Normele din 23 iunie 2004
de clasificare a carcaselor de porci
prezumat în vigoare
Capitolul I Dispoziții generale
Articolul 1
Prezentele norme tehnice stabilesc reguli privind activitatea de clasificare a carcaselor de porci.
Activitatea de clasificare a carcaselor de porci se realizează în unitățile de abatorizare pentru clasificarea tuturor carcaselor cu greutatea între 50 și 120 kg, cu excepția celor provenite de la porcii utilizați pentru reproducere.
Aplicarea prevederilor prezentelor norme tehnice nu este obligatorie în unitățile de abatorizare care sacrifică numai porci fătați și îngrășați în propriile crescătorii și care tranșează toate carcasele obținute.
Capitolul II Prezentarea, cântărirea, clasificarea, înregistrarea clasificării și marcarea carcaselor
Articolul 2
În sensul prezentelor norme tehnice, carcasa de porc reprezintă corpul porcului sacrificat, eviscerat, întreg sau secționat longitudinal, scurs de sânge, fără limbă, păr, copite, organe genitale, osânză, rinichi și diafragmă.
Unitățile de abatorizare trebuie să asigure ca, la momentul cântăririi și clasificării, carcasele să fie prezentate în conformitate cu prevederile alin. (1).
Articolul 3
Carcasa, așa cum este definită la art. 2 alin. (1), se cântărește cât mai repede posibil după sacrificare și nu mai târziu de 45 de minute de la înjunghiere.
Greutatea carcasei reci se calculează prin aplicarea unui coeficient de conversie la rezultatul obținut. Greutatea carcasei reci se obține prin reducerea cu 2,0% din greutatea rezultată la cald, după cel mult 45 de minute de la înjunghierea porcului.
Dacă într-o unitate de abatorizare intervalul de 45 de minute cuprins între înjunghierea și cântărirea porcului nu poate fi, în general, respectat, coeficientul de conversie menționat mai sus va fi ajustat în mod corespunzător. Astfel, depășirea intervalului este posibilă cu condiția ca reducerea cu 2,0% menționată la alin. (2) să fie diminuată cu 0,1 puncte pentru fiecare sfert de oră suplimentar de depășire, chiar dacă acest interval de timp încă nu a trecut.
Articolul 4
Carcasele de porci se clasifică, în momentul cântăririi, în funcție de conținutul estimat de țesut muscular.
Valoarea comercială a carcaselor se determină prin conținutul estimat de țesut muscular, în funcție de greutatea carcasei.
În sensul prezentelor norme tehnice, conținutul de țesut muscular al unei carcase de porc este raportul dintre:
a) greutatea ansamblului de mușchi roșii striați, obținuți prin disecție, cu condiția ca aceștia să poată fi separați cu ajutorul unui cuțit; și
b) greutatea carcasei.
Greutatea totală a mușchilor roșii striați este obținută fie prin disecția totală a carcasei, fie prin disecția parțială a carcasei sau prin combinarea disecției totale și parțiale, bazată pe metode statistice confirmate.
Articolul 5
Se aplică următoarele clase de calitate:
Procentul de țesut muscular din greutatea carcasei
Clasa
55% și peste
E
50% sau mai mult, dar mai puțin de 55%
U
45% sau mai mult, dar mai puțin de 50%
R
40% sau mai mult, dar mai puțin de 45%
O
sub 40%
P
Carcasele provenite din sacrificarea scroafelor și vierilor fac excepție de la încadrarea în clase.
Articolul 6
Rezultatele clasificării și prețul corespunzător se înscriu pe raportul de clasificare, al cărui model este întocmit de Comisia de clasificare a carcaselor și pus la dispoziția agențiilor de clasificare.
Raportul de clasificare se întocmește în 3 exemplare: un exemplar este dat deținătorului de animale, unul abatorului și unul rămâne la clasificator.
Articolul 7
Imediat după clasificare, carcasele de porci sunt marcate cu litera majusculă care indică clasa comercială sau cu procentajul care exprimă conținutul estimat de țesut muscular, cu condiția ca, în acest caz, să se permită încadrarea carcaselor în clasele prevăzute la art. 5 alin. (1).
Pe carcasele de porci se pot marca indicații care să precizeze greutatea carcasei, precum și alte indicații în conformitate cu legislația în vigoare.
Literele sau cifrele trebuie să aibă o înălțime de cel puțin 2 cm. Marcarea se efectuează cu o cerneală care nu este toxică, nu se șterge și care rezistă la căldură sau cu orice alt mijloc de marcare permanent, autorizat de către autoritățile naționale competente.
Jumătățile de carcasă se marchează pe gamba din spate sau pe pulpă.
Este admisă și utilizarea de etichete, astfel încât să nu fie posibilă îndepărtarea accidentală a acestora.
Capitolul III Metode și echipamente de clasificare a carcaselor de porci
Articolul 8
Metodele de estimare a conținutului de țesut muscular din carcasă, pentru a fi omologate și utilizate ca metode de clasificare a carcaselor de porci, trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
a) să se bazeze pe un eșantion reprezentativ al populației porcine din România, care să cuprindă cel puțin 120 de carcase;
b) conținutul de țesut muscular să fie determinat prin metode de estimare statistice confirmate, bazate pe disecții și pe măsurarea fizică a mai multor părți anatomice ale carcasei porcului;
c) eroarea reziduală standard de estimare să fie sub 2,5.
Articolul 9
Metodele utilizate pentru clasificarea carcaselor de porci sunt metodele de estimare a conținutului de țesut muscular, prevăzute în anexa la prezentele norme tehnice.
Articolul 10
Pot fi omologate și alte metode și echipamente de estimare, după acceptarea acestora de către Comisia de clasificare.
Anexa ------
la normele tehnice
------------------
METODE ȘI ECHIPAMENTE
utilizate în România pentru clasificarea carcaselor de porci
A. Metoda FAT-O-MEATER
1. Clasificarea carcaselor de porci se realizează folosindu-se metoda de estimare prezentată la pct. 2, bazată pe valori ale măsurătorilor realizate cu aparatul FAT-O-MEATER.
2. Procentul de țesut muscular al carcasei se calculează pe baza următoarei formule:
Y = 52,2925 - 0,5252 x G(1) + 0,1837 x F(1),
în care:
Y: procentul estimat de țesut muscular în carcasă;
G(1) : grosimea stratului de slănină între a treia și a patra ultimă coastă, la 7 cm de la linia mediană;
F(1) : grosimea mușchiului longissimus dorsi între a treia și a patra ultimă coastă, la 7 cm de la linia mediană.
Formula este valabilă pentru carcase care au greutatea între 50-120 kg.
3. Metoda se aplică, începând cu 1 ianuarie 2005, în unitățile de abatorizare în care s-au sacrificat în medie, în anul precedent, peste 200 de porci/săptămână.
B. Metoda ZWEI PUNKTE (ZP)
1. Clasificarea carcaselor de porci se realizează folosindu-se metoda de estimare ZP.
2. Procentul de țesut muscular se calculează pe baza următoarei formule:
Y = 50,226 - 0,6105 x S(1) + 0,2148 x S(2),
în care:
Y: procentul estimat de țesut muscular în carcasă;
S(1) : grosimea slăninii deasupra mușchiului Gluteus medius, inclusiv pielea, determinată la minimum;
S(2) : grosimea cărnii în linie dreaptă dintre canalul medular și vârful anterior al mușchiului Gluteus medius.
Formula este valabilă pentru carcase care au greutatea între 50-120 kg.
3. Metoda se aplică, începând cu 1 iulie 2005, în unitățile de abatorizare în care s-au sacrificat în medie, în anul precedent, sub 200 de porci/săptămână.
------------
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.