Convenția din 29 iunie 1973

Impozitele care cad sub incidența convenției

Prezenta convenție se aplică, indiferent de modul de percepere, impozitelor pe venit și pe avere care se preleva în statele contractante, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

Sînt considerate ca impozite pe venit și pe avere impozitele percepute pe venitul total, pe averea totală sau asupra unor părți de venit sau de avere, inclusiv impozitele asupra veniturilor provenind din înstrăinarea bunurilor mobile sau imobile, precum și impozitele asupra creșterii valorii.

Impozitele actuale care cad sub incidența prezentei convenții sînt următoarele:

a) În Republica Socialistă România:

- impozitul pe veniturile din salarii, din lucrări de litere, arta și știința, precum și veniturile din colaborări la publicații, la spectacole, din expertize și din alte surse;

- impozitul asupra veniturilor societăților mixte la care participa organizații economice române și parteneri străini;

- impozitul pe veniturile din activități productive - meserii, profesii libere -, precum și din întreprinderi altele decît cele de stat;

- impozitul asupra veniturilor realizate din activități agricole;

- impozitul pe clădiri și terenuri din orașe;

- taxele asupra mijloacelor de transport.

b) În Republica Federala Germania:

- impozitul asupra venitului (die Eincommensteuer), inclusiv impozitul complimentar la impozitul pe venit (Erganzungsabgabe);

- impozitul asupra societăților (die Korperschaftsteuer), inclusiv impozitul complimentar la impozitul asupra societăților (Erganzungsabgabe);

- impozitul asupra averii (die Vermogensteuer);

- impozitul funciar (die Grundsteuer);

- impozitul profesional (die Gewerbesteuer).

Dispozițiile prezentei convenții privind impozitul asupra veniturilor și asupra averii se aplică, în mod corespunzător, asupra impozitului profesional (Gewerbesteuer) perceput în Republica Federala Germania pe alte baze decît venitul sau averea.

Aceasta convenție se va aplica, de asemenea, impozitelor viitoare de natura identică sau analoga care se vor adauga celor existente sau care le vor înlocui. Autoritățile competente ale statelor contractante își vor comunică reciproc, la finele fiecărui an, în măsura în care este necesar, modificările aduse legislației fiscale respective.

Definiții generale

În sensul prezentei convenții, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferita:

a) expresiile un stat contractant și celălalt stat contractant indica, după context, Republica Socialistă România sau Republica Federala Germania;

b) termenul persoana cuprinde persoanele fizice și societățile;

c) termenul societate indica toate persoanele juridice, inclusiv societățile mixte prevăzute de legislația română sau subiectele de drept care sînt considerate ca persoane juridice în vederea aplicării impozitelor;

d) expresiile întreprindere a unui stat contractant și întreprindere a celuilalt stat contractant indica, după caz, o întreprindere exploatată de o persoană care își are reședința într-un stat contractant sau o întreprindere care este exploatată de o persoană care își are reședința în celălalt stat contractant;

e) expresia autoritate competentă indica, în Republica Socialistă România, Ministerul Finanțelor, iar în Republica Federala Germania, Ministerul Federal al Finanțelor.

Pentru aplicarea convenției de către un stat contractant, orice expresie care nu este altfel definită prin convenție și în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferita va avea sensul care i se atribuie de către legislația menționatului stat care reglementează impozitele făcînd obiectul convenției.

Domiciliul fiscal

În sensul prezentei convenții, expresia o persoană care își are reședința într-un stat contractant desemnează orice persoană care, în virtutea prevederilor legale ale statului menționat, este subiect de impunere în acest stat, datorită domiciliului sau, reședinței sale, sediului conducerii sau pe baza oricărui alt criteriu de natura analoga.

Dacă, conform dispozițiilor paragrafului 1, o persoană fizica este rezidență în ambele state contractante, se aplică următoarele dispoziții:

a) aceasta persoana este considerată ca rezidență a statului contractant în care are o locuinta permanenta. Dacă ea are o locuinta permanenta în fiecare dintre statele contractante, este considerată ca rezidență a statului contractant cu care legăturile sale personale și economice sînt cele mai strinse;

b) dacă nu se poate stabili în care dintre statele contractante persoana respectiva își are legăturile personale și economice cele mai strinse, sau aceasta persoana nu dispune de o locuinta permanenta în nici unul dintre statele contractante, ea este considerată ca rezidență a statului contractant în care locuiește în mod obișnuit.

Dacă, în conformitate cu dispozițiile paragrafului 1, o persoană, alta decît o persoană fizica, este rezidență în ambele state contractante, se considera ca reședința ei este în statul contractant unde se afla sediul conducerii efective a afacerilor sale.

Sediu stabil

În sensul prezentei convenții, expresia sediu stabil indica o unitate permanenta a întreprinderii în care aceasta exercita, în total sau în parte, activitatea sa.

Expresia sediu stabil cuprinde îndeosebi:

a) un sediu al conducerii;

b) o sucursala;

c) un birou;

d) o fabrica;

e) un atelier;

f) o mina, o cariera sau orice alt loc de extracție a bogățiilor naturale;

g) un șantier de construcție sau de montaj a cărui durata depășește 12 luni.

Nu se considera sediu stabil:

a) amenajările folosite exclusiv pentru depozitarea, expunerea sau livrarea de bunuri sau mărfuri ale întreprinderii, precum și mărfurile insesi, inclusiv vînzarea unor astfel de mărfuri după închiderea unui tirg;

b) stocurile de bunuri sau mărfuri ale unei întreprinderi destinate exclusiv în scopul prelucrării lor de către o alta întreprindere;

c) o unitate permanenta folosită exclusiv în scopul de a cumpara bunuri sau mărfuri pentru întreprindere, culegere de informații ori pentru reclama;

d) o unitate permanenta intretinuta exclusiv în scopul de a efectua cercetări științifice pentru întreprindere, de a da informații sau de a exercita activități similare care au un caracter pregatitor sau reprezintă o activitate auxiliara.

Dacă o persoană - cu excepția unui reprezentant independent în sensul paragrafului 5 - desfășoară o activitate într-un stat contractant pentru o întreprindere a celuilalt stat contractant, se considera ca exista un sediu stabil în primul stat atunci cînd persoana este imputernicita sa încheie contracte în numele întreprinderii și face uz de aceasta împuternicire în mod obișnuit în acel stat, cu excepția cazului în care își limitează activitatea la cumpărarea de bunuri sau mărfuri pentru întreprindere.

O întreprindere a unuia dintre statele contractante nu se considera ca avînd un sediu stabil în celălalt stat contractant numai prin faptul ca își exercită activitatea aici printr-un intermediar, un comisionar sau printr-un alt reprezentant independent, în măsura în care aceste persoane lucrează în cadrul activității lor comerciale în mod regulat.

Faptul ca o societate care își are reședința într-un stat contractant controlează sau este controlată de o societate care își are reședința în celălalt stat contractant sau își exercită în acel stat activitatea sa (fie printr-un sediu stabil sau în alt mod) nu este prin el însuși suficient pentru a face ca una dintre cele doua societăți sa devină un sediu stabil al celeilalte.

Venituri din proprietăți imobiliare

Veniturile provenind din bunuri imobile sînt impozabile în statul contractant în care sînt situate aceste bunuri.

Expresia bunuri imobile este definită în conformitate cu legislația statului contractant în care sînt situate bunurile respective. Expresia cuprinde, în orice caz, toate accesoriile bunurilor imobiliare, inventarul viu și mort al exploatarilor agricole și forestiere, drepturile asupra cărora se aplică dispozițiile dreptului privat cu privire la proprietatea funciară, uzufructul bunurilor imobile, precum și drepturile asupra remunerarilor variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, izvoare și alte bogatii ale solului; navele și aeronavele nu sînt considerate bunuri imobile.

Dispozițiile paragrafului 1 se aplică veniturilor obținute din folosirea directa, din închiriere, arendare, precum și din folosirea în orice alta forma a proprietății imobiliare.

Prevederile paragrafelor 1 și 3 se aplică, de asemenea, veniturilor provenind de la bunurile imobile ale unei întreprinderi și veniturilor de la bunurile imobile folosite la exercitarea unei profesiuni libere.

Beneficiile întreprinderilor

Beneficiile unei întreprinderi a unui stat contractant sînt impozabile numai în acest stat, în afară de cazul cînd întreprinderea exercita activitatea sa în celălalt stat contractant printr-un sediu stabil aflat în acel stat. Dacă întreprinderea exercita activitatea sa în acest fel, beneficiile întreprinderii sînt impozabile în celălalt stat (al doilea), dar numai în măsura în care pot fi atribuite acelui sediu stabil.

Dacă o întreprindere a unui stat contractant exercita activitatea sa și în celălalt stat contractant printr-un sediu stabil aflat în acel stat, beneficiile vor fi atribuite în fiecare stat contractant acelui sediu stabil care le-ar fi putut realiza dacă ar fi exercitat, ca întreprindere independenta, o activitate identică sau similară în condiții identice sau similare și ar fi fost complet independent în relațiile cu întreprinderea a cărui sediu stabil este.

La stabilirea beneficiilor unui sediu stabil cheltuielile efectuate pentru acest sediu stabil, inclusiv cheltuielile de conducere și cheltuielile generale de administrare, sînt admise la scădere, indiferent de faptul dacă s-au produs în statul în care se afla sediul stabil sau în altă parte.

În măsura în care într-un stat contractant este uzual ca beneficiile ce urmează să fie atribuite unui sediu stabil să fie determinate prin repartizarea beneficiilor totale ale întreprinderii între diferitele ei părți componente, nici o dispoziție a paragrafului 2 nu împiedica ca acest stat contractant sa stabilească beneficiile impozabile în conformitate cu repartiția uzuală; modul de repartizare adoptat trebuie, în orice caz, să fie astfel încît rezultatul sa concorde cu principiile acestui articol.

Simpla cumpărare de bunuri și mărfuri pentru întreprindere de către un sediu stabil nu poate da loc la atribuirea de beneficii pentru acel sediu stabil.

În vederea aplicării prevederilor paragrafelor precedente, beneficiile atribuibile unui sediu stabil se vor determina în fiecare an în același mod, afară de cazul cînd exista motive suficiente de a proceda în alt fel.

Dacă beneficiile cuprind venituri menționate în alte articole ale prezentei convenții, prevederile acelor articole nu sînt afectate de prevederile prezentului articol.

Navigație maritima, pe ape interioare și aeriană

Beneficiile provenind din exploatarea, în trafic internațional, a navelor sau aeronavelor pot fi impuse numai în statul contractant în care se afla locul conducerii efective a întreprinderii.

Beneficiile provenind din exploatarea navelor în transporturi interne pe apa pot fi impuse numai în statul contractant în care se afla locul conducerii efective a întreprinderii.

Dispozițiile paragrafelor 1 și 2 se aplică în mod corespunzător și participarilor pe care le are o întreprindere de transporturi aeriene sau navele într-un pool, o exploatare în comun sau o alta organizație internationala de exploatare.

Dividende

Dividendele plătite de către o societate care are o reședința în unul dintre statele contractante către o persoană care are o reședința în celălalt stat contractant pot fi impuse în acest celălalt stat.

Cu toate acestea, dividendele pot fi impuse și în statul contractant în care societatea plătitoare de dividende are o reședința potrivit legislației acestui stat, impozitul nu poate însă depăși:

a) 10 la suta din suma bruta a dividendelor, dacă beneficiarul dividendelor este o societate (cu excepția societăților de persoane) care deține nemijlocit cel puțin 25 la suta din capitalul societății plătitoare de dividende;

b) 15 la suta din suma bruta a dividendelor, în toate celelalte cazuri.

În măsura în care în unul dintre statele contractante cota de impozit asupra beneficiului unei societăți privitoare la beneficiul distribuit este mai mica decît cota de impozit pentru beneficiul nedistribuit, iar diferența este de 20 la suta sau mai mare, impozitul care este perceput în acest stat asupra dividendelor poate, prin derogare de la prevederile alineatului 2, să fie de 25,75 la suta din suma bruta a dividendelor, dacă acestea provin de la o societate care își are sediul în acest stat contractant, sînt încasate de o societate care își are sediul în celălalt stat contractant și care, fie singura sau împreună cu alte persoane care o controlează sau cu care împreună este controlată, deține direct sau indirect cel puțin 25 la suta din părțile sociale cu drept de vot în societatea care își are sediul pe teritoriul primului stat.

Termenul dividende, folosit în acest articol, indica veniturile provenind din acțiuni, drepturi de folosință sau titluri de folosință, acțiuni miniere, participari la beneficii sau alte drepturi cu participare la beneficii - cu excepția creanțelor -, precum și alte venituri provenind din părțile sociale care, în conformitate cu legislația fiscală a statului în care societatea distribuitoare a beneficiului își are sediul, sînt echivalente cu veniturile din acțiuni, inclusiv veniturile provenind din participari la o activitate comercială în calitate de asociat tacit în sensul dreptului Republicii Federale Germania, din obligații cu cistiguri sau din împrumuturi dînd dreptul la o participare a creditorului la beneficiile debitorului, precum și din distribuiri asupra titlurilor de participare ale societăților de investiții de capitaluri (Investment fonds).

Prevederile paragrafelor 1 și 3 nu se aplică dacă beneficiarul dividendelor care își are reședința în unul dintre statele contractante are un sediu stabil în celălalt stat contractant în care se afla sediul societății plătitoare de dividende și dacă participarea pentru care se plătesc dividendele se referă efectiv la acel sediu stabil. În acest caz se aplică prevederile articolului 7.

Dacă o societate rezidență a unui stat contractant realizează beneficii sau venituri în celălalt stat contractant, acest celălalt stat contractant nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plătite de acea societate unor persoane care nu își au reședința în acest celălalt stat, nici sa preleve impozite asupra beneficiilor nedistribuite ale societății, chiar dacă dividendele plătite sau beneficiile nedistribuite reprezintă, în total sau în parte, beneficii sau venituri realizate în acest celălalt stat.

Dobinzi

Dobinzile provenind dintr-un stat contractant și plătite unei persoane care are reședința în celălalt stat contractant pot fi impuse în acest celălalt stat contractant.

Aceste dobinzi pot fi însă impuse și în stat contractant din care provin, în conformitate cu legislația acestui stat, dar impozitul astfel stabilit nu poate depăși 10 la suta din suma dobinzilor.

Termenul dobinzi, folosit în prezentul articol, înseamnă veniturile din împrumuturi publice, din titluri de obligațiuni, indiferent dacă sînt cu participare la beneficii sau garantate ipotecar, veniturile care provin din creanțe de orice natura, precum și toate celelalte venituri care sînt asimilate, de legislația fiscală a statului din care provin, cu veniturile din împrumuturi.

Prevederile paragrafelor 1 și 2 nu se aplică cînd beneficiarul dobinzilor, rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant din care provin dobinzile un sediu stabil și creanta pentru care se plătesc dobinzi aparține efectiv acelui sediu stabil. În acest caz se aplică prevederile articolului 7.

Dobinzile sînt considerate ca provenind dintr-un stat contractant atunci cînd debitorul își are reședința în acel stat. Cu toate acestea, dacă debitorul dobinzilor, indiferent dacă este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu stabil și creanta pentru care se plătesc aceste dobinzi a fost contractată pentru trebuințele acelui sediu stabil, iar dobinzile se plătesc le acel sediu, aceste dobinzi sînt considerate ca provenind din statul contractant în care este situat sediul stabilit.

Dacă între debitor și creditor sau între fiecare dintre ei și o terta persoana exista relații speciale și din aceasta cauza dobinzile plătite și evaluate conform creanței de baza depășesc suma pe care debitorul și creditorul ar fi plătit-o fără existenta acestor relații, prevederile prezentului articol se aplică numai la aceasta ultima suma. În acest caz, partea care excede poate fi impusa în conformitate cu legislația fiecărui stat contractant, tinindu-se seama și de celelalte dispoziții ale prezentei convenții.

Drepturile de licență

Drepturile de licență care provin dintr-un stat contractant și sînt plătite unei persoane care își are reședința în celălalt stat contractant pot fi impuse numai în acest celălalt stat contractant.

Aceste drepturi de licență pot fi însă impuse și în statul contractant din care provin, în conformitate cu legislația acelui stat; impozitul nu poate însă depăși 10 la suta din suma reprezentind drepturile de licență.

Termenul folosit în acest articol de drepturi de licență înseamnă remunerari de orice fel plătite pentru folosirea sau pentru concesionarea folosirii unor drepturi de autor asupra unor opere literare, artistice sau științifice, inclusiv filmele cinematografice, asupra brevetelor, marcilor de fabrica, desene sau modele, planuri, formule sau procedee secrete sau pentru folosirea ori concesionarea folosirii unor echipamente industriale, comerciale sau științifice ori pentru comunicarea de informații privitoare la o experienta dobîndită în domeniul industrial, comercial sau științific.

Prevederile paragrafelor 1 și 2 nu se aplică dacă beneficiarul drepturilor de licență care își are reședința într-un stat contractant are în celălalt stat contractant din care provin drepturile de licență un sediu stabil și drepturile sau valorile patrimoniale pentru care se plătesc drepturile de licență aparțin efectiv acelui sediu stabil. În acest caz se aplică prevederile articolului 7.

Se considera ca drepturile de licență provin dintr-un stat contractant atunci cînd debitorul acestora este statul însuși sau o persoană care își are reședința în acel stat. Dacă, totuși, debitorul drepturilor de licență, indiferent dacă are sau nu reședința în unul dintre statele contractante, are un sediu stabil într-un stat contractant, iar contractul pe baza căruia urmează să fie plătite drepturile de licență a fost încheiat pentru trebuințele sediului stabil și drepturile de licență sînt plătite de acest sediu stabil, se considera ca drepturile de licență provin din statul contractant în care se afla acest sediu stabil.

Dacă între debitor și creditor sau între fiecare dintre ei și o terta persoana exista relații speciale și din aceasta cauza drepturile de licență plătite și evaluate conform prestației de baza depășesc drepturile de licență pe care debitorul și creditorul le-ar fi convenit fără existenta acestor relații, prevederile prezentului articol se aplică numai la aceasta ultima suma. În acest caz, partea care excede poate fi impusa în conformitate cu legislația fiecărui stat contractant, tinindu-se seama și de celelalte dispoziții ale prezentei convenții.

Profesiuni libere

Veniturile realizate de către un rezident al unui stat contractant din exercitarea unei profesii libere sau din alta activitate independenta similară pot fi impuse numai în acest stat, afară de cazul cînd persoana dispune în mod obișnuit de un centru stabil pentru exercitarea activității sale în celălalt stat contractant. Dacă el dispune de un astfel de centru stabil, veniturile pot fi impuse în acest celălalt stat, dar numai în măsura în care pot fi atribuite acelui centru stabil.

Expresia profesiuni libere cuprinde în special activitățile independente de ordin științific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum și activitatea independenta a medicilor, avocaților, inginerilor, arhitectilor, dentistilor și contabililor.

Salarii și alte forme de remunerare a muncii

Sub rezerva prevederilor articolelor 14 și 16, salariile și remunerațiile similare pe care o persoană care își are reședința într-un stat contractant le primește pentru munca prestată ca angajat pot fi impuse numai în acel stat, în afară de cazul cînd munca este exercitată în celălalt stat contractant. Dacă munca este exercitată în acest stat, remunerațiile primite pot fi impuse în acest celălalt stat.

Indiferent de prevederile paragrafului 1, remunerațiile pe care o persoană care își are reședința într-un stat contractant le primește pentru o munca prestată ca angajat în celălalt stat contractant pot fi impuse numai în primul stat contractant, dacă:

a) beneficiarul nu locuiește, în total, în celălalt stat mai mult de 183 zile în cursul anului calendaristic respectiv;

b) remunerațiile sînt plătite de o persoană care angajează sau pentru o persoană care angajează și care nu își are reședința în celălalt stat;

c) remunerațiile nu sînt plătite de către un sediu stabil sau de un centru stabil pe care cel care angajează îl are în celălalt stat.

Indiferent de prevederile de mai sus ale prezentului articol, remunerațiile încasate pentru o munca prestată ca angajat la bordul unei nave maritime sau aeronave în trafic internațional ori la bordul unei nave care servește transportului pe ape interioare pot fi impuse în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.

Artiști și sportivi

Veniturile pe care le realizează artiștii profesionisti cum sînt actorii de teatru, de cinematograf, artiștii de radio sau de televiziune, interpreții muzicali, precum și sportivii, din activitatea exercitată personal în aceasta calitate pot fi impuse în statul contractant în care aceste activități sînt exercitate. Prevederile articolelor 12 și 13 nu au aplicație în aceste cazuri.

Prin derogare de la prevederile alineatului 1, veniturile realizate din activități de natura celor menționate la alineatul 1, de către persoane care dau spectacole în cadrul schimburilor culturale aprobate de statele contractante, nu pot fi impuse decît în statul în care își au reședința acele persoane.

Plati din fonduri publice

Remunerațiile, inclusiv pensiile, acordate de unul dintre statele contractante sau de una dintre colectivitatile sale teritoriale direct sau dintr-un patrimoniu special creat de către acel stat sau de o colectivitate teritorială unei persoane fizice pentru serviciile aduse acelui stat sau colectivității teritoriale prin exercitarea unor funcții publice, pot fi impuse în acel stat.

Aceasta dispoziție nu se aplică atunci cînd remunerația este plătită unei persoane fizice care domiciliază permanent în celălalt stat.

În cazul remunerațiilor și pensiilor plătite pentru servicii prestate în cadrul unei activități comerciale sau industriale a unuia dintre statele contractante sau a uneia dintre colectivitatile sale teritoriale se aplică prevederile articolelor 13 și 14.

Bunuri

Bunurile imobiliare în sensul prevederilor articolului 6 paragraful 2 pot fi impuse în statul contractant în care sînt situate aceste bunuri.

Bunurile mobile care reprezintă mijloacele de exploatare ale unui sediu stabil al unei întreprinderi sau care aparțin unui centru stabil ce servește exercitării unei profesii libere pot fi impuse în statul contractant în care se afla sediul sau centrul stabil.

Navele maritime și aeronavele exploatate în trafic internațional și navele servind la navigația interioară, precum și bunurile mobile afectate exploatării acestor nave și aeronave, sînt impozabile numai în statul contractant în care se afla locul conducerii efective a întreprinderii.

Toate celelalte elemente ale averii unei persoane care își are reședința într-un stat contractant pot fi impuse numai în acel stat.

Înlăturarea dublei impuneri

Pentru o persoană care își are reședința în Republica Socialistă România impozitul se stabilește în felul următor:

La impozitul care se percepe în Republica Socialistă România asupra veniturilor provenind din Republica Federala Germania și asupra valorilor patrimoniale aflate în Republica Federala Germania se ia în considerare, ținînd seama de prevederile legislației fiscale din Republica Socialistă România privitoare la luarea în considerare a impozitelor străine, impozitul care a fost plătit în conformitate cu legislația Republicii Federale Germania și în concordanta cu prezenta convenție.

Suma care urmează a fi luată în considerare nu trebuie să depășească totuși partea din impozitul Republicii Socialiste România aferentă acestor venituri, stabilită înainte de luarea în considerare.

Pentru o persoană care își are reședința în Republica Federala Germania:

a) Din baza de impunere a Republicii Federale Germania se exceptează veniturile provenind din surse aflate în Republica Socialistă România sau valorile patrimoniale aflate în Republica Socialistă România care, în conformitate cu prezenta convenție, pot fi impuse în Republica Socialistă România în măsura în care nu sînt aplicabile prevederile de la litera b). Republica Federala Germania își rezerva dreptul sa țină seama de veniturile astfel exceptate la stabilirea cotelor de impunere. Fraza 1 se aplică la dividende numai în cazul cînd dividendele sînt plătite de o societate care își are sediul în Republica Socialistă România unei societăți de capitaluri care își are reședința în Republica Federala Germania și care poseda cel puțin 25 la suta din părțile sociale cu drept de vot al primei societăți. Din baza de impunere pentru impozitul Republicii Federale Germania se exceptează, de asemenea, participările ale căror dividende, în conformitate cu fraza anterioară, sînt exceptate din baza de impunere sau ar fi exceptate la plata.

b) Impozitul care, în conformitate cu legislația Republicii Socialiste România și în concordanta cu prezenta convenție, se plătește pentru venituri]e menționate mai jos, provenite din surse aflate în Republica Socialistă România, se ia în considerare la impozitul perceput în Republica Federala Germania asupra acestor venituri, ținînd seama de prevederile legislației fiscale a Republicii Federale Germania privitoare la luarea în considerare a impozitelor străine:

1. dividendele, în sensul articolului 9, care nu cad sub incidența prevederilor de la litera a);

2. dobinzile, în sensul prevederilor articolului 10;

3. drepturile de licență, în sensul prevederilor articolului 11;

4. veniturile, în sensul prevederilor articolului 14;

5. veniturile, în sensul prevederilor articolului 15.

Procedura amiabila

Cînd o persoană care își are reședința într-un stat contractant apreciază ca măsurile luate de un stat contractant sau de ambele state contractante au avut sau vor avea ca urmare o impozitare care nu este conformă cu prezenta convenție, ea poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislația naționala a acestor state, sa supună cazul sau autorității competente a statului al cărui rezident este.

Dacă aceasta autoritate competentă considera ca reclamația este intemeiata și dacă ea însăși nu este în măsura sa aducă o rezolvare satisfăcătoare, se va strădui sa rezolve pe cale amiabila cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impozitări care nu este conformă cu convenția.

Autoritățile competente ale statelor contractante se vor strădui ca, de comun acord, sa înlăture dificultățile sau indoielile la care poate da loc aplicarea sau interpretarea convenției. Ele pot, de asemenea, să se consulte împreună în vederea evitării dublei impuneri în cazurile neprevăzute de convenție.

Autoritățile competente ale statelor contractante pot comunică direct între ele în vederea aplicării dispozițiilor prezentei convenții.

Schimb de informații

Autoritățile competente ale statelor contractante vor face schimb de informații necesare aplicării prezentei convenții.

Toate informațiile obținute pe aceasta cale vor fi ținute în secret și nu vor putea fi comunicate decît persoanelor sau autorităților care au sarcina stabilirii și încasării impozitelor vizate de prezenta convenție.

Dispozițiile paragrafului 1 nu pot fi în nici un caz interpretate ca impunind unuia dintre statele contractante obligația:

a) de a lua măsuri administrative contrare prevederilor legislației sau practicii administrative proprii sau a celuilalt stat contractant;

b) de a furniza informații care nu ar putea fi obținute pe baza prevederilor legislației în vigoare sau în cadrul practicii administrative normale proprii sau a celuilalt stat contractant;

c) de a transmite informații care ar da la iveala un secret comercial, de afaceri, profesional sau un procedeu comercial ori informații a căror comunicare ar fi contrară ordinii publice.

Intrarea în vigoare

Prezenta convenție necesita ratificarea; instrumentele de ratificare vor fi schimbate, cît mai curînd posibil, la București.

Prezenta convenție va intra în vigoare în termen de o luna de la data schimbului instrumentelor de ratificare și se va aplica:

a) în Republica Socialistă România, la impozitele care se percep pentru perioada de impunere pe anul 1972 și următoarele perioade de impunere;

b) în Republica Federala Germania, la impozitele care se percep pentru perioada de impunere pe anul 1972 și următoarele perioade de impunere;

c) în ambele state contractante, la impozitele realizate, prin reținere, din veniturile încasate după data de 31 decembrie 1971.