Decizia nr. 1601/2011
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, art. 43 alin. 1 și 3 din Codul familiei, art. 318 alin. 1 teza a doua și art. 581 din Codul de procedură civilă
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 272/2004 21 iunie 2004 (prevederi anume) privind protecția și promovarea drepturilor copilului
Acsinte Gaspar - președinte
Mircea Ștefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 16 din Legea nr. 272/2004
privind protecția și promovarea drepturilor copilului, art. 43 alin. 1 și 3 din Codul familiei, art. 318 alin. 1 teza a doua și art. 581 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ileana Peride în Dosarul nr. 24.920/3/2010 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 337D/2011.
La apelul nominal se prezintă avocatul Anca Sorina Popescu-Cruceru, cu delegație depusă la dosar, pentru partea Cristian Iulius Surcel, lipsind autorul excepției, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul avocatului prezent, care solicită menținerea jurisprudenței Curții Constituționale cu privire la textele de lege criticate în sensul respingerii excepției de neconstituționalitate.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției ca inadmisibilă, arătând că autorul excepției nu a formulat o veritabilă critică de neconstituționalitate a textelor de lege supuse controlului Curții, ci a soluției pronunțate de instanța de recurs. În subsidiar, în situația în care Curtea va trece la examinarea fondului excepției, apreciază că se impune menținerea jurisprudenței în materie în sensul respingerii acesteia ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 10 noiembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 24.920/3/2010, Tribunalul București - Secția a V-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 16 din Legea nr. 272/2004
privind protecția și promovarea drepturilor copilului, art. 43 alin. 1 și 3 din Codul familiei, art. 318 alin. 1 teza a doua și art. 581 din Codul de procedură civilă. Excepția a fost ridicată de Ileana Peride în calea de atac a contestației în anulare împotriva unei decizii civile pronunțate într-o cauză având ca obiect stabilirea, prin ordonanță președințială, a programului de vizitare a copilului minor.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul arată că textele de lege criticate aduc atingere prevederilor constituționale ale art. 21 alin. (1)-(3), art. 53 alin. (1), art. 57 și art. 124 alin. (1) și (2). În acest sens apreciază că măsurile urgente, respectiv modificarea programului de vizită al copilului - de către părintele căruia nu i-a fost încredințat - pe calea ordonanței președințiale, nu trebuie să restrângă dreptul părintelui căruia i-a fost încredințat de a acționa în interesul acestuia. Aceste măsuri ar trebui luate în temeiul legii speciale, iar când aceasta nu reglementează situația respectivă, potrivit legii generale, și nu printr-o procedură specială, în speță, prin ordonanță președințială. Autorul excepției consideră că, potrivit practicii și doctrinei, instanțele de judecată ar trebui să găsească cele mai bune mijloace care să asigure părintelui căruia nu i-a fost încredințat copilul exercitarea dreptului de a avea legături personale, fără ca în acest mod să fie prejudiciat copilul sau părintele căruia acesta i-a fost încredințat. Interesul copilului trebuie considerat primordial chiar și în raport cu drepturile părintelui căruia acesta nu i-a fost încredințat. Potrivit art. 57 din Constituție, cetățenii români trebuie să își exercite drepturile și libertățile cu bună-credință, astfel încât încălcarea prin exercițiul unui drept al drepturilor și libertăților altora constituie un abuz suficient pentru a caracteriza fapta ca o nerespectare a unei obligații constituționale.
Tribunalul București - Secția a V-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, reținând că, în motivarea excepției, autorul critică motivele pentru care cererea de ordonanță președințială a fost admisă, ceea ce ține însă de judecarea în fond a litigiului. Dispozițiile legale pretins neconstituționale nu încalcă niciun drept garantat de Constituție, eventualele nemulțumiri legate de hotărârea pronunțată în recurs urmând a fi verificate, în ipoteza în care privesc motivele pentru care contestația în anulare poate fi admisă, de instanța ce soluționează această cale extraordinară de atac.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile avocatului prezent și ale procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl formează prevederile
art. 16 din Legea nr. 272/2004
privind protecția și promovarea drepturilor copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 23 iunie 2004, art. 43 alin. 1 și 3 din Codul familiei, art. 318 alin. 1 teza a doua și art. 581 din Codul de procedură civilă, având următorul cuprins:
-
Articolul 16
privind protecția și promovarea drepturilor copilului: "(1) Copilul care a fost separat de ambii părinți sau de unul dintre aceștia printr-o măsură dispusă în condițiile legii are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu ambii părinți, cu excepția situației în care acest lucru contravine interesului superior al copilului.
(2) Instanța judecătorească, luând în considerare, cu prioritate, interesul superior al copilului, poate limita exercitarea acestui drept, dacă există motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului.";
- Art. 43 alin. 1 și 3 din Codul familiei: "Părintele divorțat, căruia i s-a încredințat copilul, exercită cu privire la acesta drepturile părintești. [...]
Părintele divorțat, căruia nu i s-a încredințat copilul, păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională.";
- Art. 318 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură civilă: "Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație [...] când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.";
- Art. 581 din Codul de procedură civilă: "Instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe asupra fondului dreptului.
Ordonanța va putea fi dată și fără citarea părților și chiar atunci când există judecată asupra fondului. Judecata se face de urgență și cu precădere. Pronunțarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordonanței se face în cel mult 48 de ore de la pronunțare.
Ordonanța este vremelnică și executorie. Instanța va putea hotărî ca executarea să se facă fără somație sau fără trecerea unui termen."
Cu privire la prevederile art. 43 alin. 1 și 3 din Codul familiei, Curtea observă că la momentul pronunțării prezentei decizii acestea au fost abrogate prin dispozițiile
art. 230 lit. m) din Legea nr. 71/2011
pentru punerea în aplicare a
privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011. Acestea au fost incidente în speță întrucât cererea de contestație în anulare a fost soluționată prin Decizia civilă nr. 2.455 din 10 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a civilă.
Așa fiind, Curtea va avea în vedere considerentele care au stat la baza
Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, urmând să se pronunțe asupra constituționalității prevederilor art. 43 alin. 1 și 3 din Codul familiei.
Autorul excepției de neconstituționalitate consideră că textul de lege criticat aduce atingere prevederilor constituționale ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiție, art. 53 alin. (1) referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 57 privind exercitarea drepturilor și a libertăților și art. 124 alin. (1) și (2) referitor la înfăptuirea justiției.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă următoarele:
I. Autorul excepției nu arată motivele pentru care prevederile
art. 16 din Legea nr. 272/2004
privind protecția și promovarea drepturilor copilului, art. 43 alin. 1 și 3 din Codul familiei și art. 318 teza a doua din Codul de procedură civilă ar aduce atingere textelor constituționale invocate, or, Curtea Constituțională a statuat în jurisprudența sa, de exemplu prin
Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, că simpla enumerare a unor dispoziții constituționale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituționalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepției de neconstituționalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanța de control constituțional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituționalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil, însă, în condițiile în care
art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992
precizează că "sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți". În mod similar Curtea a statuat și prin
Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011 *), nepublicată la data pronunțării prezentei decizii.
----------
a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012.
Prin urmare, având în vedere că nu este îndeplinită condiția motivării, cuprinsă în
art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , Curtea va respinge excepția de neconstituționalitate ca inadmisibilă.
II. Autorul excepției apreciază că prevederile art. 581 din Codul de procedură civilă contravin dispozițiilor constituționale invocate, deoarece instanța de judecată a dispus prin ordonanță președințială, adică printr-o procedură specială, cu privire la schimbarea programului de vizită al minorului.
Or, potrivit dispozițiilor
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată [...]", neputând fi supuse controlului acesteia hotărârile pronunțate de instanțele de judecată, astfel încât excepția va fi respinsă ca inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 16 din Legea nr. 272/2004
privind protecția și promovarea drepturilor copilului, art. 43 alin. 1 și 3 din Codul familiei, art. 318 alin. 1 teza a doua și art. 581 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ileana Peride în Dosarul nr. 24.920/3/2010 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 15 decembrie 2011.
PREȘEDINTE, ACSINTE GASPAR Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.