Decizia nr. 397/2013
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 284 alin. (7) și art. 289 alin. (7) din Legea educației naționale nr. 1/2011
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Are ca temei 1
- Decizia nr. 61/2007 18 ianuarie 2007 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II alin. (1) și (3) …
Augustin Zegrean - președinte
Valer Dorneanu - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Mona Maria Pivniceru - judecător
Tudorel Toader - judecător
Marieta Safta - prim-magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 284 alin. (7) din Legea educației naționale nr. 1/2011 , excepție ridicată direct de Avocatul Poporului și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 497 D/2013.
La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției, doamna consilier Ecaterina Mirea, cu împuternicire la dosar.
Cauza este în stare de judecată.
Președintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepției, care solicită admiterea acesteia, expunând, pe larg, considerentele cuprinse în actul de sesizare a Curții Constituționale. Susține, în esență, că personalul didactic este participant la sistemul public de pensii, beneficiază de pensie aparținând acestui sistem și, în consecință, trebuie să se bucure de un tratament nediscriminatoriu în raport de ceilalți pensionari în ceea ce privește drepturile și obligațiile sale. Cu toate acestea, normele criticate impun personalului didactic care a avut calitatea de titular și care nu a depășit cu 3 ani vârsta de pensionare să renunțe la pensie pe perioada în care rămâne titular, indiferent de cuantumul pensiei, în timp ce ceilalți pensionari care și-au desfășurat activitatea profesională înainte de pensionare și lucrează după pensionare în alte domenii nu au obligația de a renunța la pensie pe perioada în care lucrează în sectorul public, dacă pensia nu depășește nivelul salariului mediu brut pe economie. Depune la dosar concluzii scrise.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a excepției de neconstituționalitate, arătând că normele criticate consacră o discriminare pe criteriul socioprofesional.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
I. Prin Adresa nr. 819 din 23 iulie 2013, înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 6.250 din 23 iulie 2013, în temeiul art. 146 lit. d) teza a doua din Constituție și al
art. 32 din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Avocatul Poporului a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 284 alin. (7) din Legea educației naționale nr. 1/2011 .
II. În motivarea excepției de neconstituționalitate Avocatul Poporului susține că textul de lege criticat încalcă principiul egalității în drepturi consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituție, prin impunerea condiției renunțării la pensie pe perioada în care personalului didactic îi este recunoscută calitatea de titular.
Se arată că dispozițiile
art. 2 lit. d) din Legea nr. 263/2010
privind sistemul unitar de pensii publice instituie principiul egalității, prin care se asigură tuturor participanților la sistemul public de pensii, contribuabili și beneficiari, un tratament nediscriminatoriu între persoane aflate în aceeași situație juridică în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege. În același sens sunt și prevederile
art. 118 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 263/2010 , care, referindu-se la posibilitatea cumulării pensiei cu salariul, arată că de aceasta beneficiază toți pensionarii pentru limită de vârstă. Tot astfel,
privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional stabilește în art. 17 că pot cumula pensia cu salariul în condițiile prevăzute de același articol "beneficiarii dreptului la pensie aparținând atât sistemului public de pensii, cât și sistemelor neintegrate sistemului public care realizează venituri din salarii sau, după caz, asimilate salariilor [...]".
Se conchide că, din analiza textelor legale menționate, rezultă că personalul didactic este participant la sistemul public de pensii, beneficiază de pensie aparținând acestui sistem și, în consecință, trebuie să se bucure de un tratament nediscriminatoriu în raport cu ceilalți pensionari în ceea ce privește drepturile și obligațiile sale. De asemenea, personalul didactic nu reprezintă o categorie socioprofesională aflată într-o situație obiectiv diferită în ceea ce privește condițiile de muncă și pensionare ori din alte puncte de vedere care să justifice instituirea unui tratament juridic diferit în raport cu ceilalți pensionari. Cu toate acestea, textul de lege criticat impune personalului didactic care a avut calitatea de titular și care nu a depășit cu 3 ani vârsta de pensionare să renunțe la pensie pe perioada în care rămâne titular, indiferent de cuantumul pensiei, atât timp cât ceilalți pensionari care și-au desfășurat activitatea profesională înainte de pensionare și lucrează după pensionare în alte domenii nu au obligația de a renunța la pensie pe perioada în care lucrează în sectorul public, dacă pensia nu depășește nivelul salariului mediu brut pe economie. Un astfel de tratament distinct nu are o justificare obiectivă și rezonabilă, specificul activității didactice din învățământul preuniversitar neputând reprezenta un temei pentru adoptarea în mod discriminatoriu a unor reglementări privind cumulul pensiei cu salariul.
Se subliniază contextul și rațiunea introducerii normei criticate prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2012
privind luarea unor măsuri în domeniul învățământului și cercetării, precum și în ceea ce privește plata sumelor prevăzute în hotărâri judecătorești devenite executorii în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2013, respectiv "perturbările determinate de imposibilitatea punerii în aplicare a unora dintre prevederile
Legii educației naționale nr. 1/2011 , cu modificările și completările ulterioare, perturbări ce sunt de natură a altera procesul educațional, ca urmare a imposibilității asigurării personalului didactic calificat în învățământul preuniversitar". Se concluzionează că, "având în vedere scopul urmărit de legiuitor atunci când a adoptat reglementarea criticată, impunerea condiției renunțării la pensie pe perioada în care personalul didactic rămâne titular apare cu atât mai puțin justificată".
În cuprinsul sesizării se mai arată și că "același raționament ar putea fi urmat în cazuri similare și pentru învățământul universitar", cu trimitere la dispozițiile art. 289 alin. (7) din același act normativ.
III. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) și ale
art. 33 din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctul de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Guvernul a transmis punctul său de vedere cu Adresa nr. 5/4.964/2013, înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 3.045 din 27 august 2013, prin care consideră neîntemeiate criticile de neconstituționalitate formulate.
Arată că prevederile
art. 284 alin. (6) și (7) din Legea nr. 1/2011
instituie excepții de la regula generală prevăzută la alin. (1) al aceluiași articol, conform căreia personalul didactic beneficiază de pensie în condițiile prevăzute de legislația de asigurări sociale și pensii, inclusiv de la dispozițiile care prevăd posibilitatea pentru pensionarii pentru limită de vârstă a cumulării pensiei cu venituri provenite din situații pentru care asigurarea este obligatorie în condițiile legii, respectiv de la dispozițiile care reglementează cumulul pensiei care poate fi cumulată cu venituri de natură salarială plătite din bugetul de stat.
Legiuitorul instituie astfel un drept de opțiune pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar care a avut calitatea de titular și care nu a depășit cu 3 ani vârsta de pensionare, între a rămâne titular cu condiția renunțării la pensie, conform textului de lege criticat, cu aprobarea consiliului de administrație al unității de învățământ, ori de a beneficia de pensie și de a fi plătit cu ora, păstrând calitatea de pensionar, cumulând pensia, conform alin. (4) al
art. 284 din Legea nr. 1/2011 . Opțiunea pentru păstrarea calității de titular este doar o posibilitate condiționată de aprobarea consiliului de administrație al unității de învățământ. Ca urmare, în opinia Guvernului, există deplina libertate de alegere pentru personalul didactic între a continua activitatea ca titular și a ieși la pensie.
Se arată și că statutul de titular în învățământul preuniversitar presupune anumite avantaje față de situația prevăzută la art. 284 alin. (4) care permite cadrelor didactice pensionate continuarea activității după împlinirea vârstei standard de pensionare, salarizarea fiind făcută prin plata cu ora. Astfel, personalul didactic care are calitatea de titular are un anumit statut juridic față de restul personalului didactic, beneficiind de anumite drepturi și obligații, cum ar fi, de exemplu, dreptul la concediu de odihnă, dreptul de pretransfer etc.
Se conchide în sensul că soluția legislativă care instituie obligația renunțării la pensie (indiferent de cuantum) în favoarea păstrării calității de titular corespunde unei opțiuni exclusive a legiuitorului, nefiind o problemă de resortul contenciosului constituțional, idee "întărită și de faptul că legiuitorul instituie aceeași regulă și pentru sistemul universitar de învățământ", prin
art. 289 alin. (7) din Legea educației naționale nr. 1/2011 . Textul de lege criticat se referă la o situație anume, ce se aplică în mod nediscriminatoriu tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei, și anume personalul didactic care a avut calitatea de titular, care nu a depășit cu 3 ani vârsta de pensionare, și dorește să își păstreze această calitate, cu aprobarea consiliului de administrație.
Pentru aceste considerente, se apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
IV. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) teza a doua din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 32 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
V. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost expres formulat, îl constituie dispozițiile
art. 284 alin. (7) din Legea educației naționale nr. 1/2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2011, cu modificările și completările ulterioare, dispoziții care au următorul cuprins: "(7) Personalului didactic care a avut calitatea de titular și care nu a depășit cu 3 ani vârsta de pensionare i se poate recunoaște această calitate de către consiliul de administrație, conform metodologiei prevăzute la alin. (6), cu condiția renunțării la pensie pe perioada cât rămâne titular."
Din motivarea excepției de neconstituționalitate rezultă însă voința Avocatului Poporului de a critica soluția legislativă pe care textul de lege mai sus citat o consacră, reglementată, în mod corespunzător, și în art. 289 alin. (7) din același act normativ, având următorul cuprins: "Personalului didactic care a avut calitatea de titular i se poate recunoaște această calitate, anual, de către senatul universitar, conform metodologiei prevăzute la alin. (6), cu condiția renunțării la pensie pe perioada în care rămâne titular." În acest sens, în motivarea excepției de neconstituționalitate formulate, Avocatul Poporului arată că "același raționament ar putea fi urmat în cazuri similare și pentru învățământul universitar", cu trimitere, așadar, la dispozițiile art. 289 alin. (7) din același act normativ, mai sus citat.
Astfel fiind, Curtea urmează să se pronunțe asupra constituționalității dispozițiilor art. 284 alin. (7) și
art. 289 alin. (7) din Legea educației naționale nr. 1/2011 .
VI. Prevederile constituționale invocate în motivarea excepției sunt cele ale art. 16 alin. (1), potrivit cărora "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări".
VII. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:
1. Textele de lege ce fac obiectul excepției sunt cuprinse în art. 284 și, respectiv,
art. 289 din Legea educației naționale nr. 1/2011 , primul dintre articolele menționate alcătuind secțiunea 12 - Pensionarea din capitolul I - Statutul personalului didactic din învățământul preuniversitar, iar cel de-al doilea fiind cuprins în capitolul II - Statutul personalului didactic și de cercetare din învățământul superior, ambele capitole fiind reglementate în titlul IV al legii - Statutul personalului didactic.
Articolul 284
din Legea nr. 1/2011
are următorul cuprins:
"(1) Personalul didactic beneficiază de pensie în condițiile prevăzute de legislația de asigurări sociale și pensii care reglementează sistemul public de pensii.
(2) Personalul didactic de conducere, de îndrumare și de control din învățământul de stat se pensionează la data împlinirii vârstei legale de pensionare.
(3) Pentru motive temeinice, pensionarea personalului didactic de conducere, de îndrumare și de control se poate face și în timpul anului școlar, cu aprobarea consiliului de administrație al unității de învățământ, respectiv al inspectoratului școlar.
(4) Cadrele didactice pensionate pot desfășura activități didactice, salarizate prin plata cu ora, după împlinirea vârstei standard de pensionare.
(5) Personalul didactic pensionat din învățământ beneficiază de asistență medicală și de acces la casele de odihnă și la bazele de tratament ale cadrelor didactice.
(6) Prin excepție de la prevederile alin. (1) și (2), în cazul în care în unitățile de învățământ normele/posturile didactice nu pot fi acoperite cu titular, personalul didactic din învățământ preuniversitar, cu gradul didactic I sau cu titlul științific de doctor, care dovedește competență profesională deosebită, poate fi menținut, cu aprobarea anuală a consiliului de administrație, ca titular în funcția didactică până la 3 ani peste vârsta de pensionare, la cerere, conform metodologiei aprobate prin ordin al ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului.
(7) Personalului didactic care a avut calitatea de titular și care nu a depășit cu 3 ani vârsta de pensionare i se poate recunoaște această calitate de către consiliul de administrație, conform metodologiei prevăzute la alin. (6), cu condiția renunțării la pensie pe perioada cât rămâne titular."
Articolul 289
din Legea nr. 1/2011
are următorul cuprins:
"(1) Personalul didactic și de cercetare se pensionează la împlinirea vârstei de 65 de ani.
[...] alineatul (2) abrogat
(3) Senatul universitar din universitățile de stat, particulare și confesionale, în baza criteriilor de performanță profesională și a situației financiare, poate decide continuarea activității unui cadru didactic sau de cercetare după pensionare, în baza unui contract pe perioadă determinată de un an, cu posibilitatea de prelungire anuală conform Cartei universitare, fără limită de vârstă. Senatul universitar poate decide conferirea titlului onorific de profesor emerit, pentru excelență didactică și de cercetare, cadrelor didactice care au atins vârsta de pensionare. Cadrele didactice pensionate pot fi plătite în regim de plată cu ora.
[...] alineatul (4) abrogat
(5) Regimul juridic al cumulului salariului cu pensia nu se aplică cadrelor didactice care beneficiază de prevederile alin. (3) și (4).
(6) Prin excepție de la prevederile alin. (1), (2) și (4), în cazul în care instituțiile de învățământ superior nu pot acoperi normele cu titulari, pot hotărî menținerea calității de titular în învățământ și/sau în cercetare pe baza evaluării anuale a performanțelor academice, după o metodologie stabilită de senatul universitar.
(7) Personalului didactic care a avut calitatea de titular i se poate recunoaște această calitate, anual, de către senatul universitar, conform metodologiei prevăzute la alin. (6), cu condiția renunțării la pensie pe perioada în care rămâne titular."
Se constată că dispozițiile alin. (7) al art. 284 și, respectiv, ale alin. (7) al
art. 289 din Legea nr. 1/2011 , criticate în prezenta cauză, au fost introduse prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2012
privind luarea unor măsuri în domeniul învățământului și cercetării, precum și în ceea ce privește plata sumelor prevăzute în hotărâri judecătorești devenite executorii în perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 864 din 19 decembrie 2012. Motivul instituirii acestei modalități de recunoaștere a calității de titular pentru personalul didactic pensionat îl constituie, potrivit preambulului ordonanței, "imposibilitatea asigurării personalului calificat" în învățământ.
2. Reglementarea generală în materia pensiilor, respectiv
privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010 stabilește în art. 118 alin. (1) lit. a) următoarele: "(1) În sistemul public de pensii, pot cumula pensia cu venituri provenite din situații pentru care asigurarea este obligatorie, în condițiile legii, următoarele categorii de pensionari: a) pensionarii pentru limită de vârstă; [...]".
3. Cu privire la cumulul pensiei cu salariul,
privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 9 noiembrie 2009 stabilește în art. 17 următoarele: "(1) Beneficiarii dreptului la pensie aparținând atât sistemului public de pensii, cât și sistemelor neintegrate sistemului public care realizează venituri salariale sau, după caz, asimilate salariilor, potrivit legii, realizate din exercitarea unei activități pe bază de contract individual de muncă, raport de serviciu sau în baza actului de numire, potrivit legii, în cadrul autorităților și instituțiilor publice centrale și locale, indiferent de modul de finanțare și subordonare, precum și în cadrul regiilor autonome, societăților naționale, companiilor naționale și societăților comerciale la care capitalul social este deținut integral sau majoritar de stat ori de o unitate administrativ-teritorială, pot cumula pensia netă cu veniturile astfel realizate, dacă nivelul acesteia nu depășește nivelul câștigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.
(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile persoanelor care:
a) la data intrării în vigoare a prezentului capitol sunt pensionari cumularzi;
b) după data intrării în vigoare a prezentului capitol devin pensionari cumularzi."
4. Coroborând prevederile legii speciale referitoare la pensionarea personalului didactic cu prevederile legislației-cadru în materia pensiei și a cumulului pensiei cu salariul se constată, mai întâi, următoarea distincție cât privește posibilitățile de desfășurare a activităților didactice, după împlinirea vârstei standard de pensionare:
- regula: cadrele didactice pensionate pot desfășura activități didactice după împlinirea vârstei de pensionare, salarizate prin plata cu ora;
- două excepții: posibilitatea menținerii ca titular în funcția didactică peste vârsta de pensionare (până la 3 ani în învățământul preuniversitar și fără termen în învățământul universitar), respectiv a recunoașterii calității de titular în situația personalului didactic care a avut calitatea de titular (și care nu a depășit cu 3 ani vârsta de pensionare în cazul învățământului preuniversitar, respectiv fără stabilirea unui termen de la data împlinirii vârstei de pensionare, în cazul învățământului universitar).
Dispozițiile art. 284 alin. (7) și ale
art. 289 alin. (7) din Legea educației naționale nr. 1/2011 , criticate în prezenta cauză, reglementează cea de-a doua dintre excepțiile menționate, respectiv posibilitatea recunoașterii calității de titular în învățământ a personalului didactic care a avut calitatea de titular, după pensionarea acestuia. Una dintre condițiile impuse de lege pentru a beneficia de posibilitatea recunoașterii calității de titular în învățământ o constituie renunțarea la pensie.
În opinia Avocatului Poporului, condiția impusă de legiuitor pentru accederea la statutul de "titular recunoscut" a personalului didactic pensionat este discriminatorie, întrucât acest personal este deopotrivă participant la sistemul public de pensii, beneficiază de pensie aparținând acestui sistem și, în consecință, trebuie să se bucure de același tratament în raport cu ceilalți pensionari în ceea ce privește drepturile și obligațiile sale.
5. Curtea constată că pronunțarea asupra criticilor formulate, respectiv asupra faptului dacă renunțarea la pensie ca și condiție a recunoașterii calității de titular în învățământ constituie o discriminare în sensul arătat de Avocatul Poporului, impune examinarea, cu precădere, a constituționalității acelorași reglementări ce fac obiectul excepției din perspectiva instituirii posibilității recunoașterii calității de titular în învățământ a personalului didactic pensionat.
Aceasta întrucât pronunțarea asupra constituționalității unei condiții pe care legiuitorul o impune pentru dobândirea unui statut căruia îi corespund drepturi și obligații (precum cele în discuție în prezenta cauză) prezintă relevanță doar în situația în care reglementarea însăși a posibilității de a dobândi statutul respectiv este în acord cu prevederile Constituției.
Curtea reține în acest sens că statutul de titular în învățământ are un regim juridic distinct, această categorie de personal didactic beneficiind de drepturi specifice [de exemplu, pentru personalul preuniversitar: transferul în situația restrângerii de activitate, repartizarea pe posturi/catedre vacante în condițiile art. 252 alin. (3) din lege, pretransfer, în condițiile art. 252 alin. (5) din lege, posibilitatea detașării, în condițiile art. 254^1 din lege, rezervarea postului didactic sau a catedrei în condițiile art. 255 din lege, concediu fără plată pe timp de un an școlar în condițiile aceluiași articol, posibilitatea de a ocupa funcții de director sau director adjunct în condițiile art. 257 din lege etc.].
În considerarea acestui regim juridic specific, statutul de titular în învățământ se dobândește prin concurs, acesta fiind principiul care se desprinde din interpretarea sistematică a
Astfel, potrivit
art. 89 din Legea nr. 1/2011 , "În învățământul preuniversitar de stat și particular, posturile didactice vacante și rezervate se ocupă prin concurs organizat la nivelul unității de învățământ cu personalitate juridică, conform unei metodologii-cadru elaborate de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului", iar, potrivit art. 254 alin. (3) din aceeași lege, "(3) În învățământul preuniversitar de stat și particular, posturile didactice se ocupă prin concurs organizat la nivelul unității de învățământ cu personalitate juridică, conform unei metodologii-cadru elaborate de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului".
În sensul aceluiași principiu sunt și prevederile referitoare la învățământul universitar,
art. 294 din Legea nr. 1/2011
stabilind în alin. (1) că "Angajarea pe un post didactic sau de cercetare se face, după intrarea în vigoare a prezentei legi, pe perioadă determinată sau pe perioadă nedeterminată. Angajarea pe perioadă nedeterminată pe orice funcție didactică sau de cercetare este posibilă numai prin concurs public, organizat de instituția de învățământ superior, după obținerea titlului de doctor", iar în alin. (5): "Contractul de angajare pe perioadă determinată încheiat între universitate și membri ai personalului didactic și de cercetare în urma unui concurs poate fi reînnoit, în funcție de rezultatele profesionale personale, evaluate pe baza criteriilor adoptate de senatul universitar, precum și în funcție de nevoile de angajare și de resursele financiare ale instituției, în conformitate cu prevederile legale în vigoare".
În plus, potrivit art. 2 alin. (1) din Metodologia-cadru privind mobilitatea personalului didactic din învățământul preuniversitar în anul școlar 2013-2014, aprobată prin Ordinul ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 și 64 bis din 30 ianuarie 2013, "Prin cadre didactice titulare în sistemul de învățământ preuniversitar, în sensul prezentei Metodologii, numite în continuare cadre didactice titulare, se au în vedere cadrele didactice care au contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată".
Din examinarea sistematică a dispozițiilor legale citate rezultă că textele de lege care fac obiectul excepției de neconstituționalitate instituie, practic, o modalitate de dobândire a calității de titular în învățământ, prin "recunoașterea" acesteia, modalitate contrară principiilor pe care legea le instituie pentru titularizare, precum și regimului juridic pe care legea îl circumscrie noțiunii de "titular" în învățământ. Se creează astfel o discriminare în ceea ce privește ocuparea posturilor în învățământ, în sensul că, pentru o anumită categorie de persoane, aceasta se realizează fără concurs, doar pe baza unei cereri și aprobări a consiliului de administrație sau a senatului universitar, după caz.
Or, chiar dacă "recunoașterea" calității de titular în condițiile art. 284 alin. (7) și
art. 289 alin. (7) din Legea educației naționale nr. 1/2011
are caracter de excepție, instituirea acestei excepții trebuie să respecte normele și principiile constituționale.
Insuficiența numărului de cadre didactice calificate nu justifică denaturarea regimului juridic al unei instituții care are o configurație bine definită prin lege, și crearea unei modalități "paralele" de accedere, chiar și pentru o scurtă perioadă de timp (în cazul învățământului preuniversitar), la calitatea de titular în învățământ.
Cât privește învățământul superior, instituirea acestei excepții tinde, practic, la eludarea atât a cadrului legal în materia pensionării, cât și a celui referitor la ocuparea posturilor didactice în învățământul superior. Se încalcă astfel principiul securității juridice ce derivă din prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție.
În plus, examinând ansamblul dispozițiilor legale aplicabile în materie, se constată că, de fapt, categoria de personal didactic la care se referă textele criticate este numită impropriu "titular", câtă vreme aceasta are contract de muncă pe perioadă determinată, fiindu-i inaplicabile, în consecință, și metodologiile specifice care se aplică titularilor (definiți, cât privește învățământul preuniversitar, ca fiind cadrele didactice cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată).
Curtea constată, totodată, că normele criticate, în ansamblul reglementării din care fac parte, configurează o instituție cu un regim juridic confuz, aceea a "titularului recunoscut". Acesta este titular în învățământ pentru o perioadă determinată (în cazul învățământului preuniversitar) și, practic, pentru o perioadă nedeterminată (în cazul învățământului universitar), după împlinirea vârstei de pensionare și pensionarea în condițiile legii. O asemenea instituție desemnată prin aceeași noțiune de "titular", căreia îi corespunde un anume regim juridic potrivit
Legii educației naționale nr. 1/2011 , este de natură să încalce exigențele de claritate și precizie a reglementării impuse de art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție. Chiar dacă textele constituționale indicate nu stabilesc în mod expres exigențe privitoare la calitatea legislației, realizând interpretarea lor în concordanță cu prevederile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, Curtea Constituțională a stabilit o serie criterii care trebuie respectate în activitatea de legiferare: "precizie, previzibilitate și predictibilitate pentru ca subiectul de drept vizat să își poată conforma conduita, astfel încât să evite consecințele nerespectării lor." ( Decizia nr. 61 din 18 ianuarie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 15 februarie 2007,
Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 15 februarie 2012). Respectarea acestor criterii impune ca noțiunea de "titular" în învățământ reglementată de
Legea educației naționale nr. 1/2011
să aibă o semnificație univocă și un regim unic în ceea ce privește accederea la statutul pe care îl desemnează.
Față de cele arătate, Curtea reține că normele criticate în prezenta cauză sunt discriminatorii, întrucât permit recunoașterea calității de titular în învățământ de către consiliul de administrație și, respectiv, senatul universitar, într-o altă modalitate decât concursul, la care sunt obligate să se supună toate celelalte persoane care vor să acceadă pe posturile didactice ca titulari. În fapt, prevederile legale criticate permit consiliilor de administrație ori senatelor să confere calitatea de titulari unor cadre didactice care au statutul de pensionari. De asemenea, prin reglementarea confuză, se creează dificultăți în planul interpretării și aplicării.
Față de cele expuse, Curtea constată că dispozițiile art. 284 alin. (7) și
art. 289 alin. (7) din Legea educației naționale nr. 1/2011
sunt neconstituționale, încălcând prevederile art. 1 alin. (3) și (5), precum și ale art. 16 alin. (1) din Constituție.
6. Constatarea neconstituționalității soluției legislative consacrate de textele legale criticate, respectiv a instituirii posibilității recunoașterii calității de titular în învățământ a personalului didactic pensionat, determină ca examinarea condițiilor pe care aceleași texte le impun pentru dobândirea acestui statut (renunțarea la pensie, la care face referire critica de neconstituționalitate) să rămână fără obiect.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) teza a doua și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), al art. 29 și al
art. 32 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Admite excepția de neconstituționalitate ridicată direct de Avocatul Poporului și constată că dispozițiile art. 284 alin. (7) și
art. 289 alin. (7) din Legea educației naționale nr. 1/2011
sunt neconstituționale.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 1 octombrie 2013.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Prim-magistrat-asistent, Marieta Safta
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.