Decizia nr. 276/2013

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Toma - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, excepție ridicată de Judecătoria Rădăuți, din oficiu, în Dosarul nr. 2.565/285/2010*/2012 și care constituie obiectul Dosarului nr. 4D/2013 al Curții Constituționale.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 22 octombrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 2.565/285/2010*/2012, Judecătoria Rădăuți a sesizat, din oficiu, Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, excepție ridicată într-o cauză având ca obiect revendicare și grănițuire.

În motivarea excepției de neconstituționalitate Judecătoria Rădăuți apreciază că prevederile art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă contravin dispozițiilor art. 24 alin. (1) din Constituție, în măsura în care se aplică unor probe ce nu au fost puse, în prealabil, în discuția părților și nu au făcut obiectul unor dezbateri contradictorii.

Consideră că este indiscutabil faptul că, în principiu, textul de lege criticat este constituțional, având în vedere și jurisprudența în materie a Curții Constituționale, însă la fel de adevărat este faptul că, în numeroase decizii, Curtea s-a pronunțat cu privire la constituționalitatea unei anumite interpretări ce se poate da unui text de lege. De vreme ce Curtea Constituțională are dreptul să se pronunțe cu privire la un anumit mod de interpretare a legii, atunci, pentru identitate de motive, aceasta are dreptul să se pronunțe și asupra constituționalității unui anumit mod de aplicare a legii.

Apreciază că, ori de câte ori o instanță de recurs decide cu privire la necesitatea administrării unei probe ce nu a fost pusă în discuția părților și nu a făcut obiectul unor dezbateri contradictorii, aplicarea art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă ar conduce la administrarea probei cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor art. 24 alin. (1) din Constituție.

Instanța face referire la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale "impune tribunalului obligația de a proceda la o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și a cererilor de probatoriu ale părților".

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care arată că dispozițiile de lege criticate obligă instanța de fond să administreze probele menționate în hotărârea de casare, însă nu interzice acesteia să ceară părților completarea probelor sau chiar să pună în discuția acestora necesitatea administrării altor probe, pentru lămurirea procesului.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, cu următorul conținut: "În caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului."

Curtea reține că prevederile art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, care constituie, conform încheierii de sesizare, obiectul prezentei excepții de neconstituționalitate, se regăsesc la art. 501 alin. 1 din Codul de procedură civilă în vigoare la data pronunțării deciziei, într-o formulare modificată.

Având în vedere prevederile

art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 134/2010

privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, potrivit cărora "dispozițiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare", precum și

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea Constituțională a reținut că sintagma "în vigoare" din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, Curtea urmează să se pronunțe asupra prevederilor art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, mai sus citate.

Instanța de judecată susține că textul de lege criticat contravine dispozițiilor constituționale ale art. 24 alin. (1) privind garantarea dreptului la apărare.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, în realitate, criticile autorului nu constituie argumente de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă, ci acesta relevă aspecte ce țin de aplicarea legii de către instanța de judecată, fapt ce excedează controlului de constituționalitate al Curții Constituționale.

Pentru motivele arătate, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865 urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, excepție ridicată de Judecătoria Rădăuți, din oficiu, în Dosarul nr. 2.565/285/2010*/2012.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Rădăuți și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 23 mai 2013.