Decizia nr. 339/2004

Cu Adresa nr. 51/666 din 9 septembrie 2004 secretarul general al Camerei Deputaților a transmis Curții Constituționale sesizarea privind declanșarea controlului de constituționalitate asupra dispozițiilor art. 5 alin. (7) din Legea pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului, adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 și ale art. 76 alin. (1) din Constituție, republicată. Sesizarea a fost formulată, în temeiul art. 146 lit. a) din Constituție, republicată, și al

art. 15 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, de către un număr de 51 de deputați, și anume: Paula Maria Ivănescu, Ioan Onisei, Ștefan Marian Popescu-Bejat, Romeo Marius Raicu, Gheorghe Albu, Victor Babiuc, Gheorghe Barbu, Radu Mircea Berceanu, Iulian-Gabriel Bîrsan, Anca Daniela Boagiu, Daniel Marius Bogdan, Vasile Bran, Costică Canacheu, Ion Cîrstoiu, Teodor Cladovan, Valentin Adrian Iliescu, Victor Sorin Lepșa, Mircea Man, Alexandru Mocanu, Ion Mogoș, Nicolae Nan, Vasile Nistor, Ioan Oltean, Mihai Stănișoară, Teodor Crăciun Tuducan, Marin Anton, George Crin Laurențiu Antonescu, Constantin-Gheorghe Avramescu, Viorel-Gheorghe Coifan, Vasile Dănilă, Liviu Iuliu Dragoș, Valeriu Gheorghe, Titu Nicolae Gheorghiof, Puiu Hașotti, Anton Ionescu, Ion Luchian, Cătălin Micula, Vlad-Octavian Moisescu, Monica Octavia Muscă, Gheorghe-Eugen Nicolăescu, Napoleon Pop, Cornel Popa, Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu, Vasile Predică, Dan Radu Rușanu, Nini Săpunaru, Adrian Emanuil Semcu, Dan Coriolan Simedru, Cornel Știrbeț, Radu Stroe și Sergiu Mihail Tofan.

Din examinarea listelor membrilor grupurilor parlamentare ale Partidului Democrat și ale Partidului Național Liberal, pe care figurează un număr de 54 de deputați, rezultă că acestea nu sunt semnate de domnii Adrian Gurzău și Alexandru Pereș (pozițiile 16 și 25 pe lista Grupului parlamentar al Partidului Democrat) și de domnul Dorin Grigore Popescu (poziția 18 pe lista Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal), astfel că, în realitate, sesizarea este formulată de 51 de deputați.

Sesizarea a fost înregistrată la Curtea Constituțională sub nr. 4.590 din 9 septembrie 2004, formând obiectul Dosarului nr. 490A/2004.

Autorii sesizării solicită Curții Constituționale să constate că prevederile art. 5 alin. (7) din Legea pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului sunt neconstituționale, întrucât încalcă, "în mod evident și flagrant, litera și spiritul Constituției, dispozițiile art. 80 alin. (2) și ale art. 84 alin. (1) din Legea Supremă". În susținerea sesizării, autorii acesteia "iau în considerație și art. 37 «Dreptul de a fi ales» din Constituție".

În legătură cu susținerea că textul de lege criticat ar încălca dispozițiile constituționale ale art. 80 alin. (2), autorii sesizării arată că Președintele României, "chiar așa-zis «independent» [...] candidat pe lista unui partid politic", nu își poate păstra neutralitatea și echidistanța necesare exercitării misiunii de mediere între puterile statului, precum și între stat și societate, așa cum stabilește textul din Constituție menționat.

Cu privire la susținerea că art. 5 alin. (7) din legea supusă controlului ar contraveni dispozițiilor art. 84 alin. (1) din Constituție, republicată, în motivarea sesizării se arată că "prezența pe listele unui partid politic a Președintelui României, chiar sub eticheta, ce se vrea acoperitoare, de «independent», nu salvează decât, eventual, aparențele". Conform susținerilor autorilor sesizării "candidat pe listele unui partid politic, Președintele României va fi implicat partinic, va fi identificat cu partidul pe listele căruia candidează, cu doctrina, programul politic și electoral, cu mesajul și acțiunea politică-publică a acelui partid, cu acțiunile lui de campanie electorală". Autorii sesizării, coroborând dispozițiile art. 37 din Constituție, republicată, privind "dreptul de a fi ales" cu cele ale art. 16 alin. (3) și ale art. 40 alin. (3) la care acestea fac trimitere, precum și cu cele ale art. 84 alin. (1), consideră că "rezultă, cu claritate, faptul că, întrucât Președintele României nu se poate asocia, în timpul mandatului, într-un partid politic, lui îi este restrâns - în virtutea acestei funcții - dreptul de a fi ales pe lista unui partid politic".

În conformitate cu dispozițiile

art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, sesizarea a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a prezenta punctele lor de vedere cu privire la obiecția de neconstituționalitate.

Președintele Senatului consideră că sesizarea formulată este neîntemeiată, deoarece textele constituționale invocate ca fiind încălcate "fie nu au legătură cu materia, fie sunt interpretate eronat". Se susține, totodată, că din dispozițiile art. 84 alin. (1) din Constituție, republicată, care stabilesc că, în timpul mandatului, Președintele României nu poate fi membru al unui partid politic, nu rezultă că acesta nu poate candida ca independent pe listele unui partid politic, unei alianțe politice sau alianțe electorale pentru obținerea unui mandat de deputat sau senator. În continuare, se arată că "faptul că Președintele candidează pe listele unui partid politic are doar semnificația însușirii doctrinei acelui partid sau alianțe politice, fără a fi membru al acestuia, beneficiind, ca toți cetățenii României, de drepturile prevăzute de art. 29 și art. 37 din Constituție", republicată. Potrivit punctului de vedere prezentat, din coroborarea textelor "se observă cu ușurință că Președintele României în funcție nu este inclus în sfera celor care nu pot candida, respectiv nu există nici o prevedere expresă în acest sens, așa cum există prevăzut în art. 40 alin. (3) din Constituție, republicată, pentru judecătorii Curții Constituționale, avocații poporului, magistrații, membrii activi ai armatei, polițiștii și alte categorii de funcționari publici stabilite prin lege organică". În opinia Președintelui Senatului, acceptarea tezei autorilor sesizării "ar însemna că Președintele României este decăzut din exercițiul unui drept fundamental prevăzut de Constituție, și anume dreptul de a fi ales [...]".

Președintele Camerei Deputaților consideră că sesizarea de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, se arată că art. 5 alin. (7) nu cuprinde "nici o interdicție sau un impediment ori o altfel de reglementare cu privire la exercitarea funcției de mediere între puterile statului, precum și între stat și societate, de către Președintele României". Pentru ca Președintele să vegheze la respectarea Constituției și la buna funcționare a autorităților publice și, mai ales, să exercite funcția de mediere între puterile statului, precum și între stat și societate, funcție prevăzută de art. 80 alin. (2) din Constituție, republicată, se arată de către președintele Camerei Deputaților că "trebuie să fie neutru din punct de vedere politic". Potrivit punctului de vedere al președintelui Camerei Deputaților, "înscrierea Președintelui pe listele de candidați ale unui partid pe durata campaniei electorale, nu ca membru al acelui partid, ci ca independent, îi asigură libertatea necesară pentru a fi echidistant în îndeplinirea funcției de mediere, cât și a celorlalte prerogative". Se consideră, totodată, că "neutralitatea nu trebuie interpretată ca o interdicție pentru persoana în cauză de a se exprima politic după expirarea mandatului și este firesc ca Președintele în funcție să poată fi inclus în perspectivele politice ale țării". În punctul de vedere prezentat se consideră că un alt mod de interpretare a textelor "ar însemna o abordare rigidă a Constituției și mai ales o suspendare nejustificată a exercițiului drepturilor electorale pentru un mandat care începe, de fapt, la expirarea mandatului prezidențial". Se susține, de asemenea, că "adoptarea unei alte soluții ar însemna ca dreptul și justiția electorală să cedeze în fața unor oportunități politice de moment."

Cât privește susținerile referitoare la încălcarea prevederilor art. 84 alin. (1) din Constituție, republicată, în punctul de vedere prezentat se arată, în esență, că legea electorală nu stabilește "expressis verbis că persoana înscrisă pe lista de candidaturi a unui partid politic trebuie să fie membru al acelui partid". De asemenea, textul de lege ce face obiectul sesizării "nu cuprinde referiri la asocierea [Președintelui României] la un partid politic, ci permite candidatura, ca independent, a Președintelui pe lista unui partid", ceea ce "este o chestiune de ordin exclusiv politic, ce privește acordul existent între reprezentanții partidului politic care susțin un candidat independent pe listele partidului respectiv, în detrimentul propriilor membri, pe de o parte, și candidatul independent, pe de altă parte". Se consideră că este "firesc ca un partid politic să promoveze în Parlament, pe listele sale, personalități cunoscute, fără ca acestea să facă parte formal din partidul respectiv". În continuare, se apreciază că "o astfel de candidatură nu poate fi încadrată juridic în categoria incompatibilităților". Justificarea dreptului Președintelui în funcție de a participa la scrutinul parlamentar se întemeiază, în concepția punctului de vedere prezentat, pe aceleași rațiuni care justifică candidatura oricărei persoane, concomitent, atât pentru mandatul prezidențial, cât și pentru cel de parlamentar. "Depunerea candidaturii ca independent pe listele unui partid politic sau ale unei alianțe politice ori electorale nu se poate confunda cu calitatea de membru de partid", acestea fiind noțiuni distincte, care impun proceduri diferite pentru dobândirea statutului de "candidat independent" sau de "membru de partid". Așadar, se apreciază că Președintele României își poate exercita dreptul de a fi ales, "drept garantat de art. 37 din Constituție, republicată, acesta îndeplinind și exigențele statuate la art. 16 alin. (3) din Constituție", republicată.

În legătură cu susținerile potrivit cărora art. 5 alin. (7) din lege încalcă dispozițiile art. 37 din Constituție, republicată, referitoare la "Dreptul de a fi ales", președintele Camerei Deputaților consideră că "autorii sesizării fac aceeași confuzie între noțiunea de candidat independent pe lista unui partid politic și cea de membru de partid". Aceasta, deoarece Președintele României nu este inclus în prevederile constituționale ale art. 40 alin. (3) care stabilesc interdicții privind dreptul de asociere în partide politice judecătorilor Curții Constituționale, avocaților poporului, magistraților, membrilor activi ai armatei, polițiștilor și altor categorii de funcționari publici. Excepțiile fiind de "strictă interpretare", se apreciază că "nu pot fi coroborate prevederile art. 84 alin. (1) cu cele ale art. 37 și art. 40 alin. (3) din Constituție, republicată, în vederea constatării neconstituționalității art. 5 alin. (7) din Legea pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului [...]". În plus, se mai arată că nici o dispoziție din Constituție nu stabilește conținutul listelor de candidați, astfel că "pe listele de candidați poate fi inclusă orice persoană care îndeplinește condițiile prevăzute de art. 37 coroborat cu art. 40 alin. (3) din Constituție", republicată.

Guvernul, în punctul său de vedere, consideră că obiecțiile de neconstituționalitate formulate prin sesizarea grupului de deputați sunt neîntemeiate. Astfel, în legătură cu susținerile privind încălcarea dispozițiilor art. 80 alin. (2) din Constituție, republicată, în ipoteza în care Președintele României devine candidat pe listele unui partid politic pentru Camera Deputaților sau pentru Senat, se arată că o atare situație "nu ar impieta asupra îndeplinirii mandatului său constituțional", deoarece art. 80 alin. (2) din Constituție, republicată, nu vizează "o mediere între partidele politice angajate în lupta electorală". Guvernul mai susține că, dacă s-ar admite "că prin candidatura pe lista unui partid este afectată îndeplinirea responsabilităților constituționale ale Președintelui, ar trebui să admitem că aceasta ar fi afectată în egală măsură și de o eventuală candidatură independentă a Președintelui, situație pe care autorii sesizării o consideră legală și constituțională".

În ceea ce privește invocarea încălcării art. 84 alin. (1) din Constituție, republicată, se apreciază că "prezența Președintelui României pe lista de candidați depusă de un partid politic nu îi conferă calitatea de membru de partid". Calitatea de membru de partid se dobândește "în urma exprimării voinței în acest sens de către o persoană (prin depunerea unei cereri de adeziune, de exemplu) și a aprobării cererii de către forurile partidului care, potrivit statutului, au această competență".

În sfârșit, Guvernul consideră că normele constituționale ale art. 37, coroborate cu cele ale art. 40 alin. (3) și ale art. 80 alin. (1), "nu au nici o implicație asupra instituției prezidențiale". Se susține că art. 80 alin. (1) din Constituție, republicată, în virtutea căruia Președintele României nu poate fi membru al unui partid politic, "nu creează o circumstanțiere în aplicarea prevederilor art. 37, care sunt de strictă interpretare" și care "delimitează sfera persoanelor care au dreptul să fie alese (și, deci, dreptul de a candida), fără nici o referire la modalitatea depunerii candidaturii - pe lista unui partid sau individual". Guvernul consideră că este aplicabil adagiul "ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus". Potrivit punctului de vedere exprimat, neincluderea Președintelui României între categoriile de persoane prevăzute de art. 40 alin. (3) cărora le este interzisă asocierea în partide politice "denotă faptul că, în situația sa, nu avea de-a face cu o interdicție de asociere în partide politice, ci cu o incompatibilitate între funcția de Președinte al României și calitatea de membru al unui partid politic, ceea ce implică un alt regim juridic aplicabil".

Guvernul precizează că Legea pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului "este actul normativ care îi permite Președintelui României să candideze pe lista unui partid politic", arătând că, "dacă ar fi fost în intenția legiuitorului constituant împiedicarea Președintelui României de a candida în acest fel, interdicția respectivă ar fi trebuit să se regăsească explicit în textul Constituției, printre prevederile care reglementează instituția prezidențială". Se arată, de asemenea, că, "prin coroborare cu art. 80 alin. (1) din Constituție, republicată, prevederea art. 5 alin. (6) teza a doua din legea în discuție, potrivit căreia nu se admit candidaturi independente pe listele de candidați, ar fi condus la crearea unei interdicții totale pentru Președintele României de a candida pe lista unui partid, interdicție care ar fi excedat prevederilor constituționale referitoare la instituția prezidențială". Or, art. 5 alin. (7) din lege, potrivit căruia Președintele României poate candida pe lista unui partid politic, "dacă se află în ultimele 3 luni ale mandatului", nu face decât să corecteze "acest exces, având totuși grijă ca o eventuală candidatură a Președintelui pentru funcția de senator sau deputat să nu perturbe bunul mers al instituțiilor statului, ținând cont și de decalarea datelor alegerilor pentru Parlament și pentru Președinte, care va surveni ca urmare a duratelor diferite ale mandatului Președintelui și al Parlamentului. Astfel, art. 5 alin. (7) prevede că Președintele României poate candida pe lista unui partid politic dacă se află în ultimele 3 luni ale mandatului".

CURTEA,

examinând sesizarea depusă de cei 51 de deputați, punctele de vedere ale președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, raportul judecătorului-raportor, dispozițiile art. 5 alin. (7) din Legea pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile din

Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, reține următoarele:

Curtea a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. a) din Constituție, republicată, precum și celor ale

art. 1, 10, 15 și 18 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să se pronunțe asupra constituționalității prevederilor legale criticate.

Obiectul controlului de constituționalitate îl constituie dispozițiile art. 5 alin. (7) din Legea pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului, care au următorul cuprins: "Președintele României, în funcție la data alegerii Camerei Deputaților și Senatului, dacă se află în ultimele 3 luni ale mandatului, poate candida ca independent pe listele unui partid politic, unei alianțe politice sau alianțe electorale pentru obținerea unui mandat de deputat sau senator. În cazul în care este ales deputat sau senator, Președintele României este obligat ca, după validare, să opteze între calitatea de deputat sau senator și aceea de președinte."

Dispozițiile constituționale considerate de autorii sesizării ca fiind încălcate prin textul de lege criticat sunt, în ordinea invocării, art. 80 alin. (2), art. 84 alin. (1), precum și art. 37, care au următorul cuprins:

- Art. 80 alin. (2): "Președintele României veghează la respectarea Constituției și la buna funcționare a autorităților publice. În acest scop, Președintele exercită funcția de mediere între puterile statului, precum și între stat și societate."

- Art. 84 alin. (1): "În timpul mandatului, Președintele României nu poate fi membru al unui partid și nu poate îndeplini nici o altă funcție publică sau privată."

- Art. 37: "(1) Au dreptul de a fi aleși cetățenii cu drept de vot care îndeplinesc condițiile prevăzute în articolul 16 alineatul (3), dacă nu le este interzisă asocierea în partide politice, potrivit articolului 40 alineatul (3).

(2) Candidații trebuie să fi împlinit, până în ziua alegerilor inclusiv, vârsta de cel puțin 23 de ani pentru a fi aleși în Camera Deputaților sau în organele administrației publice locale, vârsta de cel puțin 33 de ani pentru a fi aleși în Senat și vârsta de cel puțin 35 de ani pentru a fi aleși în funcția de Președinte al României."

Textele constituționale la care fac trimitere dispozițiile art. 37 din Constituție au următorul cuprins:

- Art. 16 alin. (3): "Funcțiile și demnitățile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condițiile legii, de persoanele care au cetățenia română și domiciliul în țară. Statul român garantează egalitatea de șanse între femei și bărbați pentru ocuparea acestor funcții și demnități."

- Art. 40 alin. (3): "Nu pot face parte din partide politice judecătorii Curții Constituționale, avocații poporului, magistrații, membrii activi ai armatei, polițiștii și alte categorii de funcționari publici stabilite prin lege organică."

În esență, critica de neconstituționalitate formulată de cei 51 de deputați cu privire la dispozițiile art. 5 alin. (7) din Legea pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului constă în susținerea că, în condițiile în care Președintele României poate candida ca independent pe listele unui partid politic, unei alianțe politice sau alianțe electorale pentru obținerea unui mandat de deputat sau de senator, "nu-și poate păstra neutralitatea și echidistanța" necesare "pentru a-și îndeplini responsabilitatea constituțională de a media între puterile statului, între acestea și societate". De asemenea, se susține că în calitate de candidat pe lista unui partid politic, chiar ca "independent", "Președintele României va fi implicat partinic, va fi identificat cu partidul pe listele căruia candidează, cu doctrina, programul politic și electoral, cu mesajul și acțiunea politică-publică a acelui partid, cu acțiunile lui de campanie electorală". În același timp, autorii sesizării de neconstituționalitate, coroborând dispozițiile art. 84 alin. (1) din Constituție, republicată, privind incompatibilitatea dintre funcția de Președinte al României și calitatea de membru al unui partid politic, cu dispozițiile art. 37 alin. (1) și ale art. 40 alin. (3) susțin că Președintelui "îi este restrâns în virtutea acestei funcții - și dreptul de a fi ales pe lista unui partid politic".

Examinând textul de lege criticat, prin raportare la dispozițiile din Constituție invocate de autorii sesizării ca fiind încălcate, Curtea Constituțională constată că între acestea nu există nici un fel de incompatibilitate.

Dispozițiile constituționale invocate de autorii excepției nu interzic, nici explicit, nici implicit, posibilitatea ca Președintele României, în funcție la data alegerii Camerei Deputaților și a Senatului, dacă se află în ultimele 3 luni ale mandatului, să candideze ca independent pe listele unui partid politic, unei alianțe politice sau alianțe electorale pentru un mandat de deputat sau de senator.

Problema care se pune în cauză este aceea dacă, în condițiile textului de lege criticat, Președintele României are sau nu dreptul de a fi ales, prevăzut de art. 37 din Constituție, republicată.

Una dintre condițiile prevăzute de art. 37 alin. (1) din Constituție, republicată, pentru dreptul fundamental de a fi ales este corelată cu dreptul de asociere. Din coroborarea dispozițiilor art. 37 alin. (1) și ale art. 40 alin. (3) din Constituție, republicată, rezultă în mod clar că dreptul de a fi ales este interzis judecătorilor Curții Constituționale, avocaților poporului, magistraților, membrilor activi ai armatei, polițiștilor și altor categorii de funcționari publici stabilite prin lege organică, care nu pot face parte din partide politice.

Curtea constată că Președintele României nu este prevăzut între categoriile de cetățeni, stabilite limitativ de cele două texte constituționale, cărora le este interzis dreptul fundamental de a fi ales, deși, pe durata mandatului, nu poate fi membru al unui partid, conform dispozițiilor art. 84 alin. (1) din Constituție, republicată.

În virtutea principiului că excepțiile sunt de strictă interpretare, Curtea nu poate considera că situația prevăzută de art. 84 alin. (1) din Constituție care stabilește o incompatibilitate politică temporară pentru Președintele României, ar putea, în lipsa unei prevederi constituționale, să aibă consecința interzicerii dreptului de a fi ales pentru Președintele României, în condițiile în care acesta nu devine membru al unui partid politic.

Curtea reține că numai printr-o interpretare forțată prin adăugare la normele constituționale - situația prevăzută în textul de lege criticat ar putea fi convertită în incompatibilitatea prevăzută de art. 84 alin. (1) și în interdicția dreptului de a fi ales stabilită de art. 37 alin. (1) coroborat cu art. 40 alin. (3) din Constituție, republicată, astfel cum se susține în sesizarea de neconstituționalitate. O asemenea interpretare, care ar disimula o veritabilă creare a unei norme constituționale, contravine principiului supremației Constituției, prevăzut de art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, precum și statutului constituțional și legal al Curții, care îi interzice rolul de legislator pozitiv.

În calitatea sa de garant al supremației Constituției, prevăzută de art. 142 alin. (1) din Constituție, republicată, Curții Constituționale îi este interzis, potrivit dispozițiilor art. 2 din legea sa organică, în exercitarea controlului de constituționalitate, să modifice sau să completeze prevederile supuse controlului. Cu atât mai mult, Curții îi este interzis să procedeze, chiar printr-un act necesar de interpretare, la modificarea și completarea dispozițiilor constituționale, operațiuni supuse exclusiv regimului strict reglementat al revizuirii constituționale.

În legătură cu susținerea autorilor sesizării de neconstituționalitate, în sensul că posibilitatea oferită în textul criticat Președintelui României de a candida ca independent pe lista unui partid politic pentru un loc de deputat sau senator ar face ca acesta să nu-și păstreze neutralitatea și echidistanța necesare exercitării funcției de mediere între puterile statului, precum și între stat și societate, Curtea constată că această susținere nu reprezintă un motiv de neconstituționalitate a dispoziției de lege supusă controlului. De altfel, textul invocat al art. 80 alin. (2) din Constituție, republicată, nici nu are conținutul arătat de autorii sesizării, decât parțial, și nu privește relațiile dintre președinte și partidele politice. În realitate, textul se referă numai la rolul ce revine Președintelui României în cadrul statului. Problema modului în care Președintele își exercită acest rol ține de măsura în care Președintele își îndeplinește obligațiile, de etica exercitării mandatului prezidențial, care, în caz că este încălcată grav, atrage răspunderea constituțională a titularului acestui mandat. De altfel, mutatis mutandis, problema ridicată de autorii sesizării s-ar putea pune și cu privire la situația în care Președintele României ar candida pentru un al doilea mandat succesiv, astfel cum prevede art. 81 alin. (4) din Constituție, republicată. Cu toate acestea, nici nu se poate concepe să se interzică Președintelui în funcție să candideze pe listele unui partid politic, unei alianțe politice sau alianțe electorale pentru cel de al doilea mandat succesiv, întrucât, astfel, textul respectiv ar deveni inaplicabil, lipsit de conținut.

Pentru considerentele expuse, Curtea Constituțională constată că prevederile art. 5 alin. (7) din Legea pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului nu contravin prevederilor Constituției.

La dosarul Curții au fost depuse de către Cabinetul individual de avocatură "Poenaru Liliana", cu faxul nr. 4.688 din 15 septembrie 2004 și cu adresele nr. 4.716 din 16 septembrie 2004 și nr. 4.737 din 17 septembrie 2004, "Cerere de intervenție accesorie", iar, de către Liga Apărării Drepturilor Omului, "Obiecțiuni la proiectul de lege pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului". Curtea reține că, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. a) din Constituție, republicată, și ale

art. 15 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, are a se pronunța asupra constituționalității legilor înainte de promulgarea acestora, "la sesizarea Președintelui României, a unuia dintre președinții celor două Camere, a Guvernului, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a Avocatului Poporului, a unui număr de cel puțin 50 de deputați sau de cel puțin 25 de senatori".

Ținând seama de faptul că în cadrul controlului prealabil, abstract, de constituționalitate, dreptul de sesizare aparține numai subiectelor prevăzute de textul constituțional indicat, Curtea reține că cererile respective nu pot fi examinate.

Având în vedere considerentele expuse în prezenta decizie, dispozițiile art. 5 alin. (7) din Legea pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului, dispozițiile art. 146 lit. a) din Constituție, republicată, precum și prevederile art. 11 alin. (1) lit. A.a),

art. 15 și 18 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Constată că dispozițiile art. 5 alin. (7) din Legea pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului sunt constituționale.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Președintelui României și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Dezbaterea a avut loc în ședința din data de 17 septembrie 2004 și la aceasta au participat: Ioan Vida, președinte, Nicolae Cochinescu, Aspazia Cojocaru, Constantin Doldur, Acsinte Gaspar, Kozsokar Gabor, Petre Ninosu, Ion Predescu și Șerban Viorel Stănoiu, judecători.