Decizia nr. 335/2020
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 30 alin. (1) lit. e) , alin. (2) și (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice și art. II din Legea nr. 325/2015 pentru modificarea Legii nr. 263/2010
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2
- Legea nr. 263/2010 16 decembrie 2010 (prevederi anume) privind sistemul unitar de pensii publice
- Decizia nr. 618/2018 2 octombrie 2018 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 30 alin. (1) lit. e)…
Interpretează 1
- Decizia nr. 618/2018 2 octombrie 2018 (prevederi anume) referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 30 alin. (1) lit. e)…
Are ca temei 3
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
- HG nr. 1025/2003 28 august 2003 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiți…
- Legea nr. 263/2010 16 decembrie 2010 (prevederi anume) privind sistemul unitar de pensii publice
Valer Dorneanu
- președinte
Cristian Deliorga
- judecător
Marian Enache
- judecător
Daniel Marius Morar
- judecător
Mona-Maria Pivniceru
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Cosmin-Marian Văduva
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, Loredana Brezeanu.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 30 alin. (1) lit. e) ,
alin. (2)
și
(3) din Legea nr. 263/2010
și
art. II din Legea nr. 325/2015
pentru modificarea
Legii nr. 263/2010 , excepție ridicată de Compania de Remorcare Maritimă Coremar - S.A. în Dosarul nr. 2.379/118/2017 al Tribunalului Constanța - Secția I civilă și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 798D/2018.
2.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3.
Magistratul-asistent menționează că toate părțile din dosar, cu excepția autoarei, au depus un înscris prin care solicită judecarea cauzei în lipsă.
4.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției, făcând referire la
Decizia Curții Constituționale nr. 618 din 2 octombrie 2018 .
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
5.
Prin Încheierea din 19 aprilie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 2.379/118/2017, Tribunalul Constanța - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 30 alin. (1) lit. e) ,
alin. (2)
și
(3) din Legea nr. 263/2010
privind sistemul unitar de pensii publice și
art. II din Legea nr. 325/2015
pentru modificarea
Legii nr. 263/2010 . Excepția a fost ridicată de Compania de Remorcare Maritimă Coremar - S.A., pârâtă întro cauză având ca obiect încadrare locuri de muncă în condiții speciale.
6.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea arată că prevederile criticate nu sunt suficient de clare și precise, deoarece nu se poate cunoaște momentul până la care mai există obligația de a achita contribuțiile de asigurări sociale pentru condiții speciale de muncă, în situația în care se parcurge procedura de reevaluare și se constată că nu mai există condiții speciale de muncă. Astfel, menționează două decizii contradictorii din 2013 ale aceleiași instanțe judecătorești și același complet prin care s-a admis și, respectiv, respins cereri similare cu cel care fac obiectul cauzei în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate. Într-una dintre decizii, instanța a apreciat că, dacă în urma procedurii de reevaluare, anagajatorul nu a mai obținut avizul de încadrare în condiții speciale de muncă, nu se mai poate vorbi de condiții speciale și, prin urmare, nici nu va achita contribuțiile sociale care sunt mai mari decât cele aferente locurilor de muncă normale. În cealaltă decizie, instanța judecătorească a stabilit că, având în vedere că autoarea excepției de neconstituționalitate este menționată în lista cuprinsă în
anexa nr. 3 la Legea nr. 263/2010
care conține unitățile care au obținut avizul pentru îndeplinirea procedurilor și criteriilor de încadrare în condiții speciale, în conformitate cu prevederile
Hotărârii Guvernului nr. 1.025/2003
privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale, este irelevantă parcurgerea procedurii de reevaluare a încadrării în condiții speciale, fiind necesară adoptarea unui act de modificare având aceeași forță juridică ca și aceea a unei legi. Din cauza neclarității dispozițiilor legale criticate, problema cu privire la momentul până la care unitățile trebuie să încadreze salariații în condiții speciale de muncă este lăsată la aprecierea autorităților administrative și a instanțelor, subiecții de drept implicați neavând posibilitatea să aibă o reprezentare corectă cu privire la modul de rezolvare a problemei menționate.
7.
În continuare, autoarea excepției argumentează că, dacă s-ar accepta că este obligată să plătească contribuții sociale aferente locurilor de muncă în condiții speciale, deși, în fapt, salariații nu își desfășoară activitatea în astfel de condiții, s-ar ajunge la un prejudiciu de natură să încalce prevederile
art. 44 din Constituție .
8.
De asemenea, autoarea arată că prevederile
nu pot fi aplicate în mod retroactiv.
9.
În sfârșit, autoarea excepției arată că salariații care lucrează în condiții speciale de muncă și pentru care există aviz în acest sens sunt discriminați față de salariații care, deși nu lucrează în condiții speciale de muncă și nu au aviz în acest, ar avea, totuși, potrivit legii, aceleași drepturi.
10.
Tribunalul Constanța - Secția I civilă apreciază că prevederile vizate de excepție sunt constituționale și că argumentele expuse nu au legătură cu textele constituționale în raport de care sunt invocate. În mod specific, instanța apreciază că stabilirea prin lege și în legislația secundară a criteriilor de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale și a procedurii de urmat în acest sens reprezintă atribuția exclusivă a legiuitorului și nu afectează dreptul persoanelor interesate de a se adresa justiției pentru a reclama neîndeplinirea de către angajator a obligațiilor rezultate din actele normative respective. Aspectele semnalate în cadrul argumentelor prezentate de autoarea excepției nu au legătură cu constituționalitatea, ci cu interpretarea legislației în materie, interpretarea diferită a dispozițiilor legale citate conturând o practică neunitară a instanțelor judecătorești.
11.
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
12.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
13.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
14.
Cu referire la obiectul excepției de neconstituționalitate Curtea observă că, în ceea ce privește
art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010
privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, autoarea acesteia nu se raportează, în fapt, decât la unitățile prevăzute în
anexa nr. 3 , nu și la activitățile prevăzute în
anexa nr. 2 . În plus, Curtea observă că dispozițiile
art. 30 alin. (2) din Legea nr. 263/2010
sunt criticate în forma lor ulterioară modificării aduse de
pentru modificarea
privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 937 din 18 decembrie 2015. Ca atare, Curtea reține ca obiect al excepției de neconstituționalitate
art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 , cu circumstanțierea anterioară,
art. 30 alin. (2)
și
(3) din Legea nr. 263/2010
și
art. II din Legea nr. 325/2015
care au următorul cuprins:
–
Articolul 30
alin. (1) lit. e) și alin. (2)-(3): „(1) În sensul prezentei legi, locurile de muncă în condiții speciale sunt cele din … e) … unitățile prevăzute în anexele nr. ...3; (2) Periodic, din 5 în 5 ani, locurile de muncă în condiții speciale de muncă prevăzute la alin. (1) lit. e) sunt supuse procedurii de reevaluare a încadrării în condiții speciale, stabilită prin hotărâre a Guvernului. (3) Procedura de reevaluare prevăzută la alin. (2) se stabilește prin hotărâre a Guvernului, elaborată în termen de 9 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi“;
–
Articolul II
din Legea nr. 325/2015: „Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, angajatorii care, în urma procedurii de reevaluare, nu au mai obținut avizul de încadrare în condiții speciale de muncă datorează contribuția de asigurări sociale în cota prevăzută de lege pentru condiții normale de muncă, aceștia nemaiavând temei legal pentru încadrarea persoanelor în condiții speciale de muncă“.
15.
Autoarea excepției consideră că textele de lege criticate sunt contrare dispozițiilor constituționale ale
art. 1 alin. (5)
privind standardele de calitate a legii,
art. 15 alin. (2)
privind neretroactivitatea legii,
art. 16 alin. (1)
privind egalitatea în drepturi,
art. 41
referitor la muncă și la protecția socială a muncii și
art. 44
privind garantarea dreptului de proprietate.
16.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, prin
Decizia nr. 618 din 2 octombrie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 5 februarie 2019, a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Compania de Remorcare Maritimă COREMAR - S.A. din Constanța și a constatat că dispozițiile
art. 30 alin. (1) lit. e) ,
alin. (2)
și
(3) din Legea nr. 263/2010
și ale
art. II din Legea nr. 325/2015
sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
17.
Având în vedere că, în prezenta cauză, excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de către aceeași autoare și pentru aceleași motive ca în cauza soluționată prin decizia menționată, precum și faptul că nu au intervenit rațiuni de natură să determine modificarea jurisprudenței, vor fi rezumate, în continuare, cele reținute de Curtea Constituțională.
18.
Astfel, Curtea a observat că dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 263/2010
enumera locurile de muncă încadrate în condiții speciale, iar ipoteza prevăzută la
lit. e)
se referă la acele locuri de muncă în care încadrarea în condițiile speciale a avut în vedere nu doar natura activității, ci și condițiile concrete în care se desfășoară aceasta în diversele unități și consecințele asupra securității și sănătății salariaților și a capacității de muncă a acestora. Aceste condiții nu puteau fi constatate decât printro evaluare concretă, care s-a realizat anterior, potrivit procedurii stabilite prin
Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003
privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale. În urma acestei evaluări,
privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale a stabilit lista activităților și unităților unde se află locuri de muncă încadrate în condiții speciale. Abrogând
a preluat listele activităților și unităților cu locuri de muncă încadrate în condiții speciale în
anexele nr. 2
și
3
(a se vedea paragraful 27 al
Deciziei nr. 618 din 2 octombrie 2018 , precitată).
19.
Curtea a reținut, totodată, că
art. 3 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 263/2010
stabilește criteriile generale care justifică această încadrare, arătând că este vorba despre „locurile de muncă unde gradul de expunere la factorii de risc profesional sau la condițiile specifice unor categorii de servicii publice, pe durata a cel puțin 50% din timpul normal de muncă, poate conduce în timp la îmbolnăviri profesionale, la comportamente riscante în activitate, cu consecințe grave asupra securității și sănătății în muncă a asiguraților“. Per a contrario, atunci când locurile de muncă nu întrunesc aceste criterii, acestea nu pot fi încadrate în condiții speciale (a se vedea paragraful 28 al
Deciziei nr. 618 din 2 octombrie 2018 ). Prin urmare, încadrarea locurilor de muncă prevăzute de
art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010
în condiții speciale trebuie să se subordoneze, în egală măsură, criteriilor stabilite prin
art. 3 alin. (1) lit. h)
din același act normativ, iar, în măsura în care, în urma reevaluării, se constată că aceste criterii nu mai sunt întrunite, nu se mai poate vorbi de existența unui temei legal pentru a se păstra o astfel de încadrare (a se vedea paragraful 29 al
Deciziei nr. 618 din 2 octombrie 2018 ).
20.
În aceste condiții, a statuat Curtea, aspectele invocate de autorul excepției nu relevă vicii de constituționalitate, ci probleme de interpretare și aplicare a legii, a căror soluționare revine competenței instanței de judecată (a se vedea paragraful 30 al
Deciziei nr. 618 din 2 octombrie 2018 ).
21.
Cu referire la dispozițiile
art. II din Legea nr. 325/2015 , Curtea a reținut următoarele. Cu toate că, pentru a respecta principiul neretroactivității legii, consacrat de
art. 15 alin. (2) din Constituție , acestea se aplică de la momentul intrării sale în vigoare pentru viitor, această situație nu trebuie interpretată în sensul că, anterior intrării sale în vigoare, angajatorii care, în urma procedurii de reevaluare, nu au mai obținut avizul de încadrare în condiții speciale de muncă datorau contribuția de asigurări sociale în cota prevăzută de lege pentru condiții speciale de muncă. Din contră, a stabilit Curtea, precizarea făcută în textul de lege, în care se arată că angajatorii nu mai plătesc contribuții de asigurări sociale aferente locurilor de muncă în condiții speciale, „nemaiavând temei legal pentru încadrarea persoanelor în condiții speciale de muncă“, nu face decât să confirme că, prin constatarea inexistenței condițiilor concrete de risc la locul de muncă, în urma reevaluării, dispozițiile legale referitoare la locurile de muncă în condiții speciale nu mai sunt incidente (a se vedea paragraful 31 al
Deciziei nr. 618 din 2 octombrie 2018 ).
22.
Având în vedere jurisprudența anterior menționată, precum și faptul că nu au intervenit motive de natură să impună reconsiderarea acesteia, Curtea va respinge criticile de neconstituționalitate.
23.
Pentru considerentele expuse, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1-3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Compania de Remorcare Maritimă Coremar - S.A. în Dosarul nr. 2.379/118/2017 al Tribunalului Constanța - Secția I civilă și constată că dispozițiile
art. 30 alin. (1) lit. e) ,
alin. (2)
și
(3) din Legea nr. 263/2010
privind sistemul unitar de pensii publice și
art. II din Legea nr. 325/2015
pentru modificarea
sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Constanța - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 11 iunie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cosmin-Marian Văduva
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.