Decizia nr. 221/2019

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Andreea Costin

- magistrat-asistent

1.

Pe rol se află soluționarea asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Societatea Lipps - S.R.L. din Brașov în Dosarul nr. 4.270/62/2016 al Tribunalului Brașov - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.068D/2017.

2.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 14 martie 2019, în prezența reprezentantului autoarei excepției de neconstituționalitate, domnul Corneliu Alexandru Tanco, și cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Curtea, în temeiul

art. 222 alin. (2) din Codul de procedură civilă

coroborat cu

art. 14 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a amânat pronunțarea pentru data de 26 martie 2019, în vederea depunerii de concluzii scrise de către autoarea excepției de neconstituționalitate. La această dată, constatând că nu sunt prezenți toți judecătorii care au participat la dezbateri, în temeiul

art. 58 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Curtea a amânat pronunțarea pentru 9 aprilie 2019, dată la care a pronunțat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

3.

Prin Încheierea din 30 mai 2017, pronunțată în Dosarul nr. 4.270/62/2016, Tribunalul Brașov - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Societatea Lipps - S.R.L. din Brașov întro cauză având ca obiect soluționarea unei cereri privind dizolvarea unei societăți.

4.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prin condiționările impuse de textul de lege criticat, și anume reprezentarea în fața instanței prin avocat ori consilier juridic, este afectat accesul liber la justiție al persoanei juridice care dorește să apeleze la instanțele judecătorești pentru apărarea drepturilor și intereselor sale.

5.

Se arată că în cazul persoanelor juridice nu pot fi identificate nici măcar remediile consacrate de legiuitor în cazul persoanelor fizice prin dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă, rezultând astfel că în cazul persoanelor juridice cheltuielile obligatorii de angajare a unui avocat sau consilier juridic se constituie într-o sarcină disproporționată. Se mai susține că măsura reprezentării și asistării numai prin avocat și consilier juridic în fața instanței de judecată nu este proporțională cu scopul urmărit de legiuitor, avantajul public fiind nesemnificativ în raport cu gradul de afectare a drepturilor și libertăților fundamentale ale individului, ale persoanelor, indiferent de forma sub care se prezintă în fața instanței de judecată.

6.

Tribunalul Brașov - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

7.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

8.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

9.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

10.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2),

ale

art. 2 ,

3,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile

art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă , care au următorul cuprins: „Persoanele juridice pot fi reprezentate convențional în fața instanțelor de judecată numai prin consilier juridic sau avocat, în condițiile legii.“

12.

În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale

art. 21

privind accesul liber la justiție, astfel cum acesta se interpretează potrivit

art. 20 din Constituție

și prin prisma

art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale , și ale

art. 24

privind dreptul la apărare.

13.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că a mai analizat prevederile

art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă

prin raportare la critici similare, constatând constituționalitatea acestora. Prin

Decizia nr. 257 din 24 aprilie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 695 din 9 august 2018, paragraful 13, sau

Decizia nr. 246 din 25 aprilie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 602 din 26 iulie 2017, paragraful 18, Curtea a constatat că textul de lege criticat are în vedere ipoteza reprezentării convenționale a persoanelor juridice în fața instanțelor de judecată, indiferent de etapa procesuală, în primă instanță sau în soluționarea unei căi de atac, aceasta realizându-se numai prin consilier juridic sau avocat. Ca regulă

generală, persoanelor fizice sau juridice care au calitatea de părți într-un proces legea le recunoaște posibilitatea de a-și exercita drepturile procesuale și de a îndeplini actele procedurale fie în mod direct, personal, fie prin intermediul unui reprezentant. În unele cazuri, reprezentarea este obligatorie, fiind de natură legală. Astfel, persoanele fizice lipsite de capacitate de exercițiu vor fi întotdeauna reprezentate în instanță, după caz, de către părinți sau tutori. În ceea ce privește persoanele juridice, reprezentarea legală este necesară în considerarea naturii specifice a acestor subiecte de drept, caracterizate printr-o imposibilitate obiectivă de a participa în mod direct și nemijlocit la raporturile sociale. De aceea,

art. 209 din Codul civil

stabilește regula potrivit căreia persoana juridică își exercită drepturile și își îndeplinește obligațiile prin organele sale de administrare, adică prin persoanele fizice sau juridice care, prin lege, actul de constituire sau statut, sunt desemnate să acționeze, în raporturile cu terții, individual sau colectiv, în numele și pe seama persoanei juridice. Curtea a reținut prin aceeași decizie, paragraful 19, că alături de această reprezentare legală persoanele juridice pot beneficia și de o reprezentare convențională, care, așa cum precizează textul de lege criticat și în cauza de față, se poate realiza în fața instanțelor de judecată numai prin consilier juridic sau avocat. Faptul că legiuitorul a redus posibilitatea reprezentării convenționale a persoanelor juridice în fața instanțelor doar la avocat sau consilier juridic nu este de natură să aducă atingere dreptului de acces liber la justiție, de vreme ce reprezentarea convențională este o simplă facultate, persoanele juridice păstrându-și permanent posibilitatea de a sta în justiție prin reprezentantul legal. Prin urmare, în măsura în care nu pot îndeplini exigențele impuse de prevederile

art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă , persoanele juridice au posibilitatea de a introduce acțiuni și de a formula cereri, a ridica excepții și a propune probe, precum și de a efectua orice alt act procesual prin reprezentantul legal. Ca atare, nu se pune problema încălcării dreptului de acces liber la justiție sau a dreptului la apărare.

14.

Curtea a mai reținut, prin

Decizia nr. 246 din 25 aprilie 2017 , paragraful 20, că există o deosebire fundamentală față de ipoteza examinată prin

Decizia nr. 485 din 23 iunie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 20 iulie 2015, prin care a constatat, referitor la prevederile

art. 84 alin. (2) din Codul de procedură civilă , că, în cazul introducerii cererii de recurs, precum și în ceea ce privește susținerea acestuia, dreptul persoanei juridice de a avea un reprezentant convențional era transformat într-o obligație. Or, prevederile de lege criticate în cauza de față nu restricționează posibilitatea persoanelor juridice ca, în situația în care nu apelează la un reprezentant convențional - avocat sau consilier juridic -, să stea în justiție prin reprezentantul legal. Faptul că

art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă , care constituie și obiectul prezentei excepții de neconstituționalitate, interzice implicit reprezentarea convențională a persoanelor juridice prin alte persoane decât avocat sau consilier juridic nu se poate constitui într-un fine de neconstituționalitate. Curtea a constatat, în aceeași ordine de idei, că, de vreme ce legea oferă posibilitatea reprezentării întro manieră profesionalizată, fie prin intermediul unui avocat ales, cu care a încheiat un contract de reprezentare judiciară, fie prin consilierul juridic propriu, angajat cu contract de muncă, nu își găsește rațiunea eventuala reprezentare convențională printr-o altă persoană (juridică, în speța soluționată în precedent de Curtea Constituțională), întrucât, într-o logică firească, reprezentantul pe care și-l desemnează partea pentru a-i apăra interesele în cursul procesului trebuie să fie apt să își îndeplinească în mod eficient mandatul, ceea ce înseamnă că trebuie să aibă calitățile necesare pentru a construi o apărare rezonabilă. Or, nicio altă entitate nu poate fi mai calificată decât cele două profesii specializate în desfășurarea activității de asistență juridică și reprezentare judiciară menționate în textul de lege criticat, respectiv avocații și consilierii juridici.

15.

Reținând ideea că, în cazul persoanelor juridice, subzistă în orice moment posibilitatea reprezentării legale, ca o garanție a dreptului de acces liber la justiție și a exercitării efective a dreptului la apărare, exprimată deja prin

Decizia nr. 246 din 25 aprilie 2017 , paragraful 23, Curtea a observat, totodată, că, potrivit

art. 82 alin. (1) din Codul de procedură civilă , atunci când instanța constată lipsa dovezii calității de reprezentant a celui care a acționat în numele părții, va da un termen scurt pentru acoperirea lipsurilor. Cererea nu va fi așadar anulată automat, ci doar dacă această dovadă nu este produsă la termenul acordat în acest scop.

16.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudența Curții, considerentele și soluțiile deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

17.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3,

al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Lipps - S.R.L. din Brașov în Dosarul nr. 4.270/62/2016 al Tribunalului Brașov - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă

sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Brașov - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 9 aprilie 2019.