

17.

Cu privire la faptul că ar exista o suprapunere de competențe între atribuțiile consiliului local și ale primarului, Curtea constată că această critică este doar enunțată, fără a fi motivată, iar din textul analizat nu rezultă existența unei astfel de situații normative.

18.

Excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 11 alin. (3)

din legea criticată nu este motivată, astfel încât, avându-se în vedere

art. 2 alin. (2) ,

art. 10 alin. (2)

și

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , precum și

Decizia nr. 1313 din 4 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, aceasta este inadmisibilă.

19.

Totodată, Curtea reține că și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 11 alin. (4)

din legea criticată este inadmisibilă, întrucât nu se invocă în susținerea acesteia un text din

Constituție , ci

art. 6 din Legea-cadru nr. 153/2017 . Or, potrivit

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , verificarea constituționalității legilor/ordonanțelor se face în raport cu „dispozițiile sau principiile

Constituției “, cu alte cuvinte, unica normă de referință în cadrul controlului de constituționalitate este

Constituția

[a se vedea și

Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011 , precitată]. Astfel, în lipsa indicării textului constituțional încălcat, Curtea constată că lipsește unul dintre termenii intrinseci ai excepției de neconstituționalitate, ceea ce determină, în temeiul

art. 2 alin. (2) , al

art. 10 alin. (2)

și al

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , inadmisibilitatea acesteia.

20.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1.

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 11 alin. (3)

și

(4) din Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Alexandru Simionca în Dosarul nr. 4.238/112/2017 al Tribunalului Bistrița-Năsăud - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

2.

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe judecătorești și constată că dispozițiile

art. 11 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bistrița-Năsăud - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 23 iunie 2020.