Decizia nr. 16/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Daniela Maftei.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 7 din Legea nr. 9/1998

privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, excepție ridicată de Sultana Nurciu în Dosarul nr. 36.950/3/2009 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 281D/2011.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, deoarece prevederile legale criticate nu contravin Legii fundamentale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 27 septembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 36.950/3/2009, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a

art. 7 din Legea nr. 9/1998

privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940.

Excepția a fost ridicată de Sultana Nurciu într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului formulat împotriva unei sentințe civile pronunțate de Tribunalul București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, privind anularea unui act administrativ.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile de lege criticate sunt neconstituționale, întrucât aduc atingere unor principii fundamentale ale dreptului civil, și anume egalitatea părților în procesul civil, tratamentul egal în fața legii, precum și accesul liber la justiție. Astfel, autorul excepției este nemulțumit de diferența care există între modalitatea de examinare a problematicii

Legii nr. 9/1998

- ce este supusă analizei instanțelor de contencios administrativ și fiscal, și cea a restituirii caselor naționalizate, care este supusă controlului instanțelor civile.

Totodată, arată că procedura specială instituită de textul de lege criticat reprezintă, în esență, o "verigă administrativă creată pentru a împiedica partea interesată de a avea acces nemijlocit la o instanță de judecată", ceea ce, în practică, s-a dovedit a reprezenta numai un mijloc de tergiversare a soluționării dosarelor având ca obiect

Legea nr. 9/1998 . Așa fiind, apreciază că prin aplicarea prevederilor

art. 7 din Legea nr. 9/1998

operează de facto o restrângere a accesului liber la justiție, ceea ce contravine dispozițiilor art. 53 din Constituție, care prevăd expresis verbis situațiile în care operează aceste restrângeri.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece măsurile dispuse prin textul de lege criticat nu aduc atingere dreptului de proprietate în însăși esența sa, ci instituie modul de rezolvare a cererilor de acordare a compensațiilor. De asemenea, arată că prevederile

art. 7 din Legea nr. 9/1998

nu contravin nici dispozițiilor constituționale ale art. 16 și art. 53, dat fiind că termenele instituite de textul de lege criticat sunt aplicabile tuturor cetățenilor aflați în ipoteza reglementată de acest text, acestea având ca scop limitarea în timp a stării de incertitudine în desfășurarea raporturilor juridice.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile

art. 7 din Legea nr. 9/1998

sunt constituționale. În acest sens, arată că nu poate fi reținută critica privind înfrângerea dispozițiilor art. 16 din Constituție, deoarece instituirea unor termene în care persoanele îndreptățite pot solicita acordarea de compensații și pot contesta în justiție actele comisiilor județene sau a municipiului București se aplică tuturor celor aflați în situația prevăzută de norma legală, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare. În ceea ce privește dispozițiile art. 53 din Constituție, Avocatul Poporului apreciază că nu sunt incidente în cauză.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 7 din Legea nr. 9/1998

privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, lege republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 18 aprilie 2007.

Textul de lege criticat are următorul cuprins:

- Art. 7: "(1) Comisiile județene și a municipiului București primesc, verifică și rezolvă cererile de acordare a compensațiilor. Hotărârile privind acordarea compensațiilor se dau în termen de cel mult 6 luni de la primirea cererilor. Hotărârile se adoptă cu majoritatea voturilor membrilor comisiei și se comunică comisiei centrale, spre validare, precum și solicitantului.

(2) În termen de 15 zile de la comunicare, solicitantul nemulțumit de hotărârea comisiei poate face contestație la comisia centrală.

(3) În termen de cel mult 60 de zile, comisia centrală va analiza contestațiile și va valida sau va invalida măsurile stabilite de comisiile județene și a municipiului București, admițând sau respingând, după caz, contestațiile ce i-au fost adresate. Hotărârea comisiei centrale se comunică solicitanților și direcțiilor generale ale finanțelor publice.

(4) Hotărârile comisiei centrale sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul.

(5) Hotărârile pronunțate de tribunal sunt supuse recursului.

(6) În vederea soluționării cererilor, comisiile prevăzute la art. 6 pot solicita acte și informații oricăror instituții publice, persoane fizice și juridice.

(7) În cazul în care compensația este solicitată de mai mulți moștenitori ai aceleiași persoane, precum și atunci când după adoptarea hotărârii apar și alte persoane având vocație succesorală, raporturile dintre succesori privind compensația se soluționează potrivit dreptului comun."

Autorul excepției consideră că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi și celor ale art. 53 referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, reglementarea competenței instanțelor judecătorești și a procedurii de judecată este atributul exclusiv al legiuitorului. În speță, autorul excepției este nemulțumit de diferența care există între modalitatea de examinare a problematicii

Legii nr. 9/1998 , ce este supusă analizei instanțelor de contencios administrativ și fiscal, și cea a restituirii caselor naționalizate, care este supusă controlului instanțelor civile. Totodată, susține că, în practică, procedura specială instituită de textul de lege s-a dovedit a reprezenta numai un mijloc de tergiversare a soluționării dosarelor având ca obiect

Legea nr. 9/1998 .

Așa fiind, Curtea constată că, în realitate, autorul excepției nu formulează o veritabilă critică de neconstituționalitate, ci deduce contrarietatea textului de lege criticat cu Legea fundamentală din modalitatea de reglementare a procedurii și a competenței de soluționare a cererilor de acordare a compensațiilor cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, prin comparație cu reglementările conținute de un alt act normativ.

În acest context, așa cum a statuat Curtea Constituțională în jurisprudența sa, examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispoziții din Constituție sau din actele internaționale la care România este parte, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele și nici coroborarea lor sau posibilele contradicții din cadrul legislației interne.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 7 din Legea nr. 9/1998

privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, excepție ridicată de Sultana Nurciu în Dosarul nr. 36.950/3/2009 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 17 ianuarie 2012.