Decizia nr. 196/2019

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Andreea Costin

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 155^1 din Codul de procedură civilă din 1865 , excepție ridicată de Maria Marchidann în Dosarul nr. 36.117/301/2012 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 971D/2017.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii, în principal, de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, întrucât nu este o veritabilă excepție de neconstituționalitate, iar, pe fond, pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere că instanța constituțională s-a mai pronunțat cu privire la dispozițiile legale criticate, constatând constituționalitatea acestora.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Decizia civilă nr. 129R din 2 martie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 36.117/301/2012/a1, Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 155^1 din Codul de procedură civilă din 1865 , excepție ridicată de Maria Marchidann într-o cauză având ca obiect soluționarea recursurilor formulate împotriva hotărârilor prin care au fost respinse cererile de repunere pe rol și a fost admisă excepția perimării. Curtea Constituțională a fost sesizată ca urmare a admiterii recursului formulat împotriva hotărârii prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, deoarece instanța poate impune obligații care nu sunt stabilite prin lege și pe care o parte nu le poate ataca. În acest fel, instanța de judecată poate decide în afara legii ce fel de obligații să aibă o anume parte, fiind, astfel, încălcat dreptul la un proces echitabil al reclamantei.

6.

Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Se mai arată că, în realitate, autoarea excepției de neconstituționalitate este nemulțumită de redactarea textului legal criticat, solicitând, indirect, modificarea acestuia.

7.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

8.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

9.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

10.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile

art. 155^1 din Codul de procedură civilă din 1865 , care au următorul cuprins:

Când constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina părții reclamante, prin neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecății, instanța poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligații nu au fost respectate. Dispozițiile art. 108^3 sunt aplicabile.

La cererea părții, judecata va fi reluată dacă obligațiile la care se referă alin. 1 au fost îndeplinite și, potrivit legii, aceasta poate continua. Dispozițiile art. 155 alin. 2 se aplică în mod corespunzător.

12.

Dispozițiile legale criticate au fost abrogate prin

art. 83 lit. a) din Legea nr. 76/2012

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012. Având în vedere prevederile

art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 , potrivit cărora „Dispozițiile

Codului de procedură civilă

se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare“, precum și

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a analiza dispozițiile legale criticate.

13.

În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale

art. 16

privind egalitatea în drepturi,

art. 21

privind accesul liber la justiție,

art. 44

privind dreptul de proprietate privată și

art. 136

privind proprietatea.

14.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, în ipoteza textelor legale criticate suspendarea facultativă operează ca urmare a aprecierii oportunității ei de către instanța de judecată și poate fi dispusă când se constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina părții reclamante, prin neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecății. Încheierea prin care s-a dispus suspendarea va arăta care anume obligații nu au fost respectate, iar, la cererea părții, judecata va fi reluată, dacă obligațiile au fost îndeplinite și aceasta poate continua.

15.

Legea procesual civilă din 1865

reglementează condițiile în care se exercită și se îndeplinesc drepturile și obligațiile procesuale, recunoscute părților, precum și consecințele nerespectării acestora, o astfel de reglementare fiind și cea cuprinsă în

art. 155^1 din Codul de procedură civilă din 1865 , care a fost edictată în scopul de a asigura egalitatea de tratament a părților în proces, exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor potrivit legii, precum și celeritatea în desfășurarea activității de judecată.

16.

Prin

Decizia nr. 491 din 30 iunie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 19 octombrie 2016, Curtea a reținut că nu poate fi primită susținerea potrivit căreia suspendarea judecății în temeiul textului legal criticat ar conduce la încălcarea principiilor egalității în drepturi, accesului liber la justiție sau dreptului la un proces echitabil, dat fiind că reglementarea procesuală menționată operează în mod egal pentru toți justițiabilii aflați în situația prevăzută de textul de lege. Dispoziția legală criticată nu conține norme care prin natura lor să îngrădească dreptul de apărare al părții, aceasta având posibilitatea de a se prevala de toate garanțiile dreptului la apărare în cadrul unui proces echitabil.

17.

Astfel, încheierea de suspendare trebuie să prevadă care anume obligații nu au fost respectate, iar împotriva încheierii pronunțate de instanță partea nemulțumită are deschisă calea apelului, potrivit

art. 282 alin. 2 din Codul de procedură civilă din 1865 , iar judecata va fi reluată, la cererea părții, dacă obligațiile respective au fost îndeplinite.

18.

În fine, dispozițiile legale criticate reprezintă norme de procedură, iar, potrivit

art. 126 alin. (2) din Constituție , legiuitorul are deplina libertate de a stabili competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată, evident, cu respectarea Legii fundamentale.

19.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3,

al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Maria Marchidann în Dosarul nr. 36.117/301/2012 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă și constată că dispozițiile

art. 155^1 din Codul de procedură civilă din 1865

sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 9 aprilie 2019.