Legea nr. 245/2004

Prezenta lege are ca scop asigurarea consumatorilor ca produsele puse pe piața sunt sigure și se aplică pentru toate produsele definite la art. 2 lit. a) numai în situația în care nu exista prevederi legale specifice de securitate a produselor respective, care au același obiectiv cu acest act normativ.

În cazul în care unele produse au reglementări specifice de securitate, prezenta lege se aplică numai pentru aspectele și riscurile sau categoriile de riscuri care nu sunt prevăzute de aceste reglementări, după cum urmează:

a) art. 2 lit. b) și c) și art. 3 nu se aplică acestor produse în privinta riscurilor sau categoriilor de riscuri prevăzute de reglementările specifice;

b) art. 4-16 se aplică în orice situație, cu excepția cazurilor în care exista reglementări specifice privind aspectele care intra sub incidența acestor dispoziții.

Producătorii sunt obligați sa pună pe piața numai produse sigure.

Un produs va fi considerat sigur din punct de vedere al aspectelor reglementate de dispozițiile legislației naționale atunci când, în absenta prevederilor comunitare specifice privind reglementarea produsului în cauza, el este conform cu reglementările naționale ale României ori ale statului membru pe teritoriul căruia este comercializat, stabilite cu respectarea principiilor liberei circulatii a produselor și serviciilor de piața și care formulează cerințele de sănătate și securitate pe care produsul trebuie să le îndeplinească pentru a fi comercializat.

Un produs este considerat sigur din punct de vedere al riscurilor și al categoriilor de riscuri reglementate de standardele naționale neobligatorii relevante atunci când este conform cu standardele naționale neobligatorii care transpun standarde europene, a căror referința este publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene. Referințele acestor standarde naționale armonizate sunt publicate de către Asociația de Standardizare din România (ASRO).

În alte condiții decât cele avute în vedere la alin. (2), conformitatea unui produs cu cerința securității generale a produselor poate fi evaluată luându-se în considerare, dacă exista:

a) standardele naționale neobligatorii care transpun standarde europene relevante, altele decât cele la care se face referire la alin. (2);

b) standardele stabilite în statul în care este comercializat produsul;

c) orientările în domeniul evaluării securității produselor;

d) codurile de bune practici în materie de securitate a produselor, în vigoare în sectorul respectiv;

e) stadiul prezent al cunoștințelor științifice și/sau tehnice;

f) asteptarile rezonabile ale consumatorilor referitoare la securitatea generală a produselor.

Conformitatea unui produs cu criteriile care au în vedere garantarea obligației generale de securitate, în special cu prevederile alin. (2) și (3), nu împiedica autoritățile competente sa ia măsurile corespunzătoare pentru a impune restrictii privind punerea sa pe piața sau sa ceara retragerea de pe piața ori returnarea produsului, dacă produsul se dovedește periculos.

În limitele activităților lor producătorii trebuie să asigure consumatorului informațiile utile care îi permit sa evalueze riscurile inerente ale unui produs pe durata medie de utilizare sau pe o durată rezonabil previzibila, atunci când acestea nu sunt imediat perceptibile de către consumator, fără un avertisment corespunzător, precum și sa prevină astfel de riscuri. Prezenta unui astfel de avertisment nu exonereaza nici o persoană de îndeplinirea celorlalte obligații prevăzute de prezenta lege.

În limitele activităților lor producătorii trebuie să adopte măsuri proporționale cu caracteristicile produselor pe care le furnizează, care le permit:

a) să fie informati de riscurile pe care aceste produse le-ar putea prezenta pentru consumatori;

b) să poată întreprinde acțiunile potrivite, inclusiv, dacă este necesar, pentru a evita aceste riscuri, să poată dispune retragerea de pe piața, avertizarea adecvată și eficienta a consumatorilor, returnarea de la consumatori.

Măsurile prevăzute la alin. (2) vor include:

a) informarea, prin intermediul produsului sau al ambalajului, asupra identității și detaliilor privind producătorul, precum și informarea asupra produsului sau, după caz, asupra lotului de produse din care face parte, cu excepția cazurilor în care omisiunea acestei informații este justificată.

Prin hotărâre a Guvernului se va stabili lista produselor pentru care sunt obligatorii referința produsului sau a lotului de produse, precum și, după caz, modul de întrebuințare;

b) în cazul în care se considera necesar, realizarea de teste prin sondaj pe produsele comercializate, analizarea reclamatiilor și, după caz, ținerea unui registru de reclamații, precum și informarea distribuitorilor de către producător privind monitorizarea acestor produse.

Măsurile prevăzute la alin. (2) lit. b) vor fi întreprinse voluntar sau la cererea autorităților competente, în conformitate cu art. 10 alin. (1) lit. f).

Returnarea se face ca ultima modalitate de rezolvare, atunci când celelalte acțiuni nu sunt suficiente pentru prevenirea riscurilor implicate, în cazul în care producătorul considera necesar sau când este obligat de către autoritatea competentă sa ia această măsură. Măsura de returnare se poate pune în aplicare în baza codurilor de buna conduita în domeniu, în cazul în care acestea exista.

Distribuitorii sunt obligați:

a) sa acționeze cu atenția cuvenită pentru a contribui la respectarea cerințelor de securitate aplicabile, în special sa nu distribuie produse despre care au cunoștința sau pe care ar fi trebuit să le considere, pe baza informațiilor deținute și în calitate de specialiști, neconforme cu aceste cerințe;

b) sa participe, în limitele activităților lor respective, la monitorizarea securității produselor puse pe piața, în special prin:

1. transmiterea informațiilor privind riscurile produselor;

2. păstrarea și furnizarea documentelor necesare pentru a determina originea produselor;

3. colaborarea la acțiunile întreprinse de producători și de autoritățile competente pentru evitarea riscurilor.

În limitele activităților lor respective distribuitorii trebuie să ia măsuri care să permită o colaborare eficienta.

În cazul în care producătorii și distribuitorii au cunoștința sau ar trebui sa cunoască, pe baza informațiilor pe care le poseda și în calitate de specialiști, ca unele produse, pe care le-au pus pe piața sau care au fost furnizate într-un alt mod consumatorilor, prezintă pentru consumatori riscuri care sunt incompatibile cu cerințele de securitate generală, ei trebuie să informeze imediat autoritățile competente, în condițiile stabilite în anexa nr. 1, precizând acțiunile întreprinse în scopul de a preveni riscurile pentru consumatori.

Producătorii și distribuitorii, în limitele activităților lor, trebuie să colaboreze cu autoritățile competente, la cererea acestora din urma, pentru acțiunile întreprinse, în scopul evitării riscurilor pe care le prezintă produsele pe care le furnizează sau le-au furnizat.

Procedurile ce trebuie urmate pentru o astfel de colaborare, inclusiv procedurile de dialog cu producătorii și distribuitorii respectivi asupra problemelor legate de securitatea produselor, sunt stabilite de autoritățile competente.

Reglementările specifice privind securitatea produselor se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea organelor sale de specialitate.

Autoritatea competența pentru supravegherea pieței privind conformitatea produselor cu cerințele generale de securitate stabilește prin norme procedurile privind aplicarea prezentei legi.

În România autoritatea competentă pentru supravegherea pieței privind conformitatea produselor cu cerințele generale de securitate, constatarea contravențiilor, aplicarea sancțiunilor și stabilirea măsurilor complementare este Autoritatea Naționala pentru Protecția Consumatorilor.

Autoritatea Naționala pentru Protecția Consumatorilor poate colabora, conform atribuțiilor stabilite prin legislația în vigoare, după caz, cu alte organe de specialitate cu atribuții în supravegherea pieței, pentru a desfășura acțiuni în aplicarea prezentei legi.

Organele de poliție sunt obligate sa acorde, la cerere, sprijinul necesar reprezentanților împuterniciți ai Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, aflați în exercițiul funcțiunii sau, după caz, sa îi însoțească.

În scopul supravegherii pieței privind conformitatea produselor cu cerințele generale de securitate, sarcinile, atribuțiile, organizarea și modalitățile de colaborare cu celelalte organe de specialitate se vor stabili, după caz, prin protocoale sau în cadrul Comitetului interministerial pentru supravegherea pieței produselor și serviciilor și protecția consumatorilor.

România va informa Comisia Europeană referitor la sarcinile, atribuțiile, organizarea și modalitățile de colaborare cu celelalte organe de specialitate stabilite în scopul supravegherii pieței privind conformitatea produselor cu cerințele generale de securitate.

Constituie contravenții și se sancționează după cum urmează:

a) încălcarea dispozițiilor art. 3 alin. (1), cu amendă de la 10.000.000 lei la 100.000.000 lei;

b) încălcarea dispozițiilor art. 4 alin. (1), cu amendă de la 2.000.000 lei la 20.000.000 lei;

c) încălcarea dispozițiilor art. 4 alin. (2), cu amendă de la 7.000.000 lei la 70.000.000 lei.

Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac de către reprezentanții împuterniciți ai Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor.

În sensul prezentei legi, în special al art. 5, autoritatea competentă pentru supravegherea pieței privind conformitatea produselor cu cerințele generale de securitate trebuie să ia, după caz, una dintre următoarele măsuri complementare:

a) pentru orice produs:

1. sa organizeze, chiar după punerea sa pe piața ca fiind sigur, verificări corespunzătoare ale caracteristicilor sale de securitate, pe o scara adecvată, până la stadiul de utilizare sau de consum;

2. să solicite părților interesate toate informațiile necesare;

3. sa preleveze mostre de produse spre a le supune analizelor referitoare la securitate;

b) pentru orice produs care poate prezenta riscuri în anumite condiții:

1. să solicite marcarea cu avertismente corespunzătoare privind riscurile pe care le poate prezenta, redactate în mod clar, ușor de înțeles, lizibil și inteligibil, în limba română, fără a exclude prezentarea și în alte limbi;

2. să se asigure la punerea pe piața a unui produs de existenta unor condiții prealabile de securitate, astfel încât produsul rezultat să fie sigur;

c) pentru orice produs care poate prezenta riscuri pentru anumite categorii de persoane, sa dispună ca acestea să fie avertizate în mod expres de acest risc, în timp util și sub o formă corespunzătoare, inclusiv prin publicarea de avertismente speciale;

d) pentru orice produs care ar putea fi periculos, sa interzică temporar, pe perioada necesară diferitelor controale, verificări sau evaluări ale securității, ca acesta să fie furnizat, propus pentru furnizare sau să fie expus;

e) pentru orice produs periculos, sa interzică punerea sa pe piața și sa stabilească măsurile insotitoare necesare pentru a asigura respectarea interdicției;

f) pentru orice produs periculos existent deja pe piața:

1. sa dispună sau sa organizeze retragerea sa efectivă și imediata și sa avertizeze consumatorii cu privire la riscurile pe care le prezintă;

2. sa dispună sau sa coordoneze ori, după caz, sa organizeze cu producătorii și distribuitorii returnarea de la consumatori și distrugerea sa în condiții corespunzătoare, prin grija și pe cheltuiala agentului economic respectiv.

În cazul în care autoritatea competentă pentru supravegherea pieței privind conformitatea produselor cu cerințele generale de securitate dispune măsuri de tipul celor prevăzute la alin. (1), în special cele menționate la lit. d)-f), ea trebuie să acționeze pentru respectarea principiilor liberei circulatii a produselor și serviciilor pe piața, astfel încât sa pună în aplicare măsuri proporționale cu gravitatea riscului și luând în considerație principiul precautiei. În cadrul acestor măsuri Autoritatea Naționala pentru Protecția Consumatorilor sprijină acțiunea voluntara a producătorilor și distribuitorilor, în conformitate cu obligațiile care le revin în temeiul prezentei legi, în special al prevederilor cap. III, prin dezvoltarea de coduri de buna conduita. Dacă este necesar, autoritatea competentă pentru supravegherea pieței privind conformitatea produselor cu cerințele generale de securitate organizează sau dispune măsurile prevăzute la alin. (1) lit. f), în cazul în care acțiunea întreprinsă de producători și distribuitori în îndeplinirea obligațiilor lor este nesatisfacatoare sau insuficienta. Returnarea trebuie să se facă conform prevederilor art. 4 alin. (5).

În mod special, autoritatea competentă pentru supravegherea pieței privind conformitatea produselor cu cerințele generale de securitate trebuie să întreprindă acțiunile necesare pentru a aplica cu rapiditatea necesară măsurile corespunzătoare, asa cum sunt cele prevăzute la alin. (1) lit. b)-f), în cazul produselor care pun problema unui risc grav. Aceste circumstanțe trebuie să fie determinate de autoritatea competentă, evaluandu-se, de la caz la caz, caracteristicile intrinseci ale produselor, în conformitate cu liniile directoare prevăzute la pct. 11 din anexa nr. 2.

Măsurile care se dispun în temeiul prezentului articol de către autoritatea competentă pentru supravegherea pieței privind conformitatea produselor cu cerințele generale de securitate sunt aplicabile, după caz:

a) producătorului;

b) distribuitorilor, în limitele activităților lor, în special părții responsabile pentru prima etapa a distribuirii produselor pe piața naționala;

c) oricărei alte persoane, în cazul în care aceasta se dovedește necesar, în vederea colaborării la acțiunile întreprinse pentru a se evita riscuri care decurg dintr-un produs.

Pentru a asigura o supraveghere eficienta a pieței, destinată garantarii unui nivel ridicat de protecție a sănătății și securității consumatorilor, autoritatea competentă pentru supravegherea pieței privind conformitatea produselor cu cerințele generale de securitate dispune măsuri pentru:

a) stabilirea, actualizarea periodică și punerea în aplicare a unor programe sectoriale de supraveghere pe categorii de produse sau de riscuri, monitorizarea activităților de supraveghere, a constatărilor și a rezultatelor acestor programe, coordonarea activităților de colaborare în Comitetul interministerial pentru supravegherea pieței produselor și serviciilor și protecția consumatorilor;

b) monitorizarea și actualizarea cunoștințelor științifice și tehnice referitoare la securitatea produselor în Comisia pentru securitatea produselor;

c) examinarea și evaluarea periodică a funcționarii activităților de control și a eficientei lor și, dacă este necesar, revizuirea abordarii și organizării acțiunilor de supraveghere puse în aplicare.

Reclamațiile consumatorilor și ale părților interesate referitoare la securitatea produselor și activitățile corespunzătoare de supraveghere și de control vor fi prezentate la oficiul teritorial pentru protecția consumatorilor. Reclamațiile privind securitatea produselor fac obiectul unei monitorizari corespunzătoare în cadrul oficiilor teritoriale pentru protecția consumatorilor, precum și în cadrul autorității competente pentru supravegherea pieței privind conformitatea produselor cu cerințele generale de securitate. Oficiile teritoriale pentru protecția consumatorilor informează în mod activ consumatorii și celelalte părți interesate despre procedurile stabilite în acest scop.

Procedurile pentru realizarea schimburilor de informații și pentru situații de intervenție rapida privind produsele, asa cum sunt definite la art. 2 lit. a), care prezintă un risc grav pentru sănătatea și securitatea consumatorilor, liniile directoare, conținutul și formularul-tip al notificărilor, precum și criteriile precise pentru a se determina condițiile pentru care notificarea este relevanta vor fi în conformitate cu prevederile stabilite în rețeaua europeană a autorităților competente ale statelor membre ale Uniunii Europene în materie de securitate a produselor.

Orice acord stabilit cu rețeaua europeană a autorităților competente ale statelor membre ale Uniunii Europene în materie de securitate a produselor trebuie să fie bazat pe reciprocitate și va include prevederi de confidențialitate a informatiei.

În cazul în care România ia măsuri care restrang punerea de produse pe piața sau impun retragerea ori returnarea lor, asa cum se prevede la art. 10 alin. (1) lit. b)-f), trebuie să notifice aceste măsuri Comisiei Europene, în măsura în care o astfel de notificare nu este cerută prin art. 17 sau printr-o legislație comunitara specifică, precizând motivele pentru care le-a adoptat. România trebuie, de asemenea, sa informeze Comisia Europeană despre orice modificare sau ridicare a oricărei măsuri de acest tip.

Dacă România considera ca efectele riscului nu depășesc sau nu pot depăși teritoriul sau, trebuie să procedeze la notificarea măsurilor prevăzute la alin. (1), în măsura în care ele conțin informații care pot prezenta interes pentru celelalte state membre ale Uniunii Europene din punct de vedere al securității produselor, în special dacă ele apar ca răspuns la un risc nou, încă nesemnalat în alte notificări.

Informațiile cu privire la riscurile pe care le prezintă produsele pentru sănătatea și securitatea consumatorilor, de care dispune autoritatea competentă pentru supravegherea pieței privind conformitatea produselor cu cerințele generale de securitate, trebuie în general să fie disponibile publicului, în conformitate cu cerințele de transparenta și fără a prejudicia restricțiile necesare activităților de control și investigare.

Publicul trebuie să aibă acces în special la informațiile privind identificarea produsului, natura riscului și măsurile luate.

Reprezentanții autorităților competente sunt obligați sa nu divulge informațiile obținute prin aplicarea prezentei legi, care, prin natura lor, intra sub incidența secretului profesional în cazuri bine justificate.

Prin excepție de la prevederile alin. (3), informațiile privind caracteristicile de securitate a produselor pot fi făcute publice dacă sunt impuse de circumstanțe, în scopul protecției sănătății și securității consumatorilor.

Protejarea secretului profesional nu trebuie să împiedice diseminarea către autoritățile competente a informațiilor necesare pentru a asigura eficacitatea activităților de control și supraveghere a pieței. Autoritățile care primesc informații ce intra sub incidența secretului profesional trebuie să asigure protejarea acestora.

Orice hotărâre adoptată în aplicarea prezentei legi și care implica restrictionarea punerii pe piața a unui produs sau impune măsura de retragere a sa ori de returnare de la consumatori trebuie să fie motivată în mod corespunzător. Ea trebuie notificată, imediat ce este posibil, părții interesate și trebuie să indice căile legale de contestare, prevăzute de dispozițiile legale în vigoare, și termenele în care aceste acțiuni de contestare trebuie să fie introduse.

Părțile implicate trebuie să își poată prezenta punctul de vedere înainte de adoptarea măsurii, ori de câte ori este posibil. Dacă, datorită urgenței măsurilor ce trebuie luate, nu a avut loc o consultare prealabilă, aceasta trebuie să fie efectuată într-un termen rezonabil, după punerea în aplicare a măsurii.

Măsurile care impun retragerea unui produs sau returnarea lui de la consumatori trebuie să ia în considerare necesitatea de a incuraja distribuitorii, utilizatorii și consumatorii să contribuie la punerea în aplicare a acestor măsuri.

Orice măsură luată de autoritatea competentă pentru supravegherea pieței privind conformitatea produselor cu cerințele generale de securitate și care restrictioneaza punerea pe piața a unui produs sau impune retragerea ori returnarea lui de la consumatori poate face obiectul unei acțiuni judecătorești.

Orice hotărâre adoptată în aplicarea prezentei legi și care implica restrictionarea punerii pe piața a unui produs sau impune retragerea ori returnarea lui nu trebuie să aducă prejudicii referitoare la evaluarea responsabilității părții căreia îi este adresată, din punctul de vedere al prevederilor dreptului penal aplicabile cazului respectiv.

În cazul în care România adopta sau hotărăște sa adopte, sa recomande sau sa convină cu producătorii și distribuitorii, pe o baza voluntara ori obligatorie, măsuri care au în vedere împiedicarea, limitarea sau impunerea de condiții specifice privind comercializarea sau eventuala utilizare pe teritoriul sau a unor produse din cauza unui risc grav, va notifica imediat Comisiei Europene prin sistemul RAPEX. Comisia Europeană trebuie, de asemenea, informată imediat despre modificarea sau retragerea oricărei măsuri și acțiuni de acest fel.

Dacă România considera ca efectele riscului nu depășesc teritoriul sau, trebuie să urmeze procedura prevăzută la art. 13, ținând cont de criteriile relevante propuse în liniile directoare prevăzute la pct. 11 din anexa nr. 2.

România, înainte de a adopta astfel de măsuri sau de a întreprinde astfel de acțiuni, poate să comunice Comisiei Europene informațiile de care dispune cu privire la existenta unui risc grav.

În cazul unui risc grav, România trebuie să notifice Comisiei Europene acțiunile voluntare prevăzute la art. 4 și 5, întreprinse de producători și distribuitori.

Procedurile pentru aplicarea sistemului RAPEX și liniile directoare pentru notificări sunt prevăzute în anexa nr. 2.

Orice acord stabilit cu rețeaua europeană a autorităților competente ale statelor membre ale Uniunii Europene în materie de securitate a produselor trebuie să fie bazat pe reciprocitate și va include prevederi de confidențialitate a informatiei, corespunzătoare celor care sunt aplicabile în statele membre ale Uniunii Europene.

Prezenta lege transpune

Directiva nr. 2001/95/CE

a Parlamentului European și a Consiliului Europei din 3 decembrie 2001, referitoare la securitatea generală a produselor, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene (JOCE), L11 din 15 ianuarie 2002.

România ia toate măsurile pentru a pune în aplicare hotărârile prevăzute la art. 13 din

Directiva nr. 2001/95/CE

a Parlamentului European și a Consiliului Europei din 3 decembrie 2001, referitoare la securitatea generală a produselor, într-un termen mai mic de 20 de zile, în afară de cazul în care aceste hotărâri nu prevăd un termen diferit.

Autoritatea competența pentru supravegherea pieței privind conformitatea produselor cu cerințele generale de securitate trebuie să aplice măsurile prevăzute la art. 17 și sa dea părților respective, în termen de o luna, posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere, informand Comisia Europeană despre acestea.