Decizia nr. 1386/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ionița Cochințu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 400^1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ion Cămin în Dosarul nr. 1.300/198/2009 al Judecătoriei Brezoi și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.303D/2010.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 4.025D/2010, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 400^1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Constantin Mateescu în Dosarul nr. 16.201/306/2009 al Judecătoriei Sibiu - Secția civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuție problema conexării dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea cauzelor.

Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 4.025D/2010 la Dosarul nr. 3.303D/2010, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, cu referire la jurisprudența Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 6 ianuarie 2010 și 24 septembrie 2010, pronunțate în dosarele nr. 1.300/198/2009 și nr. 16.201/306/2009, Judecătoria Brezoi și Judecătoria Sibiu - Secția civilă au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 400^1 din Codul de procedură civilă.

Excepția a fost ridicată de Ion Cămin și de Constantin Mateescu în cauze având ca obiect soluționarea unor contestații la executare, respectiv împotriva unor bunuri proprietate comună.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile art. 400^1 din Codul de procedură civilă, prin raportare la art. 974 și 976 din Codul civil, sunt neconstituționale, deoarece orice persoană poate promova o cerere de partaj împotriva unor coproprietari, chiar împotriva voinței acestora, deși acțiunea de partaj, prin care se tinde către modificarea și limitarea dreptului de proprietate, nu poate aparține decât coproprietarilor. Astfel, dreptul de dispoziție, ca atribut al dreptului de proprietate, este transferat unei terțe persoane, deși este un atribut exclusiv al proprietarului.

De asemenea, se mai apreciază că prevederile criticate sunt neconstituționale, întrucât persoana care deține în coproprietate bunuri alături de o persoană supusă unei executări silite este obligată să suporte o împărțeală forțată a bunurilor aflate în indiviziune, cu consecințe potențial nefavorabile din punct de vedere economic.

Judecătoria Brezoi opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Judecătoria Sibiu - Secția civilă apreciază că dispozițiile legale criticate nu încalcă principiul garantării dreptului de proprietate și nici garanțiile referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 400^1 din Codul de procedură civilă, cu următorul conținut: "Împărțirea bunurilor proprietate comună poate fi hotărâtă, la cererea părții interesate, și în cadrul judecării contestației la executare."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată și ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că asupra constituționalității textului de lege criticat din perspectiva

art. 44 din Constituție s-a mai pronunțat, de exemplu prin Decizia nr. 1.233 din 5 octombrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din 30 noiembrie 2010,

Decizia nr. 590 din 20 mai 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 19 iunie 2008, sau

Decizia nr. 379 din 14 octombrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 7 noiembrie 2003.

Astfel, Curtea a reținut că dispozițiile art. 400^1 din Codul de procedură civilă asigură, pe de o parte, protejarea intereselor patrimoniale ale acelor coproprietari care nu sunt parte în raportul juridic supus judecății, iar pe de altă parte, permit creditorilor să treacă la executarea silită al cărei obiect îl pot constitui doar bunurile debitorului. Așadar, existența proprietății comune împiedică temporar realizarea executării silite, numai după finalizarea procedurii de împărțeală a bunurilor indivize executarea putând continua cu privire la bunurile ce aparțin exclusiv debitorului urmărit.

Prin efectul partajului, creditorul păstrează posibilitatea fie de a urmări întregul bun care a făcut obiectul partajului, dacă acesta a fost atribuit debitorului, fie sulta la care a fost obligat coproprietarul nedebitor căruia i-a fost atribuit bunul, fie partea cuvenită debitorului din prețul obținut din vânzarea întregului imobil.

Așa fiind, Curtea a reținut că reglementarea criticată are ca finalitate protejarea intereselor coproprietarilor nedebitori, puși în acest mod la adăpost de riscul de a fi obligați să participe la achitarea unei datorii care nu le incumbă, efectuând astfel o plată nedatorată.

Atât considerentele, cât și soluția deciziilor amintite sunt pe deplin valabile și în cauza de față, neintervenind elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenței Curții în această materie.

În ceea ce privește invocarea dispozițiilor constituționale ale art. 16 și 21, Curtea observă că nu se arată în ce constă contrarietatea dispozițiilor legale criticate cu acestea, or Curtea nu poate formula propriile critici la care apoi să și răspundă.

Curtea nu poate reține nici pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 53 din Constituție, deoarece nu s-a evidențiat restrângerea exercițiului vreunui drept sau al vreunei libertăți fundamentale și, prin urmare, norma constituțională invocată nu are aplicabilitate în cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 400^1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ion Cămin în Dosarul nr. 1.300/198/2009 al Judecătoriei Brezoi și de Constantin Mateescu în Dosarul nr. 16.201/306/2009 al Judecătoriei Sibiu - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 octombrie 2011.