Decizia nr. 1600/2011

privind finanțarea activității partidelor politice și a campaniilor electorale, excepție ridicată de Partidul Solidarității Democratice pentru Șanse Egale și o Societate mai Bună în Dosarul nr. 4/3/2000 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 225D/2011.

La apelul nominal răspunde Ioan Antonescu, pentru autorul excepției, lipsind cealaltă parte, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 859D/2011, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor

privind finanțarea activității partidelor politice și a campaniilor electorale, ale

privind vânzarea spațiilor aflate în proprietatea privată a statului sau a unităților administrativ-teritoriale, destinate sediilor partidelor politice și ale

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepție ridicată de Partidul Solidarității Democratice pentru Șanse Egale și o Societate mai Bună în Dosarul nr. 4/3/2000 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.

La apelul nominal răspunde Ioan Antonescu, pentru autorul excepției, lipsind cealaltă parte, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 860D/2011, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor

privind finanțarea activității partidelor politice și a campaniilor electorale, ale

privind vânzarea spațiilor aflate în proprietatea privată a statului sau a unităților administrativ-teritoriale, destinate sediilor partidelor politice și ale

Legii partidelor politice nr. 14/2003

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepție ridicată de Partidul Solidarității Democratice pentru Șanse Egale și o Societate mai Bună în Dosarul nr. 360/3/2005 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.

La apelul nominal răspunde Ioan Antonescu, pentru autorul excepției, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent învederează Curții că dosarele se află la al doilea termen de judecată, precum și faptul că autorul excepției a depus la dosare cereri prin care acesta solicită acordarea unui nou termen de judecată, întrucât nu au sosit la dosare punctele de vedere ale autorităților publice, potrivit

Legii nr. 47/1992 .

Având cuvântul, Ioan Antonescu solicită Curții Constituționale amânarea soluționării cauzei până la exprimarea de către Camera Deputaților și Senat a punctelor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate, susținând că, în lipsa acestora, nu se pot judeca dosarele.

Reprezentantul Ministerului Public arată că este obligatorie doar solicitarea punctelor de vedere de la autoritățile publice, iar nu și primirea lor.

Curtea, deliberând, respinge cererea, întrucât prevederile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale nu impun autorităților publice obligația de a-și exprima opinia asupra excepțiilor de neconstituționalitate, ci instituie doar o posibilitate, o vocație a acestora de a formula un punct de vedere în cauză. În plus, potrivit dispozițiilor

art. 1 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "Curtea Constituțională este independentă față de orice autoritate publică [...]", astfel încât Curtea nu este ținută, în soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate, de opiniile exprimate de acele autorități publice. Cu atât mai mult, lipsa acestor puncte de vedere nu împiedică exercitarea controlului de constituționalitate.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor.

Ioan Antonescu arată că nu este de acord cu conexarea.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării cauzelor.

Curtea, având în vedere identitatea parțială de obiect a cauzelor, în temeiul art. 14 și al

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 859D/2011 și nr. 860D/2011 la Dosarul nr. 225D/2011, care a fost primul înregistrat.

Având cuvântul, Ioan Antonescu formulează cerere de recuzare a reprezentantului Ministerului Public pentru încălcarea art. 131 alin. (1) și art. 132 alin. (1) raportate la art. 54 din Constituție, susținând că i s-a încălcat dreptul la asociere. De asemenea, susține că Tribunalul București a dezinformat Curtea Constituțională prin încheierea de sesizare, deoarece excepția de neconstituționalitate a fost raportată la prevederile art. 51 din Constituție, or, autorul excepției nu a invocat acest text constituțional.

Reprezentantul Ministerului Public arată că prin

Decizia nr. 1.258/2010 , Curtea Constituțională a respins o cerere de recuzare a reprezentantului Ministerului Public. În ceea ce privește susținerea potrivit căreia Tribunalul București a dezinformat Curtea Constituțională prin încheierea de sesizare, arată că, în asemenea situații, părțile au la dispoziție remedii procesuale.

Curtea, deliberând, în temeiul dispozițiilor

art. 55 din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora "Curtea Constituțională, legal sesizată, procedează la examinarea constituționalității, nefiind aplicabile dispozițiile Codului de procedură civilă referitoare la suspendarea, întreruperea sau stingerea procesului și nici cele privind recuzarea judecătorilor", respinge cererile formulate de domnul Ioan Antonescu.

Având cuvântul pe fond, Ioan Antonescu solicită acordarea unui nou termen de judecată, cerere respinsă de Curte, întrucât, potrivit Încheierii din 15 noiembrie 2011, autorului excepției de neconstituționalitate i s-a acordat un termen de judecată, la solicitare.

Pe fond, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale.

Având cuvântul în replică, Ioan Antonescu susține că nu a raportat excepția de neconstituționalitate la dispozițiile art. 51 din Constituție, că lipsesc file de la dosar și că raportul judecătorului-raportor preia dezinformările Tribunalului București.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Încheierea din 21 ianuarie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 4/3/2000, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

și a

privind finanțarea activității partidelor politice și a campaniilor electorale, "în raport cu dispozițiile art. 51 din Constituția României".

Prin Încheierea din 17 iunie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 4/3/2000, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

privind finanțarea activității partidelor politice și a campaniilor electorale, ale

privind vânzarea spațiilor aflate în proprietatea privată a statului sau a unităților administrativ-teritoriale, destinate sediilor partidelor politice și ale

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, "în raport cu dispozițiile art. 51 din Constituția României și ale Tratatului de la Lisabona privind Uniunea Europeană, ratificat prin

Legea nr. 13/2008 ".

Prin Încheierea din 17 iunie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 360/3/2005, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

privind finanțarea activității partidelor politice și a campaniilor electorale, ale

privind vânzarea spațiilor aflate în proprietatea privată a statului sau a unităților administrativ-teritoriale, destinate sediilor partidelor politice și ale

Legea partidelor politice nr. 14/2003

Legea nr. 13/2008 ".

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Partidul Solidarității Democratice pentru Șanse Egale și o Societate mai Bună în cauze civile având ca obiect înregistrare partid politic.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că

și

Legea nr. 334/2006

contravin art. 51 din Constituție, referitor la dreptul la petiționare. Totodată, arată că timp de 18 ani, prin faptul că partidul pe care l-a fondat nu a fost înregistrat ca partid și prin vânzarea ilegală a sediilor partidelor politice deja înregistrate, i s-au încălcat drepturile constituționale.

Tribunalul București - Secția a IV-a civilă consideră că dispozițiile de lege criticate nu aduc atingere drepturilor și libertăților fundamentale prevăzute de Constituție și de normele europene.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului, transmițând Curții Constituționale punctul său de vedere în toate dosarele, apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, deoarece, prin obiectul de reglementare, acestea nu aduc atingere dreptului de petiționare, consacrat de art. 51 din Constituție. Arată că în același sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 1.258/2010 .

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

Legii partidelor politice nr. 14/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 25 din 17 ianuarie 2003, cu completările ulterioare, ale

privind finanțarea activității partidelor politice și a campaniilor electorale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 54 din 30 ianuarie 2003, cu modificările ulterioare, ale

privind vânzarea spațiilor aflate în proprietatea privată a statului sau a unităților administrativ-teritoriale, destinate sediilor partidelor politice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 27 martie 2003, cu modificările și completările ulterioare, ale

privind finanțarea activității partidelor politice și a campaniilor electorale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 22 iulie 2010, cu completările ulterioare, și ale

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010.

Legea nr. 43/2003

privind finanțarea activității partidelor politice și a campaniilor electorale, cu modificările ulterioare, a fost abrogată prin

art. 53 alin. (2) din Legea nr. 334/2006

privind finanțarea activității partidelor politice și a campaniilor electorale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 632 din 21 iulie 2006.

Prin

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea a stabilit că sintagma "în vigoare" din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare.

Așadar, Curtea observă că, deși nu mai sunt în vigoare, dispozițiile

își produc în continuare efectele juridice, deoarece acțiunile de înregistrare a partidului politic ce constituie obiectul cauzelor în care au fost invocate excepțiile de neconstituționalitate au fost introduse în anii 2000, respectiv 2005.

Autorul excepției de neconstituționalitate consideră că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 51 din Constituție referitoare la dreptul de petiționare și Tratatului de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană și a Tratatului de instituire a Comunității Europene, semnat la Lisabona la 13 decembrie 2007, ratificat de România prin

Legea nr. 13/2008 .

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

Potrivit

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a Curții îl reprezintă încheierea instanței judecătorești, iar litigiul constituțional se desfășoară numai în limitele determinate prin încheierea de sesizare, fără ca acestea să poată fi modificate direct în fața Curții Constituționale.

În cauza de față, astfel cum rezultă din încheierile de sesizare pronunțate de Tribunalul București - Secția a IV-a civilă care au fost transmise Curții Constituționale, singurele critici de neconstituționalitate formulate de autorul excepției le reprezintă pretinsa încălcare a dispozițiilor constituționale ale art. 51 din Constituție referitoare la dreptul de petiționare și a Tratatului de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană și a Tratatului de instituire a Comunității Europene.

Asupra prevederilor

Legii nr. 14/2003

Curtea s-a mai pronunțat, prin raportare la aceleași prevederi constituționale ca și cele invocate în cauza de față, excepția fiind ridicată de același autor, prin

Decizia nr. 1.258 din 12 octombrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 811 din 3 decembrie 2010.

Cu acel prilej, Curtea a respins excepția de neconstituționalitate, reținând că prin

Decizia nr. 230 din 25 mai 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 28 iulie 2004,

Decizia nr. 65 din 24 februarie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 216 din 11 martie 2004, și

Decizia nr. 71 din 8 februarie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 mai 2005, Curtea a respins toate excepțiile de neconstituționalitate invocate de același autor.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate referitoare la dreptul la petiționare, astfel cum este garantat prin art. 51 din Constituție, Curtea a constatat, prin aceeași decizie, că dispozițiile

Legii nr. 14/2003

reglementează organizarea și funcționarea partidelor politice, condițiile de înregistrare a acestora, procedura de soluționare a cererilor pentru înregistrarea partidului politic, respectiv pentru modificarea statutului partidului politic, asocierea și reorganizarea partidelor politice, încetarea activității partidelor politice și evidența partidelor politice și a alianțelor politice. Prin urmare, aceste dispoziții nu au legătură cu dreptul la petiționare, drept fundamental, potrivit căruia cetățenii au dreptul să se adreseze autorităților publice prin petiții formulate numai în numele semnatarilor, iar organizațiile legal constituie au dreptul să adreseze petiții exclusiv în numele colectivelor pe care le reprezintă.

Întrucât criticile de neconstituționalitate din prezenta cauză, astfel cum au fost reținute de către instanța de judecată prin încheierile de sesizare, privesc aceleași aspecte și având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele și soluțiile deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Cu privire la celelalte dispoziții de lege criticate, Curtea constată că, întrucât acestea sunt criticate tot din perspectiva încălcării dreptului de petiționare, prevăzut la art. 51 din Constituție, pentru aceleași argumente, va respinge excepția de neconstituționalitate a acestora, ca neîntemeiată.

În final, Curtea reține că dispozițiile Tratatului de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană și a Tratatului de instituire a Comunității Europene, semnat la Lisabona la 13 decembrie 2007, ratificat de România prin

Legea nr. 13/2008 , nu au legătură cu cauza de față.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

privind finanțarea activității partidelor politice și a campaniilor electorale, ale

privind vânzarea spațiilor aflate în proprietatea privată a statului sau a unităților administrativ-teritoriale, destinate sediilor partidelor politice, ale

privind finanțarea activității partidelor politice și a campaniilor electorale și ale