Anexă · Ministerul Educației

Anexa din 25 mai 2021

la Ordinul ministrului educației nr. 3.832/2021 privind aprobarea planurilor de învățământ și a programelor școlare pentru cultura de specialitate și pregătirea practică săptămânală din aria curriculară Tehnologii, precum și pentru stagiile de pregătire practică - curriculum în dezvoltare locală (CDL), pentru clasa a IX-a, învățământ profesional, pentru calificările profesionale de nivel 3 al Cadrului național al calificărilor: lutier, electrician auto, operator montator subansamble

prezumat în vigoare

Data actului: 25 mai 2021
Emitent: Ministerul Educației
Publicat în: Monitorul Oficial nr. 598 bis din 16 iunie 2021
Citează: 1 act
Structură: 0 articole · 156.639 caractere
Sursă: legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Anexă la 1

Ordinul nr. 3832/2021 25 mai 2021 privind aprobarea planurilor de învățământ și a programelor școlare pentru cultura de spec…

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

ORDINUL nr. 3.832 din 25 mai 2021 , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 598 din 16 iunie 2021.

MINISTERUL EDUCAȚIEI CENTRUL NAȚIONAL DE DEZVOLTARE A

ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PROFESIONAL ȘI TEHNIC

Anexa nr. 1 la OME nr. 3832 / 25.05.2021

CURRICULUM

pentru

clasa a IX - a

ÎNVĂȚĂMÂNT PROFESIONAL

Domeniul de pregătire profesională: FABRICAREA PRODUSELOR DIN LEMN

2021

GRUPUL DE LUCRU:

MARIA PENTILESCU

profesor dr., grad I, I.Ș.J. Suceava

ELVIRA GEORGESCU

profesor grad I, Colegiul Tehnic „Petru Mușat” Suceava

FELICIA NEACȘU

profesor grad I, Liceu Tehnologic „Constantin Brâncuși” Pitești

COORDONARE C.N.D.Î.P.T.:

CARMEN RĂILEANU - inspector de specialitate curriculum

NOTĂ DE PREZENTARE

Acest curriculum se aplică pentru calificarea

LUTIER

din domeniul de pregătire profesională FABRICAREA PRODUSELOR DIN LEMN:

Curriculumul a fost elaborat pe baza standardului de pregătire profesională (SPP) aferent calificării sus menționate.

Nivelul de calificare conform Cadrului național al calificărilor – 3 Corelarea dintre unitățile de rezultate ale învățării și module:

Unitatea de rezultate ale învățării

Unitatea de rezultate ale învățării – tehnice generale

Denumire modul

URÎ 1. Utilizarea materiilor prime și a materialelor tehnologice în industria lemnului

MODUL I. Materii prime și materiale tehnologice din industria lemnului

URÎ 2. Aplicarea normelor generale de reprezentare în desen a produselor simple din lemn

MODUL II. Reprezentarea în desen a produselor simple din lemn

PLAN DE INVĂȚĂMÂNT

Clasa a IX – a Învățământ profesional

Aria curriculară Tehnologii

Domeniul de pregătire profesională:

FABRICAREA PRODUSELOR DIN LEMN

Cultură de specialitate și pregătire practică săptămânală

Modul I. Materii prime și materiale tehnologice din industria lemnului

Total ore/ an:

170

din care:

Laborator tehnologic

Instruire practică

Modul II. Reprezentarea în desen a produselor simple din lemn

Total ore/ an:

136

din care:

Laborator tehnologic

Instruire practică

Total ore/an = 9 ore/săpt. x 34 săptămâni = 306 ore

Stagiu de pregătire practică - Curriculum în dezvoltare locală

Modul III.

_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _

_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _

_ _ _ _ _ _ _ _ _

Total ore/an:

150

Total ore /an = 5 săpt. x 5 zile x 6 ore /zi = 150 ore

TOTAL GENERAL 456 ore/an

Notă:

În clasa a IX-a, stagiul de pregătire practică se desfășoară la operatorul economic/ instituția publică parteneră. Condițiile în care stagiul de practică se desfășoară în unitatea de învățământ sunt stabilite prin metodologia de organizare și funcționare a învățământului profesional.

Denumirea și conținutul modulului/ modulelor vor fi stabilite de către unitatea de învățământ în parteneriat cu operatorul economic/ instituția publică parteneră, cu avizul inspectoratului școlar.

MODUL I. MATERII PRIME ȘI MATERIALE TEHNOLOGICE DIN INDUSTRIA LEMNULUI

Notă introductivă

Modulul

„Materii prime și materiale tehnologice din industria lemnului” , componentă a ofertei educa ì ionale (curriculare) pentru calificări profesionale din domeniul de pregătire profesională

Fabricarea produselor din lemn , face parte din cultura de specialitate și pregătirea practică săptămânală aferente clasei a IX-a, învățământ profesional.

Modulul are alocat un număr de

170 ore/an , conform planului de învățământ, din care:

68 ore/an

– instruire practică

Modulul

„Materii prime și materiale tehnologice din industria lemnului”

este centrat pe rezultate ale învățării și vizează dobândirea de cunoștințe, abilități și atitudini necesare angajării pe piața muncii în una din ocupațiile specificate în SPP-urile corespunzătoare calificărilor profesionale de nivel 3, din domeniul de pregătire profesională

Fabricarea produselor din lemn

sau în continuarea pregătirii într-o calificare de nivel superior.

Structură modul

Corelarea dintre rezultatele învățării din SPP și conținuturile învățării

URÎ 1 MATERII PRIME ȘI MATERIALE TEHNOLOGICE DIN INDUSTRIA LEMNULUI

Conținuturile învățării

Rezultate ale învățării (codificate conform SPP)

Cunoștințe

Abilități

Atitudini

1.1.1.

1.2.1

1.2.2.

1.2.12.

1.2.13.

1.2.14.

1.3.1.

Structura și identificarea macroscopică a lemnului

1.1.2.

1.2.3.

1.2.12.

1.2.13.

1.2.14.

1.3.2.

Defectele lemnului

1.1.3.

1.1.7.

1.2.4.

1.2.12.

1.2.13.

1.2.14.

1.3.3.

1.3.7.

Materii prime Cherestea

Definiție

Secțiuni principale prin trunchi: transversală, radială, tangențială

Caracterele structurii macroscopice a lemnului: măduva, alburn, lemn matur, duramen, inele anuale, lemn timpuriu, lemn târziu, porii lemnului, raze medulare, zone de fibre, pete medulare

Caracteristicile fizice ale lemnului: culoarea, luciul, textura, desenul, mirosul, gustul

Identificarea macroscopică a speciilor lemnoase

Definiție, cauze

Defecte de formă a trunchiului

Defecte de structură

Noduri

Crăpături

Găuri și galerii de insecte

Colorații anormale și alterații

Definiție, terminologie

Materia primă folosită la fabricarea cherestelei

Furnire estetice și tehnice

Produse stratificate

Produse aglomerate

1.1.4.

1.1.7.

1.2.5.

1.2.6.

1.2.11.

1.2.12.

1.2.13

1.2.14.

1.3.4.

1.3.7.

Adezivi utilizați în industria lemnului

1.1.5.

1.1.7.

1.2.7.

1.2.8.

1.2.12.

1.2.13.

1.2.14.

1.3.5.

1.3.7.

Materiale abrazive

1.1.6.

1.1.7.

1.2.9.

1.2.10.

1.2.11.

1.2.12.

1.2.13.

1.2.14.

1.3.6.

1.3.7.

Materiale tehnologice de finisare

vopsele.

Clasificarea cherestelei

Domenii de utilizare a cherestelei

Definiție, clasificare

Specii lemnoase indigene și exotice folosite la fabricarea furnirelor

Placaj: definiție, structură; clasificare, formate, grosimi; proprietăți, domenii de utilizare

Panel: definiție, structură; dimensiuni uzuale

Lemn stratificat

Produse mulate: din lemn masiv, din furnire, din așchii de lemn, din fibre de lemn, cu structură mixtă

Plăci celulare

Definiție, structură

Materiale folosite la fabricare a plăcilor celulare

Clasificare

Plăci din așchii de lemn (PAL, OSB, panouri înnobilate): definiție, clasificare, materia primă folosită, proprietăți și domenii de utilizare

Plăci din fibre de lemn (PFL, MDF): definiție, clasificare, materia primă folosită, proprietăți și domenii de utilizare.

Proprietățile și caracteristicile tehnice ale adezivilor

Tipuri de adezivi utilizați în industria lemnului

Identificarea principalelor tipuri de adezivi utilizați în industria lemnului

Definiție și clasificare

Simbolizarea materialelor abrazive

Alegerea materialelor abrazive

Definirea și clasificarea materialelor tehnologice de finisare

Materiale tehnologice de pregătire a suportului lemnos în vederea finisării: decolorare, albire, umplerea porilor, grunduire, chituire, șpăcluire, colorare.

Materiale tehnologice peliculogene de finisare transparentă și opacă a lemnului: lacuri, emailuri,

Lista minimă de resurse materiale (echipamente, unelte și instrumente, machete, materii prime și materiale, documentații tehnice, economice, juridice etc.) necesare dobândirii rezultatelor învățării (existente în școală sau la operatorul economic):

Echipamente:

lupe cu putere de mărire de cca. 10 ori, pensule, role, perii

Materii prime:

cherestea, placaj, panel, furnir, MDF, OSB, panouri: furniruite, melaminate, emailate, texturate, epruvete din lemn de diferite specii, chei de identificare, mostre cu defecte de formă, de structură, cu noduri, cu găuri și galerii de insecte, cu colorații anormale și alterații

Materiale

: adezivi, materiale abrazive, materiale de pregătire a suportului pentru finisare, lacuri, vopsele, emailuri

Sugestii metodologice

Conținuturile modulului

„Materii prime și materiale tehnologice din industria lemnului”

trebuie să fie abordate într-o manieră integrată, corelată cu particularitățile și cu nivelul inițial de pregătire al elevilor.

Prin parcurgerea conținuturilor prevăzute în curriculum se asigură obținerea rezultatelor învățării prevăzute în Standardul de Pregătire Profesională, respectiv dobândirea de către elevi a cunoștințelor/ abilităților/ atitudinilor necesare utilizării eficiente a materiilor prime și materialelor tehnologice din industria lemnului.

Numărul de ore alocat fiecărei teme rămâne la latitudinea cadrelor didactice care predau conținutul modulului, în funcție de dificultatea temelor, de nivelul de cunoștințe anterioare ale colectivului cu care lucrează, de complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică și de ritmul de asimilare a cunoștințelor de către colectivul instruit.

Modulul

„Materii prime și materiale tehnologice din industria lemnului”

are o structură flexibilă, deci poate încorpora, în orice moment al procesului educativ, noi mijloace sau resurse didactice. Pregătirea se recomandă a se desfășura în laboratoare sau/și în cabinete de specialitate, ateliere de instruire practică din unitatea de învățământ sau de la operatorul economic, dotate conform recomandărilor menționate mai sus.

Pregătirea în cabinete/ laboratoare tehnologice/ ateliere de instruire practică din unitatea de învățământ sau de la operatorul economic are importanță deosebită în atingerea rezultatelor învățării.

Parcurgerea conținuturilor este obligatorie, iar pentru parcurgerea acestora, profesorul trebuie să studieze Standardul de Pregătire Profesională.

Profesorul are libertatea de a dezvolta anumite conținuturi, numărul de ore alocat fiecărei teme rămânând la latitudinea sa, în funcție de nivelul de cunoștințele anterioare ale elevilor, de complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică, punând accentul pe metode cu caracter preponderent aplicativ

è i creativ.

Plecând de la principiul includerii, acceptând că fiecare copil este diferit, se va avea în vedere utilizarea de metode specifice pentru dezvoltarea rezultatelor învă ì ării propuse în Standardul de Pregătire Profesională.

Se recomandă abordarea instruirii centrate pe elev prin proiectarea unor activități de învățare variate, prin care să fie luate în considerare stilurile individuale de învățare ale fiecărui elev, inclusiv adaptarea la elevii cu CES.

Aceste activități de învățare vizează:

aplicarea metodelor centrate pe elev, activizarea structurilor cognitive și operatorii ale elevilor, exersarea potențialului psiho-fizic al acestora, transformarea elevului în coparticipant la propria instruire și educație;

îmbinarea și alternarea sistematică a activităților bazate pe efortul individual al elevului (documentarea după diverse surse de informare, observația proprie, exercițiul personal, instruirea programată, experimentul și lucrul individual, tehnica muncii cu fișe) cu activitățile ce solicită efortul colectiv (de echipă, de grup) de genul discuțiilor, metoda Phillips 6 – 6, metoda expertului, metoda mozaicului, discuția Panel, metoda cvintetului, jocul de rol, explozia stelară, metoda ciorchinelui, brainstorming-ul, tehnica 6/3/5, pălăriile gânditoare, cafeneaua, metoda cubului, turul galeriei, starburst etc;

folosirea unor metode care să favorizeze relația nemijlocită a elevului cu obiectele cunoașterii, prin recurgere la modele concrete cum ar fi modelul experimental, activitățile de documentare, modelarea, observația/ investigația dirijată etc.;

însușirea unor metode de informare și de documentare independentă (ex. studiul individual, investigația științifică, studiul de caz, metoda referatului, metoda proiectului etc.), care oferă deschiderea spre autoinstruire, spre învățare continuă (utilizarea surselor de informare: ex. biblioteci, internet, bibliotecă virtuală).

Pentru dobândirea rezultatelor învățării, pot fi derulate următoarele activități de învățare:

Elaborarea de referate interdisciplinare

Activități de documentare

Vizionări de materiale video (casete video, CD/ DVD – uri)

Problematizarea

Demonstrația

Investigația științifică

Învățarea prin descoperire

Activități practice

Studii de caz

Jocuri de rol

Simulări

Elaborarea de proiecte

Activități bazate pe comunicare și relaționare

Activități de lucru în grup/ în echipă

Alegerea tehnicilor de instruire revine profesorului, care are sarcina de a individualiza și de a adapta procesul didactic la particularitățile resurselor existente.

Spre exemplificare, colectivul de autori propune un exemplu de aplicare a metodei moderne de predare – învă ì are

„metoda cubului” , pentru tema

„Identificarea

macroscopică

speciilor lemnoase”,

care vizează următoarele rezultate ale învățării:

URÎ 1 Materii prime și materiale tehnologice din industria lemnului

1.2.2. Recunoașterea speciilor pe baza caracterelor structurii macroscopice și a caracteristicilor fizice ale lemnului

Tema: Identificarea macroscopică a speciilor lemnoase

Metoda cubului presupune explorarea unui subiect sau a unei situații din mai multe perspective permițând abordarea complexă și integrală a unei teme.

Prin aplicarea acestei metode elevii vor putea recunoaște speciile lemnoase pe baza caracterelor structurii macroscopice și a caracteristicilor fizice ale lemnului.

Profesorul va prezenta elevilor un cub pe ale cărui fațete vor fi sarcinile de lucru (descriere, comparare, analizare, asociere, aplicare, argumentare).

După prezentarea tehnicii de lucru, profesorul împarte clasa în șase grupe (3-5elevi) și fiecare grupă își alege un lider. Sarcina de lucru pentru fiecare grupă se stabilește prin aruncarea cubului de către lider.

Sarcinile de lucru scrise pe fațetele cubului, sunt:

Descrie caracterele structurii macroscopice a lemnului

Analizează aspectul caracterelor structurii macroscopice, pe cele trei secțiuni principale prin trunchi

Compară structura macroscopica a speciilor de rășinoase cu structura macroscopică a speciilor de foioase

Asociază desenul lemnului cu specia lemnoasă

Aplică cheia de identificare pentru speciile de rășinoase

Argumentează importanța caracteristicilor fizice pentru identificarea speciilor lemnoase

Pentru rezolvarea cerințelor elevii pot folosi orice sursă de informații (fișe de documentare, mostre de specii lemnoase, planșe, internet etc.).

Fiecare lider va prezenta rezultatele activității grupei sale, întregului colectiv. Elevii au posibilitatea să pună întrebări lămuritoare în legătură cu cele prezentate sau să facă completări.

(4)

(3)

(6)

În final, cele șase fișe se reunesc într-o singură prezentare, prin lipirea lor pe un suport/ tablă, astfel încât să formeze un cub (tridimensional sau desfășurat), ca în desenele prezentate.

(3)

(1)

(2)

(4)

(6)

(5)

Sugestii privind evaluarea

Evaluarea reprezintă partea finală a demersului de proiectare didactică prin care profesorul va măsura eficiența întregului proces instructiv-educativ. Evaluarea determină măsura în care elevii au atins rezultatele învățării stabilite în standardele de pregătire profesională.

Evaluarea continuă/ formativă este implicită demersului didactic, permițând atât profesorului, cât și elevului să cunoască nivelul de achiziționare a rezultatelor învățării, să identifice lacunele și cauzele lor, să facă remedierile care se impun în vederea reglării procesului de predare/ învățare.

Evaluarea finală/ sumativă, având caracter aplicativ și integrat, se realizează la sfârșitul procesului de învățare și informează asupra îndeplinirii criteriilor de realizare a cunoștințelor, abilităților și atitudinilor.

Pentru a se realiza o evaluare cât mai completă a învățării este necesar să se aibă în vedere mai ales evaluarea formativă continuă, evaluarea nu numai a produselor activității elevilor, ci și a proceselor de învățare, a abilităților și atitudinilor dezvoltate.

În mod obligatoriu se va asigura corelarea instrumentelor de evaluare cu rezultatele învățării și standardul de evaluare asociat

unității de rezultate ale învățării, din Standardul de Pregătire Profesională.

Vor fi evaluate doar rezultatele învățării evidențiate în modul și nu altele.

Pentru evaluarea rezultatelor învățării prevăzute de programa școlară se recomandă utilizarea următoarelor instrumente: observarea sistematică, fișe de observare, tema de lucru (în clasă, acasă) concepută în vederea evaluării, proba practică, proiectul, portofoliul, fișe de autoevaluare, teste de evaluare etc.

În continuare, se prezintă un exemplu de instrument de evaluare, test de evaluare, care vizează următoarele rezultate ale învățării:

URÎ 1. Materii prime și materiale tehnologice din industria lemnului

1.2.2. Recunoașterea speciilor pe baza caracterelor structurii macroscopice și a caracteristicilor fizice ale lemnului

Tema: Identificarea macroscopică a speciilor lemnoase

SUBIECT I

� MODEL DE ITEMI DE EVALUARE

Pentru fiecare din cerințele de mai jos (1 - 4), scrieți pe foaia de răspuns litera corespunzătoare răspunsului corect:

Inelele anuale din imaginea alăturatã sunt

prezentate în:

„Duramenul fals” este o caracteristică specifică lemnului de:

fag;

nuc;

salcie;

stejar.

Canalele rezinifere sunt prezente la:

brad;

larice;

molid;

pin.

Lemnul matur a cărui culoare este mai închisă decât a alburnului se numește:

duramen;

lemn timpuriu;

lemn târziu;

măduvă.

secțiune orizontală;

secțiune radială;

secțiune tangențială;

secțiune transversală.

Reprezentați pe imaginile de mai jos aspectul inelelor anuale pe principalele secțiuni ale lemnului. Notați în căsuțele libere secțiunea reprezentată.

Transcrieți pe foaia de răspuns litera corespunzătoare fiecărui enunț (a, b, c, d) și notați în dreptul ei litera A, dacă apreciați că enunțul este adevărat sau litera F, dacă apreciați că enunțul este fals. Reformulați enunțul fals astfel încât acesta să devină adevărat.

Speciile fără duramen se mai numesc și specii bicolore.

Razele medulare sunt prezente la toate speciile lemnoase.

Desenul ondulat se întâlnește la stejar și ulm.

Una din speciile cu luciu pronunțat este paltinul.

SUBIECT II

Identificați elementele indicate pe desenul de mai jos, prin litere și cifre:

A –

B –

C –

1 a –

b -

–

Scrieți pe foaia de examen cuvântul din paranteză care completează corect fiecare din următoarele afirmații:

Numărul de …(1)… anuale măsurat la nivelul suprafeței solului indică vârsta arborelui.

Atât alburnul, cât și lemnul matur sunt alcătuite din …(2)… lemnoase formate succesiv de la an la an, datorită activității cambiului în decursul perioadelor de vegetație.

Porii sunt prezenți numai la speciile de …(3)… (care conțin vase).

Culoarea lemnului variază de la o …(4)… lemnoasă la alta, de la alb până la negru.

Pe secțiunea radială desenul este accentuat de aspectul …(5)… medulare, mai ales când acestea sunt numeroase.

SUBIECT III

Pentru cele trei epruvete din lemn numerotate (1, 2,3), prezentate, se cere:

Identificați după miros care din cele trei epruvete este lemn de rășinoase.

Precizați specia lemnoasă a fiecărei epruvete, prin analiza desenului și luciului.

Specificați care specie (dintre cele trei prezentate) prezintă duramen.

Răspunsurile la cerințe vor fi trecute în tabelul de mai jos.

Epruveta

Rășinoase

Specia lemnoasă

Specie lemnoasă cu duramen

Nr. 1

Nr. 2

Nr. 3

Bibliografie

Mihai, D., Materiale tehnologice pentru industria lemnului.Editura Tehnică, București, 1993.

Murari, M., Ciocîrlea Vasilescu, A., Murari, M., Constantin, M., Fabricarea produselor din lemn, Manual pentru anul I Școală profesională, Edituta Niculescu ABC, 2004.

Pentilescu, M., Georgescu, E., Fabricarea produselor din lemn, Manual pentru anul I Școală profesională, Edituta Economică Preuniversitaria, 2002.

Pescăruș, P., Motoiu, I., Manual pentru clasa a-IX-a liceu, Anul I Școală Profesională, Materii prime și materiale folosite în industria lemnului, Editura Didactică București, 1994.

Suciu, P., Lemnul - structură, proprietăți, tehnologie, Editura Ceres, București, 1975.

MODUL II. REPREZENTAREA ÎN DESEN A PRODUSELOR SIMPLE DIN LEMN

Notă introductivă

Modulul

„Reprezentarea în desen a produselor simple din lemn” , componentă a ofertei educaționale (curriculare) pentru calificări profesionale din domeniul de pregătire profesională

Fabricarea produselor din lemn , face parte din cultura de specialitate și pregătirea practică săptămânală aferente clasei a IX-a, învățământ profesional și are alocat un număr de

136 ore/an , conform planului de învățământ, din care:

34 ore/an

– laborator tehnologic

Modulul

„Reprezentarea în desen a produselor simple din lemn”

Fabricarea produselor din lemn

sau în continuarea pregătirii într-o calificare de nivel superior.

Structură modul

Corelarea dintre rezultatele învățării din SPP și conținuturile învățării

URÎ 2 REPREZENTAREA ÎN DESEN A PRODUSELOR SIMPLE DIN LEMN

Conținuturile învățării

Rezultate ale învățării (codificate conform SPP)

Cunoștințe

Abilități

Atitudini

2.1.1.

2.2.1.

2.3.1.

Instrumente pentru măsurat și trasat

2.1.2.

2.2.2.

2.2.3.

2.2.10.

2.3.4.

Norme generale de reprezentare în desenul tehnic

2.1.3.

2.2.4.

2.3.2.

Semne și reprezentări convenționale în industria lemnului

2.1.4.

2.1.2.

2.2.5.

2.2.10.

2.3.3

2.3.4.

Mijloace și reguli generale de reprezentare a produselor din lemn

desen

2.1.5.

2.1.4.

2.1.2.

2.2.6

2.2.10.

2.3.4.

Întocmirea schiței și a desenului la scară

- etapele întocmirii schiței: identificarea piesei;

analiza tehnologică; studiul formei; stabilirea numărului

Materiale (hârtie, creioane, tuș)

Instrumente: rigla, compas, echer, raportor, florar , planșetă

Formate utilizate în desenul tehnic

Linii folosite în desenul tehnic

Scări de reprezentare: de mărire, de micșorare, de mărime naturală

Indicatorul și tabelul de componență

Semne convenționale pentru materii prime utilizate la fabricarea produselor finite din lemn

Semne convenționale pentru accesorii metalice

Semne convenționale pentru reprezentarea tapițeriei

Reprezentarea vederilor: stabilirea numărului de vederi, amplasarea vederilor în desen

Reprezentarea secțiunilor: stabilirea numărului de secțiuni, reprezentarea planului de secțiune, amplasarea secțiunilor în

Executarea schiței:

minim de proiecții

- etapele executării desenului la scară: alegerea scării; determinarea formatului hârtiei de desen; desenarea proiecțiilor;

2.1.6.

2.1.4.

2.1.2.

2.2. 8.

2.3.4.

Reprezentarea asamblărilor, a complexelor și a subansamblurilor specifice produselor finite din lemn

- încheieturi: cu dinți drepți, cu dinți coadă de rândunică, cu falț și uluc, cu falț dublu, cu cepuri cilindrice aplicate;

2.1.7.

2.1.4.

2.1.2.

2.2.9.

2.3.3.

2.3.4.

Executarea desenului la scară

Cotarea în desenul tehnic

Asamblări pentru repere din lemn

îmbinări: cu cep drept întreg, cu cep aplicat, cu cep deschis, ascuns, străpuns, la 90°, la 45°;

înnădiri: dreaptă, cu lambă și uluc, în falț, cu dinți, în dinți coadă de rândunică;

Reprezentarea în desen a complexelor: rame, cadre;

Reprezentarea în desen a subansamblurilor: sertarul.

Realizarea schiței și a desenului la scară pentru produse simple din lemn : rame, taburet, măsuțe etc.

Instrumente:

planșetă, liniar, compas, raportor, echer, metru, creion, radieră

Mostre de materii prime:

lemnul masiv, PAL, PFL, placaj, panel, lemn lamelat, plăci celulare, rame, poliuretan, materiale de umplutură, arcuri

Produse simple din lemn

Sugestii metodologice

Conținuturile modulului

„Reprezentarea în desen a produselor simple din lemn”

trebuie să fie abordate într-o manieră integrată, corelată cu particularitățile și cu nivelul inițial de pregătire al elevilor.

Modulul

„Reprezentarea în desen a produselor simple din lemn”

Parcurgerea conținuturilor este obligatorie, iar pentru parcurgerea acestora, profesorul trebuie să studieze Standardul de Pregătire Profesională.

è i creativ.

Aceste activități de învățare vizează:

Pentru dobândirea rezultatelor învățării, pot fi derulate următoarele activități de învățare:

Elaborarea de referate interdisciplinare

Activități de documentare

Vizionări de materiale video (casete video, CD/ DVD – uri)

Problematizarea

Demonstrația

Investigația științifică

Învățarea prin descoperire

Activități practice

Studii de caz

Jocuri de rol

Simulări

Elaborarea de proiecte

Activități bazate pe comunicare și relaționare

Activități de lucru în grup/ în echipă

Alegerea tehnicilor de instruire revine profesorului, care are sarcina de a individualiza și de a adapta procesul didactic la particularitățile resurselor existente.

Pentru predarea noțiunilor corespunzător unității de rezultate ale învățării 2 se poate aplica metoda de predare – învă ì are

„exercițiul” , pentru tema

„Asamblări pentru repere din lemn. Îmbinări”

care vizează următoarele rezultate ale învățării:

URÎ 2 Reprezentarea în desen a produselor simple din lemn

2.1.6. Reprezentarea asamblărilor, a complexelor și a subansamblurilor specifice produselor finite din lemn

Tema: Asamblări pentru repere din lemn. Îmbinări

Metoda

exercițiului

constă în efectuarea conștientă și repetată a unor acțiuni și operații în scopul formării de priceperi și deprinderi practice și intelectuale, dezvoltării unor capacități și aptitudini, consolidării cunoștințelor dobândite, stimulării potențialului creativ al elevilor.

Metoda cuprinde activități cu un caracter practic și aplicativ, realizate de către elevi în scopul adâncirii înțelegerii și consolidării cunoștințelor dobândite, verificării și corectării lor.

Modul de desfășurare al lecției

Captarea atenției elevilor

În prima parte a lecției, cadrul didactic prezintă elevilor tema lecției, obiectivele urmărite, scopul lecției, modul de desfășurare.

Este utilizat material didactic adecvat format din:

– mostre de diferite tipuri de îmbinări pentru repere din lemn: îmbinări cu cep și scobitură, cu cep drept întreg, cu cepuri cilindrice aplicate, la 90° și la 45°;

machete de repere complexe cu diferite tipuri de îmbinări;

fișe conspect;

fișe de lucru;

calculator, video proiector.

Prezentarea cunoștințelor

Profesorul prezintă elevilor noile cunoștințe:

clasificarea asamblărilor reperelor din lemn prin îmbinări;

explică și demonstrează modul de reprezentare în desen, în succesiunea logică a operațiilor, al unei îmbinări reprezentative cu cep drept întreg

și scobitură, folosind materialul didactic pregătit.

Profesorul comunică elevilor faptul că vor efectua exerciții practice, constând în reprezentarea în desen a unei îmbinări a două repere din lemn folosite la fabricarea produselor din lemn, după modelul prezentat.

Desfășurarea activităților de învățare

Sarcinile de instruire sunt individuale. Fiecare elev primește o fișă de lucru cu reprezentarea în desenul de perspectivă a unui tip de îmbinare (sau o machetă a unei îmbinări a două repere din lemn), urmând ca el să reprezinte vederile celor două repere care se asamblează, în desen la scară (scara 1:1).

În timpul efectuării sarcinii de lucru profesorul dă indicații elevilor privind modul de rezolvare a sarcinii delucru.

Oferirea de feed-back elevilor

După rezolvarea sarcinii de lucru profesorul va evalua lucrările și va oferi feed-back elevilor.

Se poate aplica și autoevaluarea sau evaluarea reciprocă în perechi a elevilor.

Sugestii privind evaluarea

În mod obligatoriu se va asigura corelarea instrumentelor de evaluare cu rezultatele învățării și standardul de evaluare asociat

unității de rezultate ale învățării, din Standardul de Pregătire Profesională.

Vor fi evaluate doar rezultatele învățării evidențiate în modul și nu altele.

Se prezintă în continuare un exemplu de instrument de evaluare, fișă de lucru, care vizează următoarele rezultate ale învățării:

URÎ 2. Reprezentarea în desen a produselor simple din lemn

2.1.6. Reprezentarea asamblărilor, a complexelor și a subansamblurilor specifice produselor finite din lemn

� FIȘA DE LUCRU

Aveți la dispoziție următoarele 5 tipuri de îmbinări a două repere de lemn. Rezolvați următoarele sarcini de lucru:

Analizați cele 5 tipuri de îmbinări primite. Identificați fiecare îmbinare și completați tabelul de mai jos cu denumirea acesteia.

Reprezentați într-un număr minim de proiecții, la alegere, una dintre îmbinările prezentate.

Nr. crt.

Reprezentarea îmbinării

Denumirea îmbinării

Timp de lucru: 20 minute

Se punctează:

� FIȘA DE EVALUARE

identificarea corectă a fiecărei îmbinări

completarea tabelului cu denumirea corectă a îmbinării

reprezentarea corectă, la alegere, a unei îmbinări.

Nr. crt.

Reprezentarea îmbinării

Denumirea îmbinării

Bibliografie

Morar, L., Desen tehnic, vol. I, Tâmplar – Tehnician Prelucrarea Lemnului Editura Universității ”Transilvania”, Brașov, 2004.

Murari, M., ș.a., Fabricarea produselor din lemn, Manual pentru anul I Școală profesională, Editura Niculescu ABC, 2004.

Năstase, V., Ionescu, F.L., Cota N., Desen tehnic în industria lemnului Editura Tehnică București, 1996.

Pentilescu, M., Georgescu E., Fabricarea produselor din lemn, Manual pentru anul I Școală profesională, Editura Economică Preuniversitaria, 2002.

Vrânceanu, S., Desen tehnic și ornamental în industria lemnului, Manual pentru clasa a - IX-a liceu și Școală profesională, Editura Economică Preuniversitaria, 2002.

MINISTERUL EDUCAȚIEI

CENTRUL NAȚIONAL DE DEZVOLTARE A ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PROFESIONAL ȘI TEHNIC

Anexa nr. 2 la OME nr. 3832 din 25.05.2021

CURRICULUM

pentru clasa a IX-a

ÎNVĂȚĂMÂNT PROFESIONAL

Domeniul de pregătire profesională: ELECTRIC

2021

GRUPUL DE LUCRU:

BĂLĂȘOIU TATIANA CIȘMAN AMELIA DRUȚĂ IANA

GHEORGHIU TATIANA GENOVEVA

ing., prof. grad didactic I, Colegiul „Ștefan Odobleja” Craiova ing., prof. grad didactic I, Colegiul Tehnic „Dimitrie Leonida” Iași ing., prof. grad didactic I, Colegiul Tehnic Energetic București

ing., prof. grad didactic I, Liceul Tehnologic „Sfântul Pantelimon” București

MARINESCU PATRIȚA

ing., prof. grad didactic I, Liceul Tehnologic „Spiru Haret”

Târgoviște

PUNEI DANA ANIȘOARA

ing., prof. grad didactic I, Colegiul Tehnic de Electronică și

Telecomunicații „Gheorghe Mârzescu” Iași

RAFA MARIA ADRIANA

SĂCĂCIAN DORINA STĂNCULEANU LUCICA

ȚUCANU DANIELA CORNELIA

ing., prof. grad didactic I, Colegiul Tehnic ”Edmond Nicolau”

Cluj-Napoca

ing., prof. grad didactic I, Colegiul Tehnic "Traian Vuia" Oradea

dr. ing., prof. grad didactic I, Liceul Tehnologic „Dimitrie Filipescu” Buzău

ing., prof. grad didactic I, Colegiul Tehnic „Mircea Cristea” Brașov

COORDONARE CNDIPT:

CARMEN RĂILEANU – Inspector de specialitate curriculum

NOTĂ DE PREZENTARE

Acest curriculum se aplică pentru calificarea

ELECTRICIAN AUTO

corespunzătoare domeniului de pregătire profesională

Electric:

Curriculumul a fost elaborat pe baza standardului de pregătire profesională (SPP) aferent calificării sus menționate.

Nivelul de calificare conform Cadrului național al calificărilor – 3 Corelarea dintre unitățile de rezultate ale învățării și module:

Unitatea de rezultate ale învățării – tehnice generale (URI)

Denumire modul

URÎ 1.

Realizarea lucrărilor de tehnologie generală în electrotehnică

MODUL I. Tehnologii generale în electrotehnică

URÎ 2.

Realizarea componentelor echipamentelor electrice

MODUL II. Componentele echipamentelor electrice

URÎ 3.

Măsurarea mărimilor electrice în curent continuu

MODUL III. Măsurări electrice în curent continuu

PLAN DE ÎNVĂȚĂMÂNT

Clasa a IX-a Învățământ profesional

Aria curriculară Tehnologii

Domeniul de pregătire profesională:

ELECTRIC

Cultură de specialitate și pregătire practică săptămânală

Modul I. Tehnologii generale în electrotehnică

Total ore /an:

102

din care:

Laborator tehnologic

- Instruire practică

Modul II. Componentele echipamentelor electrice

Total ore /an:

102

din care:

Laborator tehnologic

- Instruire practică

Modul III. Măsurări electrice în curent continuu

Total ore /an:

102

din care:

Laborator tehnologic

Instruire practică

Total ore/an = 9 ore/săpt. x 34 săptămâni = 306 ore

Stagii de pregătire practică - Curriculum în dezvoltare locală

Modul IV. *

_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _

_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _

_ _ _ _ _ _ _ _ _

Total ore/an:

150

Total ore /an = 5 zile x 6 ore /zi x 5 săptămâni= 150 ore

TOTAL GENERAL: 456 ore/an

Notă:

În clasa a IX-a, stagiul de pregătire practică se desfășoară la operatorul economic/instituția publică parteneră. Condițiile în care stagiul de practică se desfășoară în unitatea de învățământ, sunt stabilite prin metodologia de organizare și funcționare a învățământului profesional.

Denumirea și conținutul modulului/modulelor vor fi stabilite de către unitatea de învățământ în parteneriat cu operatorul economic/instituția publică parteneră, cu avizul inspectoratului școlar.

MODUL I. TEHNOLOGII GENERALE ÎN ELECTROTEHNICĂ

Notă introductivă

Modulul

„Tehnologii generale în electrotehnică”,

componentă a ofertei educaționale (curriculare) pentru calificări profesionale din domeniul de pregătire profesională

Electric , face parte din cultura de specialitate și pregătirea practică săptămânală aferente clasei a IX-a, învățământ profesional.

Modulul are alocat un număr de

102 ore/an , conform planului de învățământ, din care:

34 ore/an

– instruire practică

Modulul

„Tehnologii generale în electrotehnică”

Electric

sau în continuarea pregătirii într-o calificare de nivel superior.

Structură modul

Corelarea dintre rezultatele învățării din SPP și conținuturile învățării

URÎ 1. REALIZAREA LUCRĂRILOR DE TEHNOLOGIE GENERALĂ ÎN ELECTROTEHNICĂ

Conținuturile învățării

Rezultate ale învățării (codificate conform SPP)

Cunoștințe

Abilități

Atitudini

1.1.1.

1.2.1.

1.2.2.

1.2.17.

1.3.1.

1.3.7.

Organizarea locului de muncă

1.1.2.

1.2.3.

1.2.4.

1.2.5.

1.2.17.

1.2.18.

1.3.1.

1.3.7.

Reprezentări grafice (schițe și desene la scară) pentru piese simple, repere/ subansambluri

reprezentare și notare, reguli de hașurare și notare);

Cerințe referitoare la organizarea ergonomică a locului de muncă:

poziția de lucru;

economia mișcărilor;

factorii de microclimat (ventilație, temperatură, iluminare, zgomot).

Documentație tehnică și tehnologică specifică locului de muncă:

fișa tehnologică;

planul de operații;

liste de materiale, cataloage.

Norme privind realizarea desenelor tehnice:

linii utilizate în desenul tehnic;

scrierea tehnică;

formate de desen industrial;

indicatorul desenelor tehnice;

reprezentarea proiecțiilor ortogonale în desenul tehnic;

reprezentarea vederilor și a secțiunilor (reguli de

Reprezentări grafice pentru schemele de instalații electrice:

1.1.3.

1.2.6.

1.2.7.

1.2.17.

1.2.18.

1.3.1.

1.3.2.

1.3.3.

1.3.7.

Mijloace de măsură și control a dimensiunilor geometrice ale pieselor, reperelor/ subansamblelor (operații de măsurare):

Soft educațional pentru simularea procesului de măsurare a dimensiunilor geometrice ale pieselor cu ajutorul șublerului și micrometrului

1.1.4.

1.1.7.

1.2.8.

1.2.9.

1.2.10.

1.2.11.

1.2.15.

1.2.16.

1.2.17.

1.2.18.

1.3.1.

1.3.2.

1.3.3.

1.3.4.

1.3.5.

1.3.6.

1.3.7.

1.3.9.

Lucrări de lăcătușerie generală (definire, SDV-uri/ utilaje/mijloace de măsurare și control utilizate, proces tehnologic, norme SSM și PSI specifice):

Norme de protecția mediului și de gestionare a deșeurilor în cadrul lucrărilor de lăcătușărie generală

1.1.5.

1.1.7.

1.2.12.

1.2.13.

1.2.15.

1.2.16.

1.2.17.

1.2.18.

1.3.1.

1.3.2.

1.3.3.

1.3.4.

1.3.5.

1.3.6.

Lucrări pregătitoare ale proceselor tehnologice (definire, etape de execuție, SDV-uri necesare, norme SSM și PSI specifice):

cotarea în desenul tehnic (elementele cotării, simboluri utilizate la cotare, reguli de execuție grafică a cotării);

scări de reprezentare utilizate în desenul tehnic.

Execuția schițelor (după model) și a desenelor tehnice la scară:

etapele alcătuirii unei schițe după model;

reguli de execuție a unei schițe după model;

etapele alcătuirii unui desen tehnic la scară;

exemple de schițe și desene ale unor piese simple, repere/subansambluri, din fișele tehnologice.

simboluri și semne convenționale utilizate în schemele instalațiilor electrice;

exemple de reprezentări convenționale ale schemelor electrice: scheme de montaj, scheme de principiu.

șublere;

micrometre;

comparatoare;

calibre;

șabloane;

rigle gradate;

echere;

raportoare.

operații tehnologice: îndreptarea, trasarea, îndoirea, debitarea, pilirea, polizarea, găurirea, ștanțarea, filetarea;

asamblări demontabile: cu filet, cu știfturi, cu pene, cu caneluri;

asamblări nedemontabile: lipire, nituire.

curățare;

decapare;

dezizolare.

1.3.7.

1.3.9.

Norme de protecția mediului și de gestionare a deșeurilor în cadrul lucrărilor pregătitoare

1.1.6.

1.2.14.

1.2.17.

1.3.8.

Modalități de avertizare a pericolelor la locul de muncă (semnale de avertizare: semnale sonore, vizuale, avertismente scrise, indicatoare, culori de securitate)

Semifabricate: table, platbande, bare, profile, țevi, sârme, conductoare, izolatoare

SDV-uri și utilaje specifice lucrărilor de lăcătușărie: placă de îndreptat, nicovale, ciocane, masă de trasat, ac de trasat, punctator, compas, menghină, nicovală, foarfece și clești pentru tăiat, dălți, pile, pietre de polizor, polizoare, mașini de găurit, burghie, mașini

ștanțat,

tarozi,

filiere,

ciocan

lipit,

instalație

lipit,

căpuitor, contracăpuitor, trăgător

Organe de asamblare și materiale de lipit: șuruburi, piulițe, șaibe, pene, arcuri, știfturi, arbori și butuci canelați, nituri, aliaje de lipit

Mijloace de măsură și control: șublere, micrometre, comparatoare, calibre, șabloane, rigle gradate, echere, raportoare

SDV-uri și materiale specifice lucrărilor pregătitoare: perii de sârmă, hârtie abrazivă, clești pentru dezizolat, cuțite

Mijloace și echipamente de stingere a incendiilor, avertizoare (acustice, vizuale, de fum etc)

Documentație tehnică și tehnologică

Echipament individual de securitatea muncii

Sugestii metodologice

Conținuturile modulului

„Tehnologii generale în electrotehnică”

trebuie să fie abordate într-o manieră integrată, corelată cu particularitățile și cu nivelul inițial de pregătire al elevilor.

Modulul

„Tehnologii generale în electrotehnică”

Aceste activități de învățare vizează:

efortul colectiv (de echipă, de grup) de genul discuțiilor, asaltului de idei, metoda Phillips 6 – 6, metoda 6/3/5, metoda expertului, metoda cubului, metoda mozaicului, discuția Panel, metoda cvintetului, jocul de rol, explozia stelară, metoda ciorchinelui, etc;

Pentru dobândirea rezultatelor învățării, pot fi derulate următoarele activități de învățare:

elaborarea de referate interdisciplinare;

activități de documentare;

vizionări de materiale video (casete video, cd/ dvd – uri);

problematizarea;

demonstrația;

investigația științifică;

învățarea prin descoperire;

activități practice;

studii de caz;

jocuri de rol;

simulări;

elaborarea de proiecte;

activități bazate pe comunicare și relaționare;

activități de lucru în grup/ în echipă.

Un exemplu de metodă didactică ce poate fi folosită în activitățile de învățare este

metoda ciorchinelui.

Ciorchinele este o metodă care presupune identificarea unor conexiuni logice între idei. Poate fi folosită cu succes atât la începutul unei lecții pentru reactualizarea cunoștințelor predate anterior, cât și în cazul lecțiilor de sinteză, de recapitulare, de sistematizare a cunoștințelor. Ciorchinele este o tehnică de căutare a căilor de acces spre propriile cunoștințe evidențiind modul de a înțelege o anumită temă, un anumit conținut. Ciorchinele reprezintă o tehnică eficientă de predare și învățare care încurajează elevii să gândească liber și deschis.

Metoda ciorchinelui funcționează după următoarele etape:

Se scrie un cuvânt/ temă (care urmează a fi cercetat) în mijlocul tablei, a unei pagini de caiet sau a unei hârtiei de flipchart.

Elevii vor fi solicitați să-și noteze toate ideile, sintagmele sau cunoștințele pe care le au în minte în legătură cu tema respectivă, în jurul cuvântului din centru, trasând linii între acestea și cuvântul inițial. În timp ce le vin în minte idei noi și le notează prin cuvintele respective, elevii vor trasa/ desena linii între toate ideile care par a fi conectate.

Activitatea se oprește când se epuizează toate ideile sau când s-a atins limita de timp acordată.

Există câteva reguli ce trebuie respectate în utilizarea tehnicii ciorchinelui:

scrieți tot ce vă trece prin minte referitor la tema/ problema pusă în discuție;

nu judecați / evaluați ideile produse, ci doar notațiile;

nu vă opriți până nu epuizați toate ideile care vă vin în minte sau până nu expiră timpul alocat; dacă ideile refuză să vină insistați și zăboviți asupra temei până ce vor apărea unele idei;

lăsați să apară cât mai multe și mai variate conexiuni între idei; nu limitați nici numărul ideilor, nici fluxul legăturilor dintre acestea.

Această tehnică este foarte flexibilă și poate fi utilizată atât individual cât și ca activitate de grup. Atunci când se aplică individual, tema discutată trebuie să fie familiară elevilor care nu mai pot culege informații de la colegi. În acest caz, utilizarea acestei tehnici poate reprezenta o pauză în brainstorming-ul de grup, dând posibilitatea elevilor să gândească în mod independent. Când este folosită în grup, elevii pot afla ideile altora și cunoștințele se îmbogățesc. Se poate folosi tehnica în faza de fixare-consolidare a cunoștințelor sub denumirea de „ciorchine revizuit”, elevii fiind dirijați, cu ajutorul unor întrebări, în gruparea informațiilor în funcție de anumite criterii. Astfel se fixează și se structurează mai bine ideile, facilitându-se reținerea și înțelegerea lor. Adesea poate rezulta un

„ciorchine cu mai mulți sateliți”.

Exemplu : Se propune metoda ciorchinelui pentru introducerea în tema “

Asamblări prin lipire

”, ca mijloc de a stimula gândirea înainte de a studia mai temeinic acest subiect. Se scrie subiectul “generator de idei” și anume “

Asamblări prin lipire

”. Elevii își exprimă ideile care le vin în minte în legătură cu subiectul respectiv.

„Ciorchinele” va fi completat de profesor, care va preciza alte informații privind tema anunțată.

Folosirea aceste metode asigură condiții optime elevilor să se afirme atât individual cât și în echipă, să beneficieze de avantajele învățării individuale, cât și de cele ale învățării prin cooperare. Stimulează participarea activă a elevilor la propria lor formare și îi încurajează să gândească liber și deschis.

Sugestii privind evaluarea

Evaluarea rezultatelor învățării poate fi:

Continuă:

instrumentele de evaluare pot fi diverse, în funcție de specificul temei, de modalitatea de evaluare – probe orale, scrise, practice – de stilurile de învățare ale elevilor.

planificarea evaluării trebuie să se deruleze după un program stabilit, evitându-se aglomerarea mai multor evaluări în aceeași perioadă de timp.

va fi realizată de către profesor pe baza unor probe care se referă explicit la cunoștințele, abilitățile și atitudinile specificate în standardul de pregătire profesională.

Finală:

realizată printr-o probă cu caracter integrator la sfârșitul procesului de predare/ învățare, pe baza criteriilor și indicatorilor de realizare și ponderea acestora, precizați în standardul de pregătire profesională al calificării și care informează asupra îndeplinirii criteriilor de realizare a cunoștințelor, abilităților și atitudinilor.

Sugerăm următoarele

instrumente de evaluare continuă :

fișe de observație;

fișe test;

fișe de lucru;

fișe de documentare;

fișe de autoevaluare/ interevaluare;

eseul;

referatul științific;

proiectul;

activități practice;

teste docimologice;

lucrări de laborator/practice.

Propunem următoarele

instrumente de evaluare finală :

proiectul,

studiul de caz,

portofoliul,

testele sumative.

Exemplu:

Rezultatul învățării vizat:

Pentru aceasta se propune următorul model de test de evaluare:

TEST DE EVALUARE

I . Pentru fiecare dintre enunțurile următoare, încercuiți pe foia de răspuns litera corespunzătoare răspunsului corect:

10p

1 . Aliajele pentru lipiri moi se realizează pe bază de:

Asumarea inițiativei în rezolvarea unor probleme;

Colaborarea cu colegii de echipă în scopul îndeplinirii sarcinilor de la locul de muncă

Realizarea asamblărilor demontabile și nedemontabile cu respectarea procesului tehnologic

Lucrări de lăcătușerie generală

Atitudini

Abilități

Cunoștințe

Se recomandă ca în parcurgerea modulului să se utilizeze atât evaluarea de tip formativ, cât și de tip sumativ, pentru verificarea atingerii rezultatelor învățării. Elevii vor fi evaluați în ceea ce privește atingerea rezultatelor învățării specificate în cadrul modulului.

argint;

cupru;

staniu;

wolfram.

La lipirile tari temperatura de topire a aliajului de lipit este:

400° C;

nu contează;

peste 400° C;

sub 400° C.

II. Completați spațiile libere din enunțurile de mai jos (care descriu proprietățile ciocanului de lipit realizat din cupru electrolitic și folosit pentru lipiri moi), astfel încât acestea să fie corecte:

15p

Pentru lipire după pregătirea pieselor prin curățare acestea se spală, se usucă și se acoperă cu.......(1).

pentru îndepărtarea oxizilor.

Lipitura tare se execută cu aliaje de ........(2).

cu zinc.

Metalul de adaos utilizat la lipire trebuie să aibă o temperatură de topire mai .....(3).

decât

metalul de bază.

III. Se consideră instalația de lipit din imaginea de mai jos:

50p

a. Precizați denumirea instalației de lipit

b. Denumiți elementele instalației notate cu cifre de 1 la 9.

IV. Dați două exemple de utilizare a asamblărilor prin lipire. Precizați tipul lor (lipiri moi sau

lipiri tari) și justificați răspunsul.

15p

Timp de lucru: 30 minute.

Se acordă din oficiu 10 puncte.

Bibliografie

http://www.tvet.ro/index.php/ro/curriculum/153.html

http://www.didactic.ro/materiale-didactice/lipirea-metalelor

Standarde de pregătire profesională pentru calificările de

nivel 3 , domeniul de pregătire profesională

Electric

Hilohi S, Popescu M, Huhulescu M,

Instalații și echipamente electrice, Manual pentru licee industriale, clasele a IX-a și a X-a , Editura Didactică și Pedagogică, București, 1994

Mareș F, Zaharciuc V, Stoian C,

Manual pentru cultura de specialitate pentru Școala de Arte și Meserii, domeniul Electric, clasa a IX-a , Editura Economică Preuniversitaria, București, 2004

Tănăsescu M., Gheorghe M.,

Desen Tehnic, Manual pentru clasa a IX-a profil tehnic,

Editura Aramis, 2004

MODUL II. COMPONENTELE ECHIPAMENTELOR ELECTRICE

Notă introductivă

Modulul

„Componentele

echipamentelor

electrice”,

componentă

ofertei

educa ì ionale (curriculare) pentru calificări profesionale din domeniul de pregătire profesională

Electric , face parte din cultura de specialitate

è i pregătirea practică săptămânală aferente clasei a IX-a, învă ì ământ profesional.

Modulul are alocat un număr de

102 ore/an , conform planului de învățământ, din care:

34 ore/an

– instruire practică

Modulul

„Materiale electrotehnice”

este centrat pe rezultate ale învățării și vizează dobândirea de cuno è tin ì e, abilită ì i

è i atitudini necesare angajării pe pia ì a muncii în una din ocupa ì iile specificate în SPP-urile corespunzătoare calificărilor profesionale de nivel 3, din domeniul de pregătire profesională

Electric

sau în continuarea pregătirii într-o calificare de nivel superior.

Structură modul

Corelarea dintre rezultatele învățării din SPP și conținuturile învățării

URÎ 2. COMPONENTELE ECHIPAMENTELOR ELECTRICE

Conținuturile învățării

Rezultate ale învățării (codificate conform SPP)

Cunoștințe

Abilități

Atitudini

2.1.1.

2.2.1.

2.2.14.

2.2.15.

2.3.1.

2.3.2.

2.3.3.

2.3.4.

Clasificarea și caracteristicile generale ale materialelor electrotehnice

2.1.2.

2.1.4.

2.2.2.

2.2.3.

2.2.10.

2.2.14.

2.2.15.

2.3.1.

2.3.2.

2.3.3.

2.3.4.

Materiale utilizate la realizarea componentelor echipamentelor electrice

Clasificarea materialelor din punct de vedere electric (după rezistivitatea electrică a materialelor)

Caracteristici generale ale materialelor utilizate în domeniul electric:

proprietăți fizice generale, termice și electrice;

proprietăți chimice;

proprietăți mecanice.

Materiale conductoare – metale și aliaje metalice (proprietăți fizice, chimice, mecanice și tehnologice specifice și utilizări):

materiale de înaltă conductivitate electrică: cuprul și aliajele sale, aluminiul și aliajele sale, materialele prețioase, fierul și nichelul;

metale cu temperatură înaltă de topire: wolfram, molibden, tantal;

metale cu temperatură joasă de topire: staniu, plumb și zinc;

materiale conductoare de înaltă rezistivitate electrică: aliaje pentru rezistoare etalon și de precizie, pentru rezistoare și pentru elemente de încălzire electrică.

Surse de informare și documentare pentru materiale electrotehnice

2.1.3.

2.1.4.

2.2.4.

2.2.5.

2.2.6.

2.2.7.

2.2.8.

2.2.9.

2.2.11.

2.2.14.

2.2.15.

2.3.1.

2.3.2.

2.3.3.

2.3.4.

Componentele echipamentelor electrice

Surse de informare și documentare pentru componentele echipamentelor electrice

2.1.5.

2.2.12.

2.2.13.

2.3.5.

Norme de protecția mediului și de gestionare a deșeurilor

Materiale electroizolante (proprietăți fizice, chimice, mecanice și tehnologice specifice și utilizări): gazoase, lichide, solide - organice și anorganice

Materiale semiconductoare (proprietăți specifice și utilizări): germaniul, siliciul, compuși semiconductori

Materiale (fero)magnetice (proprietăți specifice și utilizări):

magnetice moi: fierul tehnic pur, fonte și oțeluri, aliaje fier-siliciu, alsifer, permalloy, ferite moi, aliaje termocompensatoare;

magnetice dure: oțeluri cu carbon, oțeluri aliate, aliaje alni și alnico, ferite dure, compuși cu pământuri rare.

Componente electrice și electronice: rezistoare, bobine, condensatoare, diode, tranzistoare (clasificare, parametri nominali, simbolizare și marcare, tipuri constructive, materiale folosite la fabricare, domenii de utilizare)

Conductoare și cabluri electrice (clasificare și simbolizare, materiale folosite, domenii de utilizare);

Contacte electrice, izolatoare și piese izolante, termobimetale, miezuri magnetice, electromagneți, mecanisme de acționare, camere de stingere, elemente arcuitoare (clasificare, tipuri constructive, materiale folosite, domenii de utilizare).

Seturi /mostre de materiale conductoare, semiconductoare, magnetice, electroizolante

Componente

electrice

și

electronice:

rezistoare,

bobine,

condensatoare,

diode, tranzistoare

Semifabricate: conductoare și cabluri electrice, contacte electrice, izolatoare și piese electroizolante, miezuri magnetice, electromagneți, mecanisme de acționare, elemente arcuitoare

Calculatoare conectate la Internet

Sugestii metodologice

Conținuturile modulului

„Componentele echipamentelor electrice”

trebuie să fie abordate într-o manieră flexibilă, diferențiată, ținând cont de particularitățile colectivului cu care se lucrează și de nivelul inițial de pregătire.

Modulul

„Componentele echipamentelor electrice”

are o structură flexibilă, deci poate încorpora, în orice moment al procesului educativ, noi mijloace sau resurse didactice. Pregătirea se recomandă a se desfășura în laboratoare sau/și în cabinete de specialitate, ateliere de instruire practică din unitatea de învățământ sau de la agentul economic, dotate conform recomandărilor precizate în unitățile de rezultate ale învățării, menționate mai sus.

Pregătirea practică în cabinete/ laboratoare tehnologice/ ateliere de instruire practică din unitatea de învățământ sau de la agentul economic are importanță deosebită în atingerea rezultatelor învățării/ competențelor de specialitate.

Acestea vizează următoarele aspecte:

aplicarea metodelor centrate pe elev, pe activizarea structurilor cognitive și operatorii ale elevilor, pe exersarea potențialului psiho-fizic al acestora, pe transformarea elevului în coparticipant la propria instruire și educație;

îmbinarea și alternarea sistematică a activităților bazate pe efortul individual al elevului (documentarea după diverse surse de informare, observația proprie, exercițiul personal, instruirea programată, experimentul și lucrul individual, tehnica muncii cu fișe) cu activitățile ce solicită efortul colectiv (de echipă, de grup) de genul discuțiilor, asaltului de idei, metoda Phillips 6 – 6, metoda 6/3/5, metoda expertului, metoda cubului, metoda mozaicului, discuția Panel, metoda cvintetului, jocul de rol, explozia stelară, metoda ciorchinelui, etc;

Pentru atingerea rezultatelor învățării și dezvoltarea competențelor vizate de parcurgerea modulului, pot fi derulate următoarele activități de învățare:

elaborarea de referate interdisciplinare;

activități de documentare;

vizionări de materiale video (casete video, cd/ dvd – uri);

problematizarea;

învățarea prin descoperire;

activități practice;

studii de caz;

elaborarea de proiecte;

activități bazate pe comunicare și relaționare;

activități de lucru în grup/ în echipă.

Una dintre metodele interactive ce poate fi integrată în activitățile de învățare-evaluare este

metoda R.A.I .

Metoda RAI are la bază stimularea și dezvoltarea capacităților de a comunica, prin întrebări și răspunsuri, ceea ce tocmai au învățat elevii; „ceea ce tocmai au învățat” elevii desemnează rezultatul unei activități de predare de către profesor, de documentare a elevilor, de sistematizare a unor cunoștințe anterioare, de integrare a noilor informații în sistemul propriu de cunoștințe. Activitatea permite fixarea cunoștințelor, clarificarea noțiunilor, verificarea corectitudinii propriilor percepții și stimulează competiția dintre elevi.

Denumirea provine de la inițialele cuvintelor

R ăspunde –

A runcă –

I nteroghează și se desfășoară astfel: la sfârșitul unei secvențe de instruire, profesorul împreună cu elevii, investighează rezultatele obținute în urma predării-învățării, printr-un joc de aruncare a unei mingii mici și ușoare de la un elev la altul. Cel care aruncă mingea trebuie să pună o întrebare din lecția predată, celui care o prinde. Cel care prinde mingea, răspunde la întrebare și apoi, o aruncă mai departe altui coleg, punând o nouă întrebare.

Evident, cel ce întreabă trebuie să cunoască și răspunsul întrebării adresate. Cel care nu cunoaște răspunsul iese din joc, iar cel care a pus întrebarea, va da și răspunsul: astfel are ocazia de a mai arunca odată mingea, și deci, de a mai pune o întrebare. Dacă cel care interoghează nu știe răspunsul la propria întrebare este scos din joc, în favoarea celui căruia i-a adresat întrebarea. Treptat în grup rămân cei mai bine pregătiți. Metoda stimulează spiritul de competiție între elevi și poate fi abordată sub forma unui concurs „Cine știe mai multe despre ...?”

Exemple de întrebări:

Ce știi despre ... ?

Care sunt ideile principale ale ... ?

Despre ce ai învățat astăzi ... ?

Care este importanța faptului că ... ?

Cum explici faptul că ... ?

Cum justifici faptul că ... ?

Cum consideri că ar fi mai avantajos să ... sau să ... ?

Ce ți s-a părut mai dificil în ... ?

Ce ți s-a părut mai interesant în ... ?

Metoda constituie o strategie de învățare care îmbină cooperarea cu competiția: realizează un feed-back activ, într-un mod plăcut, energizant și mai puțin stresant decât metodele clasice de evaluare. Exersează abilitățile de comunicare interpersonală, capacitatea de a formula întrebări clare și de a găsi răspunsuri potrivite. S-a dovedit practic faptul că este mult mai dificil să pui întrebări decât să răspunzi la acestea: pentru a formula întrebări trebuie să cunoști bine problema studiată. Antrenați în acest joc, chiar și elevii mai timizi se simt încurajați, comunică mai ușor și participă cu plăcere la o activitate care, altfel, îi stresează.

AVANTAJELE METODEI:

caracterul formativ și creativ;

stimularea motivației:

cultivarea interesului pentru activitatea intelectuală;

realizarea legăturilor intra-, inter- și transdisciplinare;

completarea eventualelor lacune în cunoștințele elevilor;

realizarea unui feed-back rapid, într-un mod plăcut, energizant și mai puțin stresant;

exersarea abilităților de comunicare interpersonală.

DEZAVANTAJELE METODEI:

timpul necesar din partea profesorului pentru pregătirea materialului preliminar;

timpul necesar activității elevilor;

elevii sunt tentați să-i scoată din „joc” pe unii colegi sau să se răzbune pe alții, formulând întrebări prea dificile pentru ei, cu riscul de a ieși ei înșiși din joc, dacă nu știu răspunsul;

se produce dezordine în clasă;

tensiunea (nu știi ce întrebări ți se vor pune și dacă ți se aruncă mingea).

Pentru tema „ Conductoare și cabluri electrice ” se prezintă o listă de întrebări pentru aplicarea

metodei R.A.I. .

Î: Ce categorii de materiale se folosesc pentru realizarea conductoarelor și cablurilor electrice?

R: Materiale conductoare, materiale electroizolante, materiale de impregnare, materiale de protecție.

Î: Poți enumera trei materiale conductoare folosite pentru cabluri electrice?

R: Cupru, aluminiu, alame, bronzuri, oțel.

Î: De ce trebuie ca materialele electroizolante folosite la cabluri să aibă rezistență mare la îmbătrânire?

R: Pentru ca proprietățile lor, și deci și ale cablurilor, să nu se modifice în timp.

Î: Câte litere se folosesc pentru simbolizarea domeniului de utilizare al cablurilor?

R: Una sau două; prima literă este majusculă.

Î: De unde începe simbolizarea învelișurilor unui cablu, de la conductor sau de la exterior?

R: De la conductor spre exterior.

Î: Ce materiale se folosesc pentru a preveni deteriorarea izolației de cauciuc prin solicitări mecanice?

R: Țesături din bumbac, din fire de oțel, mătase sau fire sintetice aplicate pe izolație.

Î: Ce literă simbolizează materialul conductor din aluminiu?

R: A

Î: De ce trebuie să aibă greutate specifică mică materialul conductor din structura cablurilor?

R: Pentru a obține mașini și aparate electrice ușoare. Î: Pentru ce material electroizolant se folosește simbolul 2Y?

R: Pentru polietilenă.

Sugestii privind evaluarea

Evaluarea rezultatelor învățării poate fi:

Continuă:

instrumentele de evaluare pot fi diverse, în funcție de specificul temei, de modalitatea de evaluare – probe orale, scrise, practice – de stilurile de învățare ale elevilor.

planificarea evaluării trebuie să permită desfășurarea acesteia într-un mediu real, după un program stabilit, evitându-se aglomerarea mai multor evaluări în aceeași perioadă de timp.

va fi realizată de către profesor pe baza unor probe care se referă explicit la cunoștințele, abilitățile și atitudinile specificate în Standardul de Pregătire Profesională.

Finală:

Propunem următoarele

instrumente de evaluare continuă :

fișe de observație;

fișe test;

fișe de lucru;

fișe de documentare;

fișe de autoevaluare/ interevaluare;

eseul;

portofoliul;

referatul științific;

proiectul;

activități practice;

teste docimologice.

Propunem următoarele

instrumente de evaluare finală :

proiectul, prin care se evaluează metodele de lucru, utilizarea corespunzătoare a bibliografiei, materialelor și echipamentelor, acuratețea tehnică, modul de organizare a ideilor și materialelor într-un raport. poate fi abordat individual sau de către un grup de elevi.

portofoliul, care oferă informații despre rezultatele școlare ale elevilor, activitățile extrașcolare;

testele sumative, care reprezintă un instrument de evaluare complex, format dintr-un ansamblu de itemi care permit măsurarea și aprecierea nivelului de pregătire al elevului. Oferă informații cu privire la direcțiile de intervenție pentru ameliorarea și/ sau optimizarea demersurilor instructiv-educative.

În parcurgerea modulului se va utiliza evaluare de tip formativ și la final de tip sumativ pentru verificarea atingerii rezultatelor învățării. Elevii trebuie evaluați numai în ceea ce privește atingerea rezultatelor învățării specificate în cadrul acestui modul.

Se propune un test de evaluare ce vizează verificarea nivelului de realizare pentru următoarele rezultate ale învățării:

R.Î. 2.1.3. Componentele echipamentelor electrice - Conductoare și cabluri electrice (clasificare și simbolizare, materiale folosite, domenii de utilizare)

R.Î. 2.2.7. Identificarea tipurilor constructive de componente utilizate la realizarea echipamentelor electrice

R.Î. 2.2.8. Identificarea materialelor utilizate la realizarea componentelor echipamentelor electrice R.Î. 2.2.9. Asocierea componentelor echipamentelor electrice cu domeniul de utilizare

corespunzător

R.Î. 2.2.14. Utilizarea corectă a vocabularului de specialitate în procesul de comunicare la locul de muncă.

R.Î. 2.2.15. Comunicarea/raportarea rezultatelor activităților desfășurate R.Î. 2.3.4. Asumarea inițiativei în rezolvarea unor probleme

Testul de evaluare are în vedere conținuturile corespunzătoare temei

„Conductoare și cabluri electrice”.

TEST DE EVALUARE

Scrieți informația corectă care completează spațiile libere

(20 puncte)

Domeniul de utilizare a conductoarelor și cablurilor electrice determină tipul

și

gama de

și frecvențe de utilizare.

Conductoarele care au secțiunea formată din mai multe fire

sau împletite se

numesc

Învelișul de _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ care asigură și

se numește manta.

Materialele de protecție împotriva acțiunii mediului folosite în construcția conductoarelor și cablurilor electrice pot fi _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ sau

Litera I utilizată în simbolizarea conductoarelor și cablurilor electrice poate avea semnificația de

_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ sau

Scrieți alăturat litera corespunzătoare răspunsului corect

(20 puncte)

Cordonul este alcătuit din:

unul sau mai mai multe conductoare izolate;

două sau mai multe conductoare izolate;

unul sau mai multe conductoare neizolate;

două sau mai multe conductoare neizolate.

Grupul de litere Aℓ utilizat în simbolizarea conductoarelor și cablurilor electrice are semnificația:

conductor de aluminiu;

conductor de alamă;

armătură de sârmă lată de oțel;

armătură din sârmă lată de oțel zincat.

Materialele electroizolante folosite în construcția conductoarelor și cablurilor electrice trebuie să aibă:

tensiune de străpungere cât mai mare, pentru ca grosimea izolației să fie cât mai mare;

tensiune de străpungere cât mai mare, pentru ca grosimea izolației să fie cât mai mică;

tensiune de străpungere cât mai mică, pentru ca grosimea izolației să fie cât mai mare;

tensiune de străpungere cât mai mică, pentru ca grosimea izolației să fie cât mai mică.

Față de cupru, aluminiul are:

rezistivitate electrică mai mică și rezistență mecanică mai mică;

rezistivitate electrică mai mică și rezistență mecanică mai mare;

rezistivitate electrică mai mare și rezistență mecanică mai mică;

rezistivitate electrică mai mare și rezistență mecanică mai mare.

Față de aluminiu, cuprul are:

rezistență la coroziune mai mare și greutate specifică mai mare;

rezistență la coroziune mai mică și greutate specifică mai mică;

rezistență la coroziune mai mică și greutate specifică mai mare;

rezistență la coroziune mai mare și greutate specifică mai mică.

Notați în dreptul fiecărui enunț, litera A, dacă apreciați că enunțul este adevărat sau litera F, dacă apreciați că enunțul este fals

(10 puncte):

În construcția conductoarelor și cablurilor electrice, aluminiul se poate utiliza atât ca material conductor, cât și ca material de protecție.

Simbolizarea conductoarelor și cablurilor electrice se efectuează cu litere sau grupe de litere care descriu, de la exterior spre conductor, învelișurile conductorului sau cablului respectiv.

Materialele electroizolante utilizate în construcția conductoarelor și cablurilor electrice trebuie să aibă rezistența la îmbătrânire mare pentru a garanta siguranța în exploatare a conductoarelor.

Oțelul, bronzul și alama se folosesc în construcția conductoarelor și cablurilor electrice pentru că au rezistența mecanică mare.

Cablurile pentru instalații electrice fixe se simbolizează cu litera f.

Reformulați propozițiile false identificate la punctul C astfel încât acestea să fie adevărate (10 puncte).

Răspundeți la următoarele cerințe (20 puncte):

Numiți trei domenii de activitate în care se utilizează conductoarele și cablurile electrice.

Enumerați tipurile constructive de conductoare electrice.

Ce materiale metalice se utilizează ca materiale de protecție împotriva deteriorării cablurilor?

Cum se simbolizează un conductor de aluminiu, pentru instalații fixe, cu izolație din polietilenă?

Care este materialul de impregnare cel mai utilizat în construcția conductoarelor și cablurilor electrice?

Rezolvați aritmogriful următor: (10 puncte)

a b c d e f g h i

Bibliografie

http://www.tvet.ro/index.php/ro/curriculum/153.html

https://sites.google.com/site/profesoringiner/proiecte/mariale-personale/materiale-

electrotehnice

Standarde de pregătire profesională pentru calificările de

nivel 3 , domeniul de pregătire profesională

Electric

Fetița I, Fetița A,

Materiale electrotehnice și electronice ,

Manual pentru clasa a IX-a , Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1997

Hilohi S, Popescu M,

Instalații și echipamente electrice, Tehnologia meseriei, Manual pentru licee industriale, clasele a IX-a și a X-a , Editura Didactică și Pedagogică București, 1995

Husu A.G., Olariu M.I., Olariu N.,

Materiale Electrotehnice - Curs , Editura Bibliotheca, București, 2010

Mareș F, Zaharciuc V, Stoian C,

Manual pentru cultura de specialitate pentru Școala de Arte și Meserii, domeniul Electric, clasa a IX-a , Editura Economică Preuniversitaria, București, 2004

Notingher P.V., Dumitran L.M.,

Materiale Electrotehnice - Curs , Editura Matrixrom, București, 2015

MODUL III. MĂSURĂRI ELECTRICE ÎN CURENT CONTINUU

Notă introductivă

Modulul

„Măsurări

electrice

în

curent

continuu” ,

componentă

ofertei

educaționale (curriculare) pentru calificări profesionale din domeniul de pregătire profesională

Electric , face parte din cultura de specialitate și pregătirea practică săptămânală aferente clasei a IX-a, învățământ profesional.

Modulul are alocat un număr de

102 ore/an , conform planului de învățământ, din care:

34 ore/an

– laborator tehnologic

Modulul

„Măsurări electrice în curent continuu”

Electric

sau în continuarea pregătirii într-o calificare de nivel superior.

Structură modul

Corelarea dintre rezultatele învățării din SPP și conținuturile învățării

URÎ 3. MĂSURAREA MĂRIMILOR ELECTRICE ÎN CURENT CONTINUU

Conținuturile învățării

Rezultate ale învățării (codificate conform SPP)

Cunoștințe

Abilități

Atitudini

3.1.1.

3.2.1.

3.2.2.

3.2.25.

3.2.26.

3.3.6.

Mărimi electrice din circuitele de c.c. (definire, unități de măsură, multipli și submultipli, transformări ale unităților de măsură):

3.1.2.

3.2.3.

3.2.4.

3.2.25.

3.3.6.

Elemente de circuit electric (definire, simbol general, mărime caracteristică):

3.1.3.

3.2.5.

3.2.25.

3.2.26.

3.3.1.

3.3.2.

3.3.6.

Legi și teoreme pentru determinarea mărimilor electrice din circuitele de c.c. (enunț, relații matematice):

3.1.4.

3.2.6.

3.2.7.

3.2.8.

3.2.25.

3.2.26.

3.3.1.

3.3.2.

3.3.6.

Circuite electrice simple de curent continuu

- circuite cu rezistoare/condensatoare asociate serie, paralel și mixt (schema electrică, relații de calcul pentru rezistența/ capacitatea echivalentă);

intensitatea curentului electric;

tensiunea electrică;

rezistența electrică;

puterea electrică;

energia electrică.

rezistoare;

condensatoare;

bobine;

surse electrice.

Legea lui Ohm

Legea lui Joule-Lentz

Teoremele lui Kirchhoff

- divizoare de tensiune și curent (schema electrică, relații de calcul pentru tensiuni/ curenți).

3.1.5.

3.2.9.

3.2.10.

3.2.11.

3.2.25.

3.2.26.

3.3.1.

3.3.2.

3.3.6.

Procesul de măsurare și componentele sale

3.1.6.

3.2.12.

3.2.13.

3.2.14.

3.2.15.

3.2.16.

3.2.25.

3.2.26.

3.3.1.

3.3.2.

3.3.6.

Aparate analogice și digitale pentru măsurarea mărimilor electrice (ampermetre, voltmetre, ohmmetre/megohmmetre, wattmetre, multimetre):

Soft-uri educaționale pentru studiul aparatelor analogice și digitale de măsură

3.1.7.

3.2.17.

3.2.18.

3.2.19.

3.2.20.

3.2.21.

3.2.22.

3.2.25.

3.2.26.

3.3.1.

3.3.2.

3.3.3.

3.3.4.

3.3.5.

3.3.6.

Măsurarea mărimilor electrice în circuitele de c.c. (scheme de montaj, reglaje pregătitoare ale aparatelor, citirea indicațiilor, prelucrare și interpretare rezultate):

Norme SSM și PSI specifice măsurării mărimilor electrice

Soft-uri educaționale pentru simularea măsurării mărimilor electrice în circuitele de c.c .

3.1.8.

3.2.23.

3.2.24.

3.2.25.

3.2.26.

3.3.1.

3.3.2.

3.3.6.

Extinderea domeniului de măsurare al aparatelor analogice în circuitele de c.c. (scheme de montaj, relații matematice):

Componentele procesului de măsurare:

măsurand;

mijloace de măsurare;

metode de măsurare.

Erori de măsurare:

tipuri de erori;

cauzele apariției erorilor de măsurare;

relații matematice de determinare.

elementele panoului frontal al aparatelor;

marcarea aparatelor de măsurat analogice;

domenii de măsurare ale aparatelor;

constanta aparatelor analogice.

Măsurarea intensității curentului electric continuu cu ampermetrul și multimetrul

Măsurarea tensiunii electrice în c.c. cu voltmetrul și multimetrul

Măsurarea rezistenței electrice cu montajul volt- ampermetric, cu ohmmetrul/ multimetrul și cu puntea Wheatstone

Măsurarea puterii electrice în c.c. cu montajul volt- ampermetric și cu wattmetrul

extinderea domeniului de măsurare la ampermetre cu ajutorul șuntului;

extinderea domeniului de măsurare la voltmetre cu ajutorul rezistenței adiționale.

Aparate de măsurat analogice și digitale: ampermetre, voltmetre, ohmmetre, punți Wheatstone, wattmetre, multimetre

Șunt, rezistență adițională

Surse de c.c., rezistoare, bobine, condensatoare, conductoare de legătură

Soft educațional

Echipament individual de securitatea muncii

Sugestii metodologice

Conținuturile modulului

„Măsurări electrice în curent continuu”

trebuie să fie abordate într-o manieră integrată, corelată cu particularitățile și cu nivelul inițial de pregătire al elevilor.

Modulul

„Măsurări electrice în curent continuu”

are o structură elastică, deci poate încorpora, în orice moment al procesului educativ, noi mijloace sau resurse didactice. Pregătirea se recomandă a se desfășura în laboratoare sau/și în cabinete de specialitate, ateliere de instruire practică din unitatea de învățământ sau de la agentul economic, dotate conform recomandărilor precizate în unitățile de rezultate ale învățării, menționate mai sus.

Aceste activități de învățare vizează:

îmbinarea și alternarea sistematică a activităților bazate pe efortul individual al elevului (documentarea după diverse surse de informare, observația proprie, exercițiul personal, instruirea programată, experimentul și lucrul individual, tehnica muncii cu fișe) cu activitățile ce solicită efortul colectiv (de echipă, de grup) de genul discuțiilor, asaltului de idei, metoda Phillips 6 – 6, metoda 6/3/5, metoda expertului, metoda cubului, metoda mozaicului, discuția Panel, metoda cvintetului, jocul de rol, explozia stelară, metoda ciorchinelui, etc;

Pentru dobândirea rezultatelor învățării, pot fi derulate următoarele activități de învățare:

elaborarea de referate interdisciplinare;

activități de documentare;

vizionări de materiale video (casete video, cd/ dvd – uri);

problematizarea;

demonstrația;

investigația științifică;

învățarea prin descoperire;

activități practice;

studii de caz;

jocuri de rol;

simulări;

elaborarea de proiecte;

activități bazate pe comunicare și relaționare;

activități de lucru în grup/ în echipă.

Ca metodă didactică interactivă utilizată în activitățile de învățare se exemplifică cu

metoda "Turul galeriei".

Turul galeriei este o metodă ce poate fi utilizată în recapitularea cât și în consolidarea cunoștințelor. Utilizarea metodei are în vedere:

Problema

Cum se pot utiliza la maximum spațiile de expunere din sala de curs/laborator și cum se pot obține materiale care merită expuse?

Provocarea:

Organizarea spațiilor de expunere în sala de curs care să susțină procesul de învățare al tuturor elevilor și să le răsplătească succesele.

Ce se poate face?

Crearea unor afișe care să fie reprezentative pentru diferite teme din curriculum

Expunerea lucrările elevilor care sunt reprezentative

Schimbarea frecventă a lucrărilor expuse

Turul galeriei presupune parcurgerea unor anumiți pași:

brainstorming individual;

interviu de grup;

producerea planșelor,

susținerea produselor de către un raportor;

afișarea produselor;

efectuarea turului galeriei;

dezbaterea

Pentru a realiza galeria și apoi turul acesteia se procedează astfel:

se grupează elevii în 3-5 grupe, numerotate corespunzător;

fiecare grup primește o fișa de lucru care conține tema de rezolvat și o foaie A2/A3 pe care vor rezolva sarcinile de lucru;

elevii sunt lăsați să lucreze 20-35 de min., reamintindu-le să scrie numărul grupului și să semneze;

un secretar, ales de elevii grupei, notează rezultatele brainstormingului pe o coală de hârtie (de preferat cât mai mare), folosind markere de diferite culori;

șeful/raportorul grupei susține produsul realizat în fața celorlalte grupe;

posterele/afișele sunt apoi expuse în diferite locuri din clasă, accesibile elevilor și la anumite distanțe, în ordinea crescătoare a numărului grupei, realizând o

galerie ;

după expunerea produselor obținute, fiecare grup examinează cu atenție produsele celorlalte grupe. La început, grupul 1 va fi în fața afișului grupei cu numărul 2, grupa 2 în fața afișului grupei cu numărul 3, ș.a.m.d.;

grupele se rotesc de la un produs la altul, se discută și, eventual, se notează comentariile, neclaritățile, întrebările care vor fi adresate celorlalte grupe.

După

turul galeriei , fiecare grup răspunde la întrebările celorlalți și clarifică unele aspecte solicitate de colegi, apoi își reexaminează propriile produse prin comparație cu celelalte. În acest mod, prin feed-back-ul oferit de colegi, are loc învățarea și consolidarea unor cunoștințe, se valorizează produsul activității în grup și se descoperă soluții alternative la aceeași problemă sau la același tip de sarcină.

Exemple de teme care pot fi realizate utilizând "Turul galeriei":

mărimi electrice din circuitele de c.c.;

măsurarea rezistenței electrice;

măsurarea puterii electrice;

Se consideră că

nivelul de pregătire este realizat corespunzător, dacă poate fi demonstrat fiecare dintre rezultatele învățării.

Sugestii privind evaluarea

Evaluarea rezultatelor învățării poate fi:

Continuă :

instrumentele de evaluare pot fi diverse, în funcție de specificul temei, de modalitatea de evaluare – probe orale, scrise, practice – de stilurile de învățare ale elevilor.

planificarea evaluării trebuie să se deruleze după un program stabilit, evitându-se aglomerarea mai multor evaluări în aceeași perioadă de timp.

va fi realizată de către profesor pe baza unor probe care se referă explicit la cunoștințele, abilitățile și atitudinile specificate în Standardul de Pregătire Profesională.

Finală:

realizată printr-o probă cu caracter integrator la sfârșitul procesului de predare/ învățare, și care informează asupra îndeplinirii criteriilor de realizare a cunoștințelor, abilităților ș pe baza criteriilor și indicatorilor de realizare și ponderea acestora, precizați în standardul de pregătire profesională al calificării i atitudinilor.

Sugerăm următoarele

instrumente de evaluare continuă :

fișe de observație;

fișe test;

fișe de lucru;

fișe de documentare;

fișe de autoevaluare/ interevaluare;

eseul;

portofoliul;

referatul științific;

proiectul;

activități practice;

teste docimologice.

Propunem următoarele

instrumente de evaluare finală :

proiectul,

studiul de caz,

portofoliul,

testele sumative.

Se propune următorul

test de evaluare

ce vizează verificarea nivelului de însușire a următoarelor rezultate ale învățării:

R.Î. 3.1.6. Aparate analogice și digitale pentru măsurarea mărimilor electrice (simboluri folosite pentru marcarea aparatelor analogice, domenii de măsurare, constanta aparatelor analogice, panoul frontal al aparatelor, soft educațional)

R.Î. 3.2.12. Decodificarea simbolurilor folosite pentru marcarea aparatelor analogice de măsurat R.Î. 3.2.13. Selectarea aparatelor de măsurat, în funcție de mărimea electrică de măsurat și domeniul

de variație al acesteia

R.Î. 3.2.14. Determinarea constantei aparatelor analogice

R.Î. 3.2.15. Identificarea elementelor panoului frontal al aparatelor analogice/ digitale

R.Î. 3.2.25. Utilizarea corectă a vocabularului de specialitate în procesul de comunicare la locul de muncă

R.Î. 3.2.26. Comunicarea rezultatelor activităților desfășurate R.Î. 3.3.6. Asumarea inițiativei în rezolvarea unor probleme

TEST DE EVALUARE

Toate subiectele sunt obligatorii. Se acordă 10 puncte din oficiu.

Timpul efectiv de lucru este de 50 minute.

SUBIECTUL I

30 puncte

Pentru fiecare dintre enunțurile următoare, scrieți pe foaia de răspuns litera corespunzătoare răspunsului corect:

10p

Aparatul ce poate fi utilizat pentru măsurarea unui curent de 0.18 A dintr-un circuit alimentat de la o sursă de tensiune continuă este:

un ampermetru de c.c. cu domeniul de măsurare 0.1 A;

un voltmetru de c.c. cu domeniul de măsurare 0.2 kV;

un ampermetru de c.a. cu domeniul de măsurare 0.5 A;

un ampermetru de c.c. cu domeniul de măsurare 0.2 A.

Simbolul de marcare al aparatelor magnetoelectrice este:

În coloana A sunt enumerate aparate electrice de măsurat, iar în coloana B, mărimi electrice. Scrieți pe foaia de răspuns asocierile corecte dintre fiecare cifră din coloana A și litera corespunzătoare din coloana B.

20p

A. Aparate electrice de măsurat

B. Mărimi electrice

ampermetru

voltmetru

ohmmetru

wattmetru

tensiunea electrica

energia electrică

rezistența electrică

intensitatea curentului electric

puterea electrică

SUBIECTUL II

40 puncte

În figura 1 este prezentat cadranul unui aparat analogic, iar în figura 2 panoul frontal al unui multimetru digital.

precizați semnificația simbolurilor de pe cadranul aparatului analogic din fig.1;

20p

identificați elementele numerotate cu cifrele 1-2-3-5-6-7 de pe panoul frontal al multimetrului digital din fig.2;

12p

precizați pe ce domenii trebuie poziționat comutatorul de funcții-4 din fig.2, dacă se dorește măsurarea unor rezistențe cu valori de ordinul sutelor de kiloohmi.

Fig. 1

Fig. 2

SUBIECTUL III

20 puncte

Pentru un wattmetru se dau următoarele date:

U N1 = 150 V, I N1 = 5A și N 1 = 150 diviziuni;

U N2 = 300 V, I N2 = 2,5A și N 2 = 75 diviziuni. Calculați constanta wattmetrului, în ambele situații.

OBS. Testul de evaluare cuprinde punctaje alocate fiecărui subiect. Rămâne la latitudinea profesorului modul în care realizează baremul detaliat.

Bibliografie

http://www.tvet.ro/index.php/ro/curriculum/153.html

Standarde de pregătire profesională pentru calificările de

nivel 3 , domeniul de pregătire profesională

Electric

Isac E.,

Măsurări electrice și electronice, Manual pentru clasele a X-a, a XI-a, a XII-a,

Editura Didactică și Pedagogică, 1999, București

Mareș F., ș.a.,

Domeniul electric, clasa a X-a, Electrotehnică și măsurări electrice , Editura ART GRUP EDITORIAL, București, 2006

Mareș F., Cosma D.I.,

Măsurări electrice, Manual pentru clasa a IX-a,

Editura CD Press, București, 2010

Tănăsescu M., Gheorghiu T., Ghețu C.,

Măsurări tehnice, Manual pentru clasa a X-a , Ed. Aramis, 2005, București

MINISTERUL EDUCAȚIEI

CENTRUL NAȚIONAL DE DEZVOLTARE A ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PROFESIONAL ȘI TEHNIC

Anexa nr. 3 la OME nr. 3832 din 25.05.2021

CURRICULUM

pentru clasa a IX-a

ÎNVĂȚĂMÂNT PROFESIONAL

Domeniul de pregătire profesională: MECANICĂ

2021

GRUPUL DE LUCRU:

Ing. Nicoleta ANASTASIU

profesor, grad I, Colegiul Tehnic ,,Radu

Negru”, Galați

Ing. Daniela Gabriela BURDUȘEL

profesor, grad I, Colegiul Tehnic Mecanic

,,Grivița”, București

Ing. Carmen Felicia Olivia CALINESCU

profesor, grad I, Colegiul Tehnic de Aeronautică ,,Henri Coandă”, București

Ing. Diana GHERGU

profesor, grad I, Colegiul Tehnic Energetic București

Ing. Camelia Carmen GHEȚU

profesor, grad I, Colegiul Tehnic ”Mircea cel

Bătrân”, București

Ing. Anca GORDIN STOICA

Profesor, grad I, Colegiul UCECOM, Spiru

Haret, București

Ing. Melania FILIP

profesor dr., grad I, Colegiul Tehnic ,,Mircea Cristea”, Brașov

Ing. Maria IONICĂ

profesor, grad I, Liceul Tehnologic ASTRA Pitești

Ing.Carmen MĂRGINEAN

profesor, gradul I, Liceul Tehnologic

,,Constantin Brâncoveanu”, Brăila

Ing. Jeaneta Steluța MAIDANIUC

profesor,Grad I, Colegiul Tehnic ,,Latcu

Vodă”, Siret

Ing.Valentina MIHAILOV

profesor, grad didactic I, Colegiul Tehnic Energetic Bucuresti

Ing. Carmen PETROIU

profesor, grad I, Liceul Tehnologic

,,Constantin Brâncoveanu”, Târgoviște

Ing. Mona Aliss RUDNIC

Profesor, grad I, Colegiul Tehnic ”Dinicu Golescu”, București

Ing. Maria SALAI

profesor, grad I, Colegiul Tehnic Reșița

Ing. Elena SANDU

profesor, grad I, Liceul de Transporturi Ploiești

COORDONARE CNDIPT:

CECILIA LUIZA CRĂCIUN – Inspector de specialitate curriculum CARMEN RĂILEANU – Inspector de specialitate curriculum

NOTĂ DE PREZENTARE

Acest curriculum se aplică pentru calificarea

OPERATOR MONTATOR SUBANSAMBLE

corespunzătoare domeniului de pregătire profesională

Mecanică:

Curriculumul a fost elaborat pe baza standardului de pregătire profesională (SPP) aferent calificării sus menționate.

Nivelul de calificare conform Cadrului național al calificărilor – 3 Corelarea dintre unitățile de rezultate ale învățării și module:

Unitatea de rezultate ale învățării – tehnice generale (URI)

Denumire modul

URÎ 1. Realizarea schiței piesei mecanice în vederea executării ei

MODUL I. Reprezentarea pieselor mecanice

URÎ 2. Realizarea pieselor prin operații de lăcătușerie general

MODUL II. Lăcătușărie generală

URÎ 3. Montarea organelor de mașini în subansambluri mecanice

MODUL III. Organe de mașini

PLAN DE ÎNVĂȚĂMÂNT

Clasa a IX-a

Învățământ profesional Aria curriculară Tehnologii

Domeniul de pregătire profesională:

MECANICĂ

Cultură de specialitate și pregătire practică săptămânală

Modul I. Reprezentarea pieselor mecanice

Total ore /an:

din care:

Laborator tehnologic

Instruire practică

Modul II. Lăcătușărie generală

Total ore /an:

170

din care:

Laborator tehnologic

Instruire practică

Modul III. Organe de mașini

Total ore /an:

din care:

Laborator tehnologic

Instruire practică

Total ore/an = 9 ore/săpt. x 34 săptămâni = 306 ore

Stagii de pregătire practică - Curriculum în dezvoltare locală

Modul IV. *

_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _

_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _

_ _ _ _ _ _ _ _ _

Total ore/an:

150

Total ore /an = 5 zile x 6 ore /zi x 5 săptămâni = 150 ore

TOTAL GENERAL: 456 ore/an

Notă:

În clasa a IX-a, stagiul de pregătire practică se desfășoară la operatorul economic/instituția publică parteneră. Condițiile în care stagiul de practică se desfășoară în unitatea de învățământ, sunt stabilite prin metodologia de organizare și funcționare a învățământului profesional.

Denumirea și conținutul modulului/modulelor vor fi stabilite de către unitatea de învățământ în parteneriat cu operatorul economic/instituția publică parteneră, cu avizul inspectoratului școlar.

MODUL I. REPREZENTAREA PIESELOR MECANICE

Notă introductivă

Modulul

„Reprezentarea pieselor mecanice”,

componentă a ofertei educaționale (curriculare) pentru calificări profesionale din domeniul de pregătire profesională

Mecanică , face parte din cultura de specialitate și pregătirea practică săptămânală aferente clasei a IX-a, învățământ profesional.

Modulul are alocat un numărul de

68 ore/an , conform planului de învățământ, din care:

17 ore/an

– laborator tehnologic

Modulul

„Reprezentarea pieselor mecanice”

Mecanică,

sau continuarea pregătirii într-o calificare de nivel superior.

Structură modul

Corelarea dintre rezultatele învățării din SPP și conținuturile învățării

URÎ I. REPREZENTAREA PIESELOR MECANICE

Conținuturile învățării

Rezultate ale învățării (codificate conform SPP)

Cunoștințe

Abilități

Atitudini

1.1.1.

1.2.1.

1.2.2.

1.3.1.

1.3.2.

1.3.3.

1.3.4.

1.3.5.

1.3.6.

1.3.7.

1.3.8.

1.1.2.

1.2.3.

Materiale și instrumente necesare pentru realizarea schiței piesei mecanice

Materiale de bază și auxiliare utilizate în desenul tehnic:

Hârtia pentru desen;

Creioane pentru desen;

Materiale pentru șters și corectat;

Instrumente de bază utilizate în desenul tehnic:

Teul, echerul și rigla;

Planșeta pentru desen;

Trusa de compasuri;

Șabloane utilizate la executarea desenelor.

Norme generale utilizate la întocmirea schiței piesei mecanice

Tipuri de standarde:

Naționale

Europene;

Internaționale;

Elemente de standardizare:

Tipuri de linii

Clasificarea liniilor după tip și grosime;

Utilizarea liniilor în desenul tehnic;

Formate:

Dimensiuni și mod de utilizare;

2.2.2.2. Elementele grafice ale formatului (chenar, fâșia de îndosariere, reperele de centrare)

2.2.3. Indicator.

1.1.3.

1.2.4.

1.2.5.

1.1.4.

1.2.6.

1.2.7.

1.2.8.

1.1.5.

1.2.9.

1.2.10.

1.1.6.

1.2.11.

1.2.12.

1.2.13.

Reguli de reprezentare în proiecție ortogonală a pieselor

Reprezentarea în vedere a formelor constructive pline:

Așezarea normală a proiecțiilor;

Alegerea vederii principale;

Stabilirea numărului minim de proiecții;

Contur aparent, muchie reală, muchie fictivă;

Reprezentarea convențională a suprafețelor plane;

Abateri admise de la așezarea normală a proiecțiilor (vederilor).

Reprezentarea în secțiune a pieselor:

Clasificarea secțiunilor;

Hașurarea în desenul tehnic;

Traseul de secționare;

Vizualizarea secțiunii;

Reprezentarea rupturilor;

Reguli de notare a secțiunilor și rupturilor.

Principii și metode de cotare a pieselor mecanice reprezentate

Elementele cotării;

Cota;

Linia de cotă împreună cu extremitățile sale;

Linia ajutătoare;

Linia de indicație;

Simboluri folosite la cotare;

Cotarea elementelor specifice;

Reguli de cotare;

Exerciții de înscriere a cotelor și citire a unor desene simple cotate.

Abateri de prelucrare

Abateri dimensionale;

Înscrierea pe desen a abaterilor dimensiunilor liniare ale pieselor;

Înscrierea pe desen a toleranțelor; 5.2.Abateri de formă și de poziție.

Reguli de reprezentare a schiței după model

Fazele premergătoare executării schiței;

Identificarea piesei;

Analiza formei;

Analiza tehnologică;

Stabilirea poziției de reprezentare;

Etapele de executare a schiței;

Exerciții de întocmire a schiței după model.

Instrumente și materiale specifice reprezentării schiței: planșetă, riglă gradată, echere, compasuri, florare, creioane, gumă de șters, hârtie de desen;

Seturi de corpuri geometrice, piese;

Videoproiector, calculator, soft-uri educaționale.

Piese mecanice simple.

Sugestii metodologice

Conținuturile modulului

„Reprezentarea pieselor mecanice”

trebuie să fie abordate într-o manieră integrată, corelată cu particularitățile și cu nivelul inițial de pregătire al elevilor.

Modulul

„Reprezentarea pieselor mecanice”

are o structură flexibilă, deci poate încorpora, în orice moment al procesului educativ, noi mijloace sau resurse didactice. Pregătirea se recomandă a se desfășura în laboratoare sau/și în cabinete de specialitate, din unitatea de învățământ sau de la operatorul economic, dotate conform recomandărilor din SPP menționate mai sus .

Pregătirea în cabinete/ laboratoare tehnologice din unitatea de învățământ sau de la operatorul economic are importanță deosebită în atingerea rezultatelor învățării prevăzute în Standardul de pregătire profesională al calificării.

Aceste activități de învățare vizează:

îmbinarea și alternarea sistematică a activităților bazate pe efortul individual al elevului (documentarea după diverse surse de informare, observația proprie, exercițiul personal, instruirea programată, experimentul și lucrul individual, tehnica muncii cu fișe) cu activitățile ce solicită efortul colectiv (de echipă, de grup) de genul discuțiilor, asaltului de idei, metoda Phillips 6 – 6, metoda 6/3/5, metoda expertului, metoda cubului, metoda mozaicului, discuția Panel, metoda cvintetului, jocul de rol, explozia stelară, metoda ciorchinelui, etc;

Pentru dobândirea rezultatelor învățării, pot fi derulate următoarele activități de învățare:

elaborarea de referate interdisciplinare;

activități de documentare;

vizionări de materiale video (casete video, cd/ dvd – uri);

problematizarea;

demonstrația;

investigația științifică;

învățarea prin descoperire;

activități practice;

studii de caz;

jocuri de rol;

simulări;

elaborarea de proiecte;

activități bazate pe comunicare și relaționare;

activități de lucru în grup/ în echipă.

Un exemplu de metodă didactică ce poate fi folosită în activitățile de învățare este

metoda piramidei.

Metoda piramidei sau metoda bulgărelui de zăpadă are la bază împletirea activității individuale cu cea desfășurată în mod cooperativ, în cadrul grupurilor. Ea constă în încorporarea activității fiecărui membru al colectivului într-un demers colectiv mai amplu, menit să ducă la soluționarea unei sarcini sau a unei probleme date.

Faza decizională

5. Faza raportării soluțiilor în colectiv

Faza reuniunii în grupuri mari

3. Faza lucrului în perechi

2. Faza lucrului individual

1. Faza descriptivă

Etapele metodei piramidei:

Faza descriptivă - profesorul expune datele problemei în cauză.

Faza lucrului individual - elevii lucrează pe cont propriu la soluționarea problemei timp de cinci minute. In această etapă se notează întrebările elevilor legate de subiectul tratat.

Faza lucrului în perechi - elevii formează grupe de câte doi pentru a discuta rezultatele individuale, la care a ajuns fiecare. În această etapă elevii solicită, din partea colegilor, răspunsuri la întrebările individuale și, în același timp, se notează dacă apar altele noi.

Faza reuniunii în grupuri mari - de regulă, se alcătuiesc două grupe, aproximativ egale ca număr deelevi, compuse din perechile existente anterior și se discută despre soluțiile la care s-a ajuns. Totodată se formulează răspunsuri la întrebările rămase nesoluționate.

Faza raportării soluțiilor în colectiv - întreaga clasă, reunită, analizează și concluzionează asupra ideilor emise. Acestea pot fi trecute pe tablă pentru a putea fi vizualizate de către toți elevii și pentru a fi comparate. Se lămuresc răspunsurile la întrebările nerezolvate până la această fază, cu ajutorul profesorului.

Faza decizională - se alege soluția finală și se stabilesc concluziile asupra demersurilor realizate și asupra participării elevilor la activitate.

normelor

Abilități

1.2.6.

Utilizarea

cotare în vederea realizării schiței piesei mecanice, necesară operațiilor de lăcătușerie

1.2.7.

Identificarea elementelor din geometria plană necesare realizării schiței piesei mecanice

1.2.8.

Cotarea pieselor mecanice

regulilor

și

reprezentate în proiecție ortogonală

Atitudini

1.3.2 .

Respectarea

conduitei

timpul întocmirii schitei pentru realizarea pieselor mecanice;

1.3.3 .

Interrelaționarea

în

întocmirii schitei

timpul

pentru realizarea pieselor mecanice;

1.3.4 .

Asumarea rolurilor care îi revin în timpul întocmirii schiței pentru realizarea pieselor mecanice ;

Cunoștințe

1.4.

Principii și metode de cotare a pieselor mecanice reprezentate

Rezultate ale învățării vizate

Exemplu de utilizare a metodei piramidei la tema: Simboluri folosite la cotare

Profesorul scrie pe tablă

Simboluri folosite la cotare.

Elevii primesc o fișă de lucru cu simboluri. Elevii trebuie să facă corelarea între simbolurile folosite la cotare și elementele geometrice corespunzătoare.

Elevii în grupe de câte doi, discută modul în care, individual, au rezolvat sarcina de lucru.

Se alcătuiesc două grupe de elevi, aproximativ egale ca număr. În aceste grupuri se discută soluțiile de rezolvare la care s-a ajuns.

Întreaga clasă analizează soluțiile; se scriu răspunsurile pe tablă pentru a putea fi vizualizate de către toți elevii și pentru a fi comparate.

Se aleg soluțiile finale, corecte, se trag concluzii, se fac referiri la participarea elevilor la activitate.

Sugestii privind evaluarea

Evaluarea rezultatelor învățării poate fi:

Continuă:

instrumentele de evaluare pot fi diverse, în funcție de specificul temei, de modalitatea de evaluare – probe orale, scrise, practice – de stilurile de învățare ale elevilor.

planificarea evaluării trebuie să se deruleze după un program stabilit, evitându-se aglomerarea mai multor evaluări în aceeași perioadă de timp.

va fi realizată de către profesor pe baza unor probe care se referă explicit la cunoștințele, abilitățile și atitudinile specificate în standardul de pregătire profesională.

Finală:

Sugerăm următoarele

instrumente de evaluare continuă:

fișe de observație;

fișe test;

fișe de lucru;

fișe de documentare;

fișe de autoevaluare/ interevaluare;

eseul;

referatul științific;

proiectul;

activități practice;

teste docimologice;

lucrări de laborator/ practice.

Propunem următoarele

instrumente de evaluare finală:

proiectul,

studiul de caz,

portofoliul,

testele sumative.

Se recomandă, ca în parcurgerea modulului, să se utilizeze atât evaluarea de tip formativ, cât și de tip sumativ, pentru verificarea atingerii rezultatelor învățării. Elevii vor fi evaluați în ceea ce privește atingerea rezultatelor învățării specificate în cadrul modulului.

Exemplu de instrument de evaluare

TEST DE EVALUARE

Pentru fiecare din itemii de mai jos încercuiți litera corespunzătoare răspunsului corect :

(2 puncte)

Simbolul Ø reprezintă:

diametrul unui cerc

diametrul sferei

raza unui cerc

suprafața triunghiulară

Raza unui cerc cu valoarea de 50 mm se notează:

Ø 50

SR50

R50

D50

Stabiliți valoarea de adevăr a enunțurilor de mai jos. Notați cu litera A dacă enunțul este adevărat și cu F, dacă este fals.

(2 puncte)

SR înscris înaintea cotei indică raza sferei

A/F

Ø înscris înaintea cotei indică un diametru

A/F

□ înscris înaintea cotei indică un dreptunghi

A/F

SØ înscris înaintea cotei indică o raza

A/F

Scrieți pe foaia de răspuns, informația corectă care completează spațiile libere :

(3 puncte)

Când …(1)…. unei raze se deduce din alte cote, raza trebuie indicată corespunzător, fără ca simbolul …(2)… să fie urmat de valoarea cotei

Dacă centrul unui arc de cerc se află în afara limitelor spațiului disponibil, linia de cotă a

.....(3)...... trebuie frântă sau ......(4)........, după cum este necesar să fie reprezentat cercul.

Centrul de curbură se poate preciza prin două linii ........(5)........, trasate cu linie ........(6)............

Cotați desenul de mai jos:

NOTĂ

Timp de lucru: 30 de minute. Se acordă 1 punct din oficiu

(2 puncte)

BAREM DE CORECTARE ȘI NOTARE

Subiectul I (2 X 1p=2 puncte)

1a, 2c

Pentru fiecare răspuns corect se acordă câte

1 punct ; pentru răspuns incorect sau lipsa acestuia se acordă

0 puncte .

Subiectul II (4X0,5=2 puncte)

1 – F; 2 – A; 3 – F; 4 – F;

Pentru fiecare răspuns corect se acordă câte

0,5 puncte ; pentru răspuns incorect sau lipsa acestuia se acordă

0 puncte .

Subiectul III (6 X 0,5p=3 puncte)

1- cota, 2 - R , 3 - razei, 4 - întreruptă, 5

perpendiculare , 6 - subțire

Pentru fiecare răspuns corect se acordă câte

0,5 puncte ; pentru răspuns incorect sau lipsa acestuia se acordă

0 puncte .

Subiectul IV (4X 0,5=2 puncte)

Pentru fiecare cotă se acordă câte

0,5 puncte ; pentru răspuns incorect sau lipsa acestuia se acordă

0 puncte .

Bibliografie

Gh. Husein,

Desen tehnic de specialitate , E.D.P., București 1996

Gh. Husein,

Aplicații și probleme de desen tehnic , E.D.P., București 1981

I . Vraca,

Desen Tehnic , E.D.P., București 1979

M. Mănescu, s.a.,

Desen tehnic industrial , Editura economică, 1995

*** Colecție de standarde

Desene tehnice , Editura Tehnică, București 1996

P. Precupețu, C. Dale,

Desen tehnic industrial , Editura Tehnică, București 1990

M. Ionescu, D. Burdușel, ș.a.,

Desen Tehnic,

Editura Sigma, București 2000

Crenguța –Lăcrămioara Oprea- Strategii diEditura Didactică și Pedagogică 2009

MODUL II.

LĂCĂTUȘĂRIE GENERALĂ

Notă introductivă

Modulul

„Lăcătușărie generală”,

componentă a ofertei educa ì ionale (curriculare) pentru calificări profesionale din domeniul de pregătire profesională

Mecanică

face parte din cultura de specialitate

è i pregătirea practică săptămânală aferente clasei a IX-a, învă ì ământ profesional.

Modulul are alocat un numărul de

170 ore/an , conform planului de învățământ, din care:

68 ore/an

– instruire practică

Modulul

„Lăcătușărie generală”

este centrat pe rezultate ale învățării și vizează dobândirea de cuno è tin ì e, abilită ì i

Mecanică

sau în continuarea pregătirii într-o calificare de nivel superior.

Structură modul

Corelarea dintre rezultatele învățării din SPP și conținuturile învățării

URÎ 2. LĂCĂTUȘĂRIE GENERALĂ

Conținuturile învățării

Rezultate ale învățării (codificate conform SPP)

Cunoștințe

Abilități

Atitudini

2.1.1.

2.2.1.

2.3.1.

2.1.2.

2.2.2.

2.2.3.

2.2.4.

2.2.5.

2.2.40.

2.3.3.

2.3. Tratamente termice aplicate oțelurilor și fontelor: recoacere, călire, revenire

2.4. Metale și aliaje neferoase:

Atelierul de lăcătușerie

Organizarea atelierului de lăcătușerie;

Scule, dispozitive și verificatoare utilizate în atelierul de lăcătușerie;

Organizarea ergonomică a locului de muncă;

Norme de sănătate și securitate în muncă în atelierul de lăcătușerie.

Materiale și semifabricate necesare executării pieselor prin operații de lăcătușerie

Proprietățile fizice, mecanice și tehnologice ale materialelor metalice

Aliaje feroase:

oțeluri (clasificare, simbolizare);

fonte (clasificare, simbolizare).

cuprul și aliajele sale (proprietăți, utilizări, simbolizare);

aluminiul și aliajele sale (proprietăți, utilizări, simbolizare);

Semifabricate obținute prin deformare plastică (laminare):

noțiuni generale despre procedeul de prelucrare prin laminare;

semifabricate propriu-zise: blumuri, sleburi, țagle, platine;

- profile laminate (profile simple, profile fasonate), table, țevi laminate, sârme.

2.1.3.

2.2.6.

2.2.7.

2.2.40.

2.3.2.

2.3.3.

2.3.4.

2.1.4.

2.2.8.

2.2.9.

2.2.10.

2.2.11.

2.2.12.

2.2.13.

2.2.14.

2.2.15.

2.2.40.

2.2.41.

2.3.1.

2.3.2.

2.3.3.

2.3.4.

2.3.5.

2.3.6.

2.1.5.

2.2.16.

2.2.17.

2.2.40.

2.2.41.

2.3.1.

2.3.2.

2.3.3.

2.3.4.

2.3.5.

2.3.6.

2.1.6.

2.2.18.

2.2.19.

2.2.20.

2.2.21.

2.2.22.

2.2.23.

2.2.40.

2.2.41.

2.3.1.

2.3.2.

2.3.3.

2.3.4.

2.3.5.

2.3.6.

2.1.7.

2.2.24.

2.2.25.

2.2.26.

2.2.40.

2.3.2.

2.3.3.

7. Noțiuni generale despre prelucrarea prin așchiere a materialelor metalice

(adaos de prelucrare, tipuri de așchii, scule așchietoare, mișcări necesare la așchiere, regim de așchiere)

Mijloace de măsurat și verificat

Mijloace de măsurat și verificat lungimi (șublere, micrometre);

Mijloace de măsurat și verificat unghiuri (echere);

Mijloace de măsurat și verificat suprafețe (rigle de control).

Operații pregătitoare aplicate semifabricatelor în vederea executării pieselor prin operații de lăcătușerie generală

Curățarea manuală a semifabricatelor;

Îndreptarea manuală a semifabricatelor (SDV-uri, tehnologii de execuție, metode de control a semifabricatelor îndreptate, norme de securitate și sănătate în muncă);

Trasarea semifabricatelor (SDV-uri, operații pregătitoare executate în vederea trasării, tehnologii de execuție, metode de control a semifabricatelor trasate, norme de securitate și sănătate în muncă).

Debitarea manuală a semifabricatelor

Scule folosite la debitarea manuală prin forfecare, așchiere și dăltuire;

Tehnologia debitării manuale prin forfecare;

Tehnologia debitării manuale prin așchiere;

Tehnologia debitării manuale prin dăltuire;

Metode de control a semifabricatelor debitate;

Norme de securitate și sănătate în muncă specifice operației de debitare.

Îndoirea manuală a semifabricatelor

Procesul de îndoire (calculul lungimii semifabricatului necesar obținerii unei piese prin operația de îndoire);

Îndoirea manuală a tablelor (SDV-uri, tehnologii de execuție);

Îndoirea manuală a barelor și profilelor (SDV-uri, tehnologii de execuție);

Îndoirea manuală a țevilor (dispozitive, verificatoare, tehnologie de execuție);

Îndoirea manuală a sârmelor (dispozitive, verificatoare, tehnologie de execuție);

Metode de control a semifabricatelor prelucrate prin operația de îndoire;

Norme de securitate și sănătate în muncă specifice operației de îndoire.

2.1.8.

2.2.27.

2.2.28.

2.2.40.

2.2.41.

2.3.1.

2.3.2.

2.3.3.

2.3.4.

2.3.5.

2.3.6.

8.4. Metode de control a suprafețelor prelucrate prin pilire;

8.5. Norme de securitate și sănătate în muncă specifice operației de pilire.

2.1.9.

2.2.29.

2.2.40.

2.2.41.

2.3.1.

2.3.2.

2.3.3.

2.3.4.

2.3.5.

2.3.6.

2.1.10.

2.2.30.

2.2.31.

2.2.32.

2.2.33.

2.2.40.

2.2.41.

2.3.1.

2.3.2.

2.3.3.

2.3.4.

2.3.5.

2.3.6.

2.3.7.

2.1.11.

2.2.34.

2.2.35.

2.2.36.

2.2.37.

2.2.38.

2.2.40.

2.2.41.

2.3.1.

2.3.2.

2.3.3.

2.3.4.

2.3.5.

2.3.6.

2.3.7.

2.1.12.

2.2.39.

2.2.40.

2.3.2.

2.3.3.

12. Fișa tehnologică

(întocmirea fișei tehnologice după desenul de execuție al piesei, informațiile tehnologice la nivelul operației).

Pilirea metalelor

Clasificarea pilelor;

Tehnologia de execuție a operației de pilire manuală a semifabricatelor;

Metode de pilire:

după tipul mișcării (pilire transversală, longitudinală, circulară, în cruce);

după tipul suprafeței (pilire exterioară, interioară, convexă, concavă);

după adaosul de prelucrare (pilire de degroșare, de finisare);

Polizarea pieselor

Lucrări care se execută prin polizare;

Polizoare: stabile și portabile;

Metode de verificare și montare a pietrelor de polizor;

Tehnologia de execuție a operației de polizare;

Norme de securitate și sănătate în muncă specifice operației de polizare.

Găurirea și prelucrarea găurilor

SDV – uri utilizate la găurire;

Tipuri de mașini de găurit (stabile și portabile); 10.3.Tehnologia de execuție a operației de găurire;

Prelucrarea găurilor prin: teșire, lărgire, adâncire, alezare (SDV-uri, tehnologii de execuție);

Metode de control a alezajelor;

Cauzele care conduc la apariția rebuturilor la operația de găurire;

Norme de protecție a mediului;

Norme de securitate și sănătate în muncă specifice operației de găurire.

Filetarea

Elementele geometrice ale filetului, clasificarea filetelor;

Filetarea manuală exterioară (SDV-uri, tehnologie de execuție, metode de control);

Filetarea manuală interioară (SDV-uri, tehnologie de execuție, metode de control);

Norme de protecție a mediului;

Norme de securitate și sănătate în muncă specifice operației de filetare.

perii de sârmă, hârtie abrazivă pentru curățarea manuală a semifabricatelor;

SDV-uri pentru operația de îndreptare manuală: placă de îndreptat, ciocane, nicovale;

SDV – uri folosite la trasare: masă de trasat, ac de trasat, punctator, compas, trasator paralele, distanțier, ciocan, riglă, șubler;

SDV – uri folosite la debitarea manuală: foarfece manuale, clești pentru tăiat, fierăstraie manuale, dălți, rigle, șublere, echere;

SDV – uri folosite la îndoirea manuală: menghină, nicovală, dispozitive pentru îndoirea țevilor, dorn cilindric cu manivelă, șublere, rigle, raportoare, șabloane;

scule și verificatoare folosite la pilire: pile de diferite tipuri, șublere, rigle de control, echere, șabloane;

polizoare: stabile și portabile;

scule și verificatoare folosite la polizare: pietre de polizor, șublere;

scule și verificatoare folosite la găurire: burghie elicoidale, dispozitive pentru prinderea burghiului, dispozitive pentru prinderea piesei pe masa mașinii, șublere, micrometre;

scule și verificatoare folosite la alezare, teșire, lărgire: alezoare, teșitoare, lărgitoare, șublere, micrometre;

SDV – uri folosite la filetarea manuală: tarozi, filiere, manivele port-tarod, port-filiere, șublere, micrometre, calibre-tampon, calibre–inel.

semifabricate : table, platbande, bare, profile, țevi, sârme;

materiale : metalice feroase (oțeluri, fonte), aliaje ale cuprului, aliaje ale aluminiului;

mijloace de măsurat și verificat : lungimi, unghiuri, suprafețe;

utilaje:

mașini de găurit, polizoare

Sugestii metodologice

Conținuturile modulului

„Lăcătușărie generală”

trebuie să fie abordate într-o manieră integrată, diferențiată, ținând cont de particularitățile colectivului cu care se lucrează și de nivelul inițial de pregătire.

Modulul

„Lăcătușărie generală”

are o structură flexibilă, deci poate încorpora, în orice moment al procesului educativ, noi mijloace sau resurse didactice. Pregătirea se recomandă a se desfășura în laboratoare sau/ și în cabinete de specialitate, ateliere de instruire practică din unitatea de învățământ sau de la agentul economic, dotate conform recomandărilor precizate în unitățile de rezultate ale învățării, menționate mai sus.

Aceste activități de învățare vizează:

îmbinarea și alternarea sistematică a activităților bazate pe efortul individual al elevului (documentarea după diverse surse de informare, observația proprie, exercițiul personal, instruirea programată, experimentul și lucrul individual, tehnica muncii cu fișe) cu activitățile ce solicită efortul colectiv (de echipă, de grup) de genul discuțiilor, asaltului de idei, metoda Phillips 6 – 6, metoda 6/3/5, metoda expertului, metoda cubului, metoda mozaicului, discuția Panel, metoda cvintetului, jocul de rol, explozia stelară, metoda ciorchinelui, etc;

Pentru atingerea rezultatelor învățării pot fi derulate următoarele activități de învățare:

elaborarea de referate interdisciplinare;

activități de documentare;

vizionări de materiale video (casete video, cd/ dvd – uri);

problematizarea;

învățarea prin descoperire;

activități practice;

studii de caz;

elaborarea de proiecte;

activități bazate pe comunicare și relaționare;

activități de lucru în grup/ în echipă.

Un exemplu de metodă de predare/ învățare bazată pe stimularea creativității este

METODA ”CARUSELUL” (METODA GRAFFITI).

Metoda presupune parcurgerea următoarelor etape:

Elevii sunt împărțiți în grupuri de câte 3 – 4 persoane. Aceștia lucrează la o problemă, la o întrebare ce se poate materializa într-un poster. Posterul poate fi descriptiv sau utilizându-se un organizator grafic, tabel, colaj sau desen. Când vă hotărâți să organizați o lecție utilizând Metoda Graffiti, asigurați-vă că dispuneți de materialele necesare. Obligatoriu, coala pe care se realizează posterul are formatul minim A3;

Posterele se afișează pe pereții sălii de predare, aceasta transformându-se, la modul figurat, într-o „galerie de artă, muzeu etc.”;

Fiecare echipă vine în fața propriului poster, iar la semnalul profesorului se deplasează în sensul acelor de ceasornic, parcurgând toată „galeria”, în calitate de vizitatori sau critici. Rolul deplasării nu este numai acela de a urmări soluțiile propuse de colegi, ci și acela de a consemna completările, întrebările, observațiile lor vis-à-vis de acestea. Întotdeauna atrageți atenția elevilor asupra faptului că ei nu au voie să facă referiri jignitoare la adresa colegilor sau să interpreteze forma posterelor, ci exclusiv conținutul acestora.

După ce se încheie „turul galeriei”, grupurile revin la locul inițial și își reexaminează posterele prin prisma observațiilor colegilor. Acest moment al lecției este echivalent cu fixarea cunoștințelor din lecția tradițională, deoarece elevii își lămuresc unele probleme apărute pe parcursul derulării lecției, discutând cu ceilalți colegi. În această etapă, rolul

profesorului este acela de a coordona desfășurarea discuțiilor și de a oferi informații suplimentare, acolo unde este cazul.

EXEMPLU DE UTILIZARE A METODEI DE STIMULARE A CREATIVITĂȚII – METODA ”CARUSELUL” (METODA GRAFFITI)

Tema: ÎNDOIREA MANUALĂ A SEMIFABRICATELOR

Procesul de îndoire (calculul lungimii semifabricatului necesar obținerii unei piese prin operația de îndoire);

Îndoirea manuală a tablelor (SDV-uri, tehnologii de execuție);

Îndoirea manuală a țevilor (dispozitive, verificatoare, tehnologie de execuție).

REZULTATELE ÎNVĂȚĂRII VIZATE

CUNOȘTINȚE

2 . 1 . 4 . Îndoirea manuală a

semifabricatelor

ABILITĂȚI

2.2.18.

Calculul lungimii semifabricatului

necesar obținerii unei piese prin operația de îndoire

2.2.19.

Îndoirea manuală a tablelor și benzilor

2.2.21.

Îndoirea manuală a țevilor

ATITUDINI

2.3.2. Colaborarea cu membrii echipei de lucru, în scopul îndeplinirii sarcinilor

de la locul de muncă;

2.3.4.

Asumarea, în cadrul echipei de la locul de muncă, a

responsabilității pentru sarcina de lucru primită.

Activități:

A1.

Împărțiți clasa în grupuri de câte 3 – 4 elevi; elevii studiază cu atenție conținutul tematic și desenul de execuție oferit.

Timp de lucru 10 minute.

A2.

Fiecare echipă realizează un poster în care prezintă: modul de calcul al lungimii semifabricatului necesar obținerii piesei prin operația de îndoire, SDV-urile necesare, tehnologia de execuție, metodele de control a semifabricatelor prelucrate prin operația de îndoire, normele de sănătate și securitate în muncă.

Timp de lucru 20 minute.

A3 . Fiecare echipă afiează posterul însoțit de un format A3.

A4.

deplasării este de a urmări soluțiile propuse de colegi și de a consemna completările, întrebările, observațiile referitoare la conținutul acestora.

Atenție! Nu se vor folosi observații de genul:

„Ați scris frumos/ urât!”, „Bravo!”, „Felicitări!”, etc.

A5.

Fiecare echipă revine la locul inițial și își reexaminează posterul prin prisma observațiilor colegilor. Acest moment al lecției este echivalent cu fixarea cunoștințelor din lecția tradițională, deoarece elevii își lămuresc unele probleme apărute pe parcursul derulării lecției, discutând cu ceilalți colegi. În această etapă, rolul profesorului este acela de a coordona desfășurarea discuțiilor și de a oferi informații suplimentare, acolo unde este cazul.

Sugestii privind evaluarea

Evaluarea rezultatelor învățării poate fi:

Continuă:

instrumentele de evaluare pot fi diverse, în funcție de specificul temei, de modalitatea de evaluare – probe orale, scrise, practice – de stilurile de învățare ale elevilor.

planificarea evaluării trebuie să se deruleze după un program stabilit, evitându-se aglomerarea mai multor evaluări în aceeași perioadă de timp.

va fi realizată de către profesor pe baza unor probe care se referă explicit la cunoștințele, abilitățile și atitudinile specificate în standardul de pregătire profesională.

Finală:

Sugerăm următoarele

instrumente de evaluare continuă :

fișe de observație;

fișe test;

fișe de lucru;

fișe de documentare;

fișe de autoevaluare/ interevaluare;

eseul;

referatul științific;

proiectul;

activități practice;

teste docimologice;

lucrări de laborator/ practice.

Propunem următoarele

instrumente de evaluare finală :

proiectul,

studiul de caz,

portofoliul,

testele sumative.

Se recomandă, ca pe măsura parcurgerii modulului, să se utilizeze atât evaluarea de tip formativ, cât și de tip sumativ, pentru verificarea atingerii rezultatelor învățării, în conformitate cu criteriile și indicatorii de realizare prevăzuți în Standardul de pregătire profesională.

Exemplu de instrument de evaluare pentru rezultatele învățării prezentate dezvoltat la

Sugestii metodologice :

LUCRARE PRACTICĂ

Studiați cu atenție schița produsului prezentat în figura de mai jos.

Cerințe:

Identificați reperele care alcătuiesc produsul;

10 puncte

Calculați lungimea semifabricatelor necesare obținerii reperelor de executat;

10 puncte

Alegeți SDV-urile necesare realizării operației de trasare;

10 puncte

Executați operația de trasare a semifabricatelor;

10 puncte

Alegeți SDV-urile necesare realizării operației de debitare manuală a semifabricatelor;

10 puncte

Executați debitarea manuală a semifabricatelor;

10 puncte

Alegeți SDV-urile necesare realizării operației de îndoire;

10 puncte

Executați îndoirea semifabricatelor;

10 puncte

Respectați normele de sănătate și securitate în muncă specifice operațiilor de lăcătușărie executate.

10 puncte

NOTĂ

Timp de lucru: 50 de minute. Se acordă 10 puncte din oficiu.

Bibliografie

Gh. Zgură, N. Atanasiu, N. Arieșeanu, Gh. Peptea – Utilajul și tehnologia lucrărilor mecanice, E.D.P. București, 1987;

G. S. Georgescu – Îndrumător pentru atelierele mecanice, E.T.București, 1978;

Tonea A., Cârstea N. - Elemente de tehnologie generală, E.D.P., București 2000;

Dodoc P. – Metrologie generală, E.D.P. București, 1979;

Popescu N. - Studiul materialelor , Editura Didactică și Pedagogică, București, 1994;

Țonea, A. ș.a. - Studiul materialelor, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1996;

Tănăsescu Mariana, Gheorghiu Tatiana - Măsurări tehnice, Editura ARAMIS, 2005;

Conf. univ. dr. Cristian Păun, ”Metode de predare/învățare bazate pe stimularea creativității”.

MODUL III. ORGANE DE MAȘINI

Notă introductivă

Modulul

„Organe de mașini” , componentă a ofertei educaționale (curriculare) pentru calificări profesionale din domeniul de pregătire profesională

Mecanică , face parte din cultura de specialitate și pregătirea practică săptămânală aferente clasei a IX-a, învățământ profesional.

Modulul are alocat un numărul de

68 ore/an , conform planului de învățământ, din care:

17 ore/an

– laborator tehnologic

Modulul

„Organe de mașini”

Mecanică

sau în continuarea pregătirii într-o calificare de nivel superior.

Structură modul

Corelarea dintre rezultatele învățării din SPP și conținuturile învățării

URÎ 3. MONTAREA ORGANELOR DE MAȘINI ÎN SUBANSAMBLURI MECANICE

Conținuturile învățării

Rezultate ale învățării conform SPP)

(codificate

Cunoștințe

Abilități

Atitudini

3.1.1.

3.2.1.

3.2.28.

3.3.1.

3.3.2.

1. NOȚIUNI GENERALE DESPRE ORGANELE

DE MAȘINI

(rol, clasificare, forțe preluate de către organele de mașini, tipuri de solicitări simple, condiții impuse organelor de mașini, standardizarea organelor de mașini, interschimbabilitatea organelor de mașini)

3.1.2.

3.2.2

3.2.3.

3.2.4.

3.2.5.

3.2.28

2. ORGANE DE MAȘINI SIMPLE

Organe de asamblare

- nituri (elementele și dimensiunile nitului, clasificare, tipuri de nituri, materiale de execuție);

- șuruburi (clasificarea șuruburilor după rolul funcțional

și din punct de vedere constructiv, forme constructive de

șuruburi, materiale de execuție);

- piulițe (rol, forme constructive, materiale de execuție);

- șaibe (rol, tipuri de șaibe, materiale de execuție);

- pene (clasificarea penelor după rolul funcțional și după

poziția penei în raport cu piesele asamblate, materiale de

execuție);

- arcuri

(clasificare,

tipuri

arcuri,

materiale

și

elemente de tehnologie).

3.1.3.

3.2.6.

3.2.7.

3.2.28.

3.2.29.

3.3.1.

3.3.2.

3.3.3.

3.3.4.

3.3.5.

3.3.6.

3.3.7.

3.3.8.

3.3.9.

3.3.10.

- arbori și osii (rol, părți componente, clasificare, materiale și tehnologii de execuție, montarea arborilor, NSSM);

3.2.8.

3.2.9.

3.2.10.

3.2.28.

3.2.29.

3.2. Organe de legătură pentru transmiterea mișcării de rotație

- cuplaje (rol, tipuri constructive de cuplaje, montarea cuplajelor, SDV-uri necesare la montarea cuplajelor, NSSM la montarea cuplajelor)

3.2.11.

3.2.12.

3.2.13.

3.2.14.

3.2.15.

3.2.16.

3.2.17.

3.2.18.

3.2.19.

3.2.20

3.2.28.

3.2.29.

3.2.21.

3.2.22.

3.2.23.

3.2.24.

3.2.25.

3.2.26.

3.2.27.

3.2.28.

3.2.29.

ORGANE DE MAȘINI COMPLEXE

Organe de mașini în mișcare de rotație

Organe de rezemare

Lagăre cu alunecare (rol, clasificare, domenii de utilizare, avantaje și dezavantaje, elemente constructive, materiale pentru cuzineți, ungerea lagărelor cu alunecare, tipuri de lubrifianți, montarea și demontarea lagărelor cu alunecare, SDV-uri necesare montării lagărelor cu alunecare, norme de protecție a mediului, NSSM la montarea și demontarea lagărelor cu alunecare);

Lagăre cu rostogolire (părți componente, avantaje și dezavantaje, clasificarea rulmenților, materiale și elemente de tehnologie, tipuri de lubrifianți, ungerea lagărelor cu rulmenți, etanșarea rulmenților, montarea și demontarea rulmenților, SDV-uri necesare montării rulmenților, norme de protecție a mediului, NSSM la montarea și demontarea lagărelor cu rostogolire);

Organe pentru conducerea și închiderea circulației fluidelor

conducte (definire, părți componente, materiale de execuție, piese fasonate, compensatoare de dilatare, asamblarea conductelor, SDV-uri necesare asamblării conductelor, controlul asamblării țevilor și tuburilor, NSSM la asamblarea conductelor);

organe de închidere a circulației fluidelor (condiții impuse acestor organe, tipuri constructive, montarea organelor de închidere a circulației fluidelor, SDV-uri necesare la montarea organelor de închidere a circulației fluidelor, NSSM la montarea organelor de închidere a circulației fluidelor).

videoproiector, calculator, softuri educaționale;

organe de asamblare: nituri, șuruburi, piulițe, șaibe, pene, arcuri, flanșe, fitinguri, armături;

organe de mașini complexe: arbori, osii, cuplaje, lagăre cu alunecare, rulmenți;

lubrifianți: uleiuri, unsori;

materiale de adaos: electrozi;

SDV-uri specifice operațiilor de asamblare demontabile și nedemontabile: truse de chei, clești, șurubelnițe;

mijloace de măsurat și verificat: șublere, micrometre, lere de filet, calibre - tampon, calibre inel, rigle, echere;

utilaje: prese, echipamente pentru sudare cu arc electric;

sisteme tehnice în construcția cărora să se regăsească diferite tipuri de organe de mașini.

banc de lucru, menghină;

echipamente de protecție specifice.

Sugestii metodologice

Conținuturile modulului

„Organe de mașini”

trebuie să fie abordate într-o manieră integrată, diferențiată, ținând cont de particularitățile colectivului cu care se lucrează și de nivelul inițial de pregătire al elevilor.

Modulul

„Organe de mașini”

are o structură flexibilă, deci poate încorpora, în orice moment al procesului educativ, noi mijloace sau resurse didactice. Pregătirea se recomandă a se desfășura în laboratoare sau/ și în cabinete de specialitate, ateliere de instruire practică din unitatea de învățământ sau de la agentul economic, dotate conform recomandărilor precizate în unitățile de rezultate ale învățării, menționate mai sus.

Aceste activități de învățare vizează:

îmbinarea și alternarea sistematică a activităților bazate pe efortul individual al elevului (documentarea după diverse surse de informare, observația proprie, exercițiul personal, instruirea programată, experimentul și lucrul individual, tehnica muncii cu fișe) cu activitățile ce solicită efortul colectiv (de echipă, de grup) de genul discuțiilor, asaltului de idei, metoda Phillips 6 – 6, metoda 6/3/5, metoda expertului, metoda cubului, metoda mozaicului, discuția Panel, metoda cvintetului, jocul de rol, explozia stelară, metoda ciorchinelui, etc;

Pentru dobândirea rezultatelor învățării, pot fi derulate următoarele activități de învățare:

elaborarea de referate interdisciplinare;

activități de documentare;

vizionări de materiale video (casete video, cd/ dvd – uri);

problematizarea;

demonstrația;

investigația științifică;

învățarea prin descoperire;

activități practice;

studii de caz;

jocuri de rol;

simulări;

elaborarea de proiecte;

activități bazate pe comunicare și relaționare;

activități de lucru în grup/ în echipă.

Un exemplu de metodă de predare/învățare bazată pe stimularea creativității este

METODA CIORCHINELUI.

Metoda ciorchinelui constă în exprimarea grafică a conexiunilor dintre idei, o modalitate de a realiza asociații noi de idei sau de a releva noi sensuri ale ideilor. Metoda ciorchinelui este un “asalt de idei”( brainstorming) care-i încurajează pe elevi să gândească liber și deschis.

Realizarea unui ciorchine presupune parcurgerea următoarelor etape:

Prezentarea cuvântului-cheie sau a propoziției-nucleu – cadrul didactic scrie un cuvânt sau o propoziție-nucleu în mijlocul tablei sau al paginii.

Explicarea regulilor pe care le presupune tehnica – cadrul didactic le oferă elevilor explicațiile necesare; îi încurajează pe elevi să scrie cuvinte sau sintagme în legătură cu tema pusă în discuție.

Realizarea propriu-zisă a ciorchinelui – cadrul didactic le cere elevilor să lege cuvintele sau ideile produse de cuvântul sau propoziția-nucleu prin linii care evidențiază conexiunile între acestea, realizând astfel o structură în formă de ciorchine.

Reflecția asupra ideilor emise și conexiunilor realizate.

Metoda ciorchinelui este o tehnică flexibilă care poate fi utilizată atât individual cât și ca activitate în grup. Metoda se poate folosi și în secvențe de recapitulare a noțiunilor teoretice.

EXEMPLU DE UTILIZARE A METODEI DE STIMULARE A CREATIVITĂȚII – METODA CIORCHINELUI

Tema: ORGANE DE MAȘINI SIMPLE – Organe de asamblare Lecția: NITURI

REZULTATELE ÎNVĂȚĂRII VIZATE

CUNOȘTINȚE

3.1.2.

ORGANE DE MAȘINI

SIMPLE - Organe de asamblare:

- nituri (elementele și

dimensiunile nitului,

clasificare, tipuri

de nituri, materiale

de execuție)

ABILITĂȚI

3 . 2.2.

Alegerea niturilor, conform documentației tehnice,

în

vederea executării

asamblărilor nituite;

3 . 2.28.

Utilizarea corectă a vocabularului comun și a celui de specialitate.

ATITUDINI

3 . 3.1.

Preocuparea pentru documentare folosind tehnologia informației.

Profesorul prezintă cuvintele cheie:

Organe de asamblare - NITURI .

Profesorul explică regulile pe care le presupune tehnica, oferind elevilor explicațiile necesare.

Elevii leagă cuvintele sau ideile produse de cuvintele cheie prin linii care evidențiază conexiunile între acestea.

Se analizează fiecare “ciorchine” și se efectuează una comună pe tablă dirijată de profesor.

Se consideră că

nivelul de pregătire este realizat corespunzător, dacă poate fi demonstrat fiecare dintre rezultatele învățării.



Tijă (corpul nitului)

Diametrul tijei

Lungimea tijei

Cap inițial

Elementele nitului

Dimensiunile nitului

Diametrul capului inițial

Cap de închidere

NITURI

Înălțimea capului inițial

Nituri pline

Oțeluri carbon de uz general

Tipuri de nituri

Materiale de execuție

Nituri semitubulare

Nituri spintecate

Oțeluri slab aliate

Nituri tubulare

Nituri autodeformabile

Cupru, alamă

Aluminiu

Sugestii privind evaluarea

Evaluarea rezultatelor învățării poate fi:

Continuă :

instrumentele de evaluare pot fi diverse, în funcție de specificul temei, de modalitatea de evaluare – probe orale, scrise, practice – de stilurile de învățare ale elevilor.

planificarea evaluării trebuie să se deruleze după un program stabilit, evitându-se aglomerarea mai multor evaluări în aceeași perioadă de timp.

va fi realizată de către profesor pe baza unor probe care se referă explicit la cunoștințele, abilitățile și atitudinile specificate în Standardul de Pregătire Profesională.

Finală:

Sugerăm următoarele

instrumente de evaluare continuă:

fișe de observație;

fișe test;

fișe de lucru;

fișe de documentare;

fișe de autoevaluare/ interevaluare;

eseul;

referatul științific;

proiectul;

activități practice;

teste docimologice.

Propunem următoarele

instrumente de evaluare finală :

proiectul,

studiul de caz,

portofoliul,

testele sumative.

Se recomandă, ca pe măsura parcurgerii modulului, să se utilizeze atât evaluarea de tip formativ, cât și evaluarea de tip sumativ, pentru verificarea atingerii rezultatelor învățării, în conformitate cu criteriile și indicatorii de realizare prevăzuți în Standardul de pregătire profesională.

Evaluarea

finală

unității

rezultate

ale

învățării

tehnice

generale

” MONTAREA ORGANELOR

MAȘINI

ÎN

SUBANSAMBLURI

MECANICE ”

realiza

în

conformitate cu criteriile și indicatorii de realizare prevăzuți în Standardul de pregătire profesională.

Exemplu de instrument de evaluare pentru rezultatele învățării prezentate dezvoltat la

Sugestii metodologice :

TEST DE EVALUARE

Identificați tipurile de nituri prezentate mai jos:

20 puncte

Rezolvare:

.................................................................

..................................................................

Denumiți elementele și dimensiunile nitului, conform notațiilor din desenul de mai jos:

35 puncte

Rezolvare:

...............................................................

................................................................

D................................................................

h.................................................................

d.................................................................

l...................................................................

Denumiți niturile din figura de mai jos și precizați criteriul după care s-a realizat clasificarea acestora.

35 puncte

Rezolvare:

.................................................................

..................................................................

Criteriul de clasificare:................................................................

NOTĂ

Timp de lucru: 15 minute. Se acordă 10 puncte din oficiu.

BAREM DE REZOLVARE

Subiectul 1

a - nit cu tija plină;

b - nit cu tija semitubulară;

c - nit cu tija tubulară;

d - nit autodeformabil;

e - nit spintecat.

Subiectul 2

- tija nitului;

- capul inițial al nitului;

- capul de închidere al nitului;

D – diametrul capului inițial al nitului; h – înălțimea capului inițial al nitului; d – diametrul tijei nitului;

l – lungimea tijei nitului.

Subiectul 3

a - nit cu cap semirotund;

b - nit cu cap tronconic;

c - nit cu cap semirotund semiînecat

d - nit cu cap tronconic semiînecat;

e - nit cu cap înecat;

f – nit cu cap cilindric;

Criteriul de clasificare: după forma capului inițial al nitului.

Bibliografie

V. Drobotă, ș.a.,

Organe de mașini și mecanisme,

E.D.P., București, 1993;

N. Rux, ș.a.,

Organe de mașini,

Editura Sigma, București, 2000;

Mariana Constantin, Aurel Ciocîrlea-Vasilescu,

Organe de mașini

– manual pentru clasa a X-a, Editura CD Press, București, 2010;

Mariana Constantin, Aurel Ciocîrlea-Vasilescu,

Organe de mașini și mecanisme

– manual pentru clasa a XI-a, Editura ALL, București, 2002;

Conf. univ. dr. Cristian Păun, ”Metode de predare/învățare bazate pe stimularea creativității”;

Ioan Cerghit – ”Metode de învă ì ământ”, Editura Polirom, 2006.

Aprobate prin

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.