Decizia nr. 1384/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ionița Cochințu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 15/2002

privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, excepție ridicată de Marius Foia Hart în Dosarul nr. 2.465/211/2009 al Judecătoriei Huedin și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.098D/2010.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, întrucât autorul excepției solicită completarea prevederilor legale, în sensul că și alți participanți la trafic să fie obligați la plata tarifului de utilizare a infrastructurii de transport rutier.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 26 aprilie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 2.465/211/2009, Judecătoria Huedin a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 15/2002

privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, excepție ridicată de Marius Foia Hart într-o cauză civilă având ca obiect o plângere contravențională.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile criticate contravin dispozițiilor art. 25 alin. (1) din Constituție, îngrădind dreptul la libera circulație a cetățenilor ce folosesc autovehicule pe drumurile naționale, în condițiile în care aceștia contribuie prin taxe, impozite și accize la combustibil, la construirea și întreținerea drumurilor. De asemenea, consideră că acestea sunt discriminatorii, întrucât sunt exceptați de la plata taxei de drum anumiți participanți la trafic, cum ar fi motocicliștii, bicicliștii sau căruțele, care, deși folosesc drumurile naționale, nu sunt obligați la plata taxei prevăzute de

Ordonanța Guvernului nr. 15/2002

privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România.

Judecătoria Huedin opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că prin instituirea unei taxe de drum pentru utilizarea drumurilor naționale nu se îngrădește în niciun mod dreptul la libera circulație a cetățenilor, în condițiile în care aceștia au posibilitatea ca prin rețeaua de drumuri existente, altele decât drumurile naționale, să poată tranzita România. Perceperea taxelor de drum nu are scopul limitării circulației și dreptului la liberă circulație, ci are menirea de a asigura fondurile necesare reparării și întreținerii rețelei naționale de drumuri și extinderea acestei rețele, soluție agreată și acceptată în Uniunea Europeană.

În ceea ce privește încălcarea prevederilor art. 16 din Constituție, pe considerentul că dispozițiile criticate au un caracter discriminatoriu prin exceptarea unor categorii de participanți la trafic de a plăti taxa de drum, această critică este nejustificată, în condițiile în care proprietarul sau administratorul drumului poate institui reguli de utilizare și excepții de la plata acestei taxe.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 15/2002

privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 424/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2002, cu modificările și completările ulterioare.

Autorul excepției de neconstituționalitate consideră că actul normativ criticat contravine dispozițiilor constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi și art. 25 privind libera circulație.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

1. Prin

Decizia nr. 782 din 20 septembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 736 din 31 octombrie 2007, Curtea a observat că

Ordonanța Guvernului nr. 15/2002

introduce tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România pentru toate vehiculele înmatriculate și pentru toți utilizatorii români și străini, structurat în funcție de perioada de parcurs și staționare, încadrarea în clasa de emisii poluante, masa totală maximă autorizată și numărul de axe, după caz, ca urmare a transpunerii Directivei nr. 62/1999/CE a Parlamentului European și a Consiliului Uniunii Europene din 17 iunie 1999 de aplicare a taxelor la vehiculele grele de marfă pentru utilizarea anumitor infrastructuri, publicată în Jurnalul Oficial al Comunității Europene seria L nr. 187/42 din 20 iulie 1999, în ceea ce privește tarifarea utilizării infrastructurii de transport rutier.

De asemenea, Curtea a reținut că tariful de utilizare a drumurilor publice instituit prin ordonanța criticată nu reprezintă o taxă, în sensul de obligație fiscală impusă unei anumite categorii de persoane și care se face venit la bugetul de stat sau la bugetele locale, deoarece, potrivit art. 12 alin. (1) din ordonanța criticată, sumele încasate în urma aplicării tarifelor de utilizare se constituie venit la dispoziția Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A. Totodată, aceste sume sunt utilizate - în exclusivitate - pentru finanțarea lucrărilor de construcție, modernizare, întreținere și reparație a drumurilor naționale, precum și pentru garantarea și rambursarea creditelor externe și interne contractate în acest scop, inclusiv pentru plăți în numele autorității publice contractante, ca urmare a obligațiilor asumate în cadrul contractelor de parteneriat public-privat în sectorul drumurilor naționale și autostrăzilor.

2. Curtea constată că, în ceea ce privește critica autorului excepției de neconstituționalitate, referitoare la faptul că

Ordonanța Guvernului nr. 15/2002

privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România îngrădește libera circulație a cetățenilor prevăzută la art. 25 din Constituție, precum și pretinsa discriminare pe care ar crea-o, nu poate fi reținută.

Astfel, dreptul la liberă circulație, prevăzut la art. 25 din Constituție, se referă la mișcarea transfrontalieră a persoanelor și cea din interiorul frontierelor unui stat, vizează atât libertatea de mișcare propriu-zisă, cât și libertatea oricărui cetățean de a-și stabili domiciliul sau reședința în orice localitate din țară, precum și dreptul de a emigra și de a reveni în țară. De altfel, dreptul la libera circulație este garantat, dar condițiile exercitării acestui drept sunt stabilite prin lege.

Prin instituirea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România pentru toate vehiculele înmatriculate și pentru toți utilizatorii români și străini, structurat în funcție de perioada de parcurs și staționare, încadrarea în clasa de emisii poluante, masa totală maximă autorizată și numărul de axe, după caz, nu se încalcă prevederile

art. 25 din Constituție, întrucât scopul Ordonanței Guvernului nr. 15/2002

este acela de a asigura finanțarea lucrărilor de construcție, modernizare, întreținere și reparație a drumurilor naționale și nu de a obstrucționa libera circulație a cetățenilor.

Pe de altă parte, referitor la faptul că normele criticate ar fi discriminatorii, întrucât sunt exceptați de la plata taxei de drum anumiți participanți la trafic, Curtea, în jurisprudența sa constantă, a statuat că, în măsura în care reglementările deduse controlului se aplică tuturor celor aflați în situația prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, critica având un atare obiect nu este întemeiată.

Dacă s-ar accepta raționamentul autorului excepției de neconstituționalitate, s-ar ajunge la completarea prevederilor legale criticate, în sensul de a fi incluși în categoria celor cărora li se aplică anumite tarife de utilizare a infrastructurii de transport rutier și alți participanți la trafic, aspect ce excedează competenței Curții Constituționale. Omisiunea de reglementare nu intră în atribuțiile Curții Constituționale, care, potrivit dispozițiilor

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului de constituționalitate.

Însă, astfel cum reiese din economia textelor criticate, tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România se aplică tuturor vehiculelor înmatriculate și pentru toți utilizatorii români și străini, structurat în funcție de perioada de parcurs și staționare, încadrarea în clasa de emisii poluante, masa totală maximă autorizată și numărul de axe, după caz, ca urmare a transpunerii Directivei nr. 62/1999/CE a Parlamentului European și a Consiliului Uniunii Europene din 17 iunie 1999.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 15/2002

privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, excepție ridicată de Marius Foia Hart în Dosarul nr. 2.465/211/2009 al Judecătoriei Huedin.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 octombrie 2011.