Decretul nr. 389/1977

Articolul 1

Părțile contractante vor contribui prin toate mijloacele la dezvoltarea în continuare a colaborării organizațiilor interesate din țările lor în cercetarea și utilizarea spațiului extraatmosferic în scopuri pașnice.

Articolul 2

În continuarea și dezvoltarea programului de cercetări spatiale comune, adoptat în anul 1967 (programul "Intercosmos"), colaborarea se va desfășura în următoarele direcții de baza:

- studiul proprietăților fizice ale spațiului extraatmosferic;

- meteorologie spatiala;

- biologie și medicina spatiala;

- telecomunicații spatiale;

- studiul mediului natural cu ajutorul mijloacelor spatiale.

Articolul 3

Colaborarea în principalele direcții, enumerate la art. 2 al prezentei convenții, se poate realiza sub următoarele forme:

a) lansarea de obiecte spatiale cu destinație științifică sau aplicativa;

b) crearea de aparatura pentru efectuarea de cercetări spatiale comune;

c) experimente pe rachete geofizice și meteorologice;

d) efectuarea în comun de observații, de cercetări experimentale și teoretice pe tematica spatiala;

e) prelucrarea, analiza și utilizarea rezultatelor cercetărilor spatiale comune în scopuri științifice și aplicative, de asemenea pregătirea de publicații comune;

f) efectuarea de către țările interesate de consultații și acordarea de asistența științifică și tehnica, conform unei înțelegeri speciale, inclusiv schimbul de tehnologii pentru unele teme și proiecte în domeniul cercetării și utilizării spațiului extraatmosferic în scopuri pașnice;

g) organizarea de simpozioane, conferințe, seminarii și alte consfatuiri;

h) schimb de documentație și informații științifice și tehnice.

Articolul 4

Părțile contractante pot stabili alte direcții și forme de colaborare în cercetarea și utilizarea spațiului extraatmosferic în scopuri pașnice.

Articolul 5

Coordonarea lucrărilor pentru realizarea prezentei convenții în fiecare țara este de competența organului de coordonare a colaborării în cercetarea și utilizarea spațiului extraatmosferic (denumit în continuare organ național).

Articolul 6

Colaborarea organizațiilor interesate ale părților contractante trebuie să se realizeze în baza programelor și planurilor convenite, care stabilesc condițiile de efectuare a experimentelor și cercetărilor spatiale concrete.

La programele și planurile menționate pot lua parte, în funcție de interesul lor, organizațiile tuturor părților contractante sau ale cîtorva dintre acestea.

Fiecare parte contractantă finanțează lucrările și acțiunile pe care organizațiile sale le întreprind în baza documentelor menționate în acest articol, dacă nu se prevede altfel în convenții speciale.

Articolul 7

Adoptarea de hotărîri și recomandări privind programele și planurile de lucrări comune, efectuate în conformitate cu prezenta convenție, de asemenea, examinarea problemelor de organizare a colaborării, inclusiv crearea și activitatea grupelor de lucru permanente mixte, se realizează de către Consfatuirea conducătorilor organelor naționale (denumita în continuare consfatuire).

Sesiunile consfatuirii au loc nu mai rar de o dată pe an, de regula, pe rind, în țările participante la prezenta convenție.

Președintele sesiunii ordinare a consfatuirii este conducătorul organului național al tarii în care are loc aceasta sesiune.

În perioada dintre sesiunile consfatuirii, coordonarea generală a activității organelor naționale pentru realizarea prezentei convenții o îndeplinește organul național al tarii depozitare.

Articolul 8

Hotărîrile și recomandările consfatuirii se adoptă cu majoritatea de voturi ale conducătorilor organelor naționale și se perfectează într-un protocol corespunzător. Conducătorul fiecărui organ național are la consfatuire dreptul la un singur vot.

Hotărîrile și recomandările consfatuirii nu sînt obligatorii pentru acele părți contractante care nu s-au pronunțat pentru adoptarea lor. Totuși, aceste părți, în cazul cointeresarii lor, se pot ralia ulterior la aceste hotărîri și recomandări.

Problemele referitoare numai la colaborarea cîtorva dintre părțile contractante se soluționează cu acordul conducătorilor organelor naționale ale acestor părți.

Articolul 9

Realizarea experimentelor și cercetărilor spatiale convenite se efectuează de către organizațiile interesate, în cadrul grupelor de lucru permanente mixte pentru principalele direcții ale colaborării.

Articolul 10

Rezultatele științifice ale experimentelor și cercetărilor spatiale comune, prin înțelegere între toate țările participante la acestea, se pot pune la dispoziția oamenilor de știința și organizațiilor și instituțiilor științifice din alte tari.

Articolul 11

Prezenta convenție nu afectează drepturile și obligațiile ce decurg pentru părțile contractante din alte convenții internaționale încheiate de acestea, de asemenea, nici dreptul părților contractante sa încheie între ele sau cu terțe state alte convenții multilaterale sau bilaterale în probleme de colaborare în cercetarea și utilizarea spațiului extraatmosferic în scopuri pașnice.

Articolul 12

Prezenta convenție se supune ratificării sau aprobării, conform legislației părților contractante.

Actele de ratificare sau documentele privind aprobarea se dau spre păstrare guvernului Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste, care se desemnează ca depozitar al convenției.

Prezenta convenție intră în vigoare după predarea spre păstrare a actelor de ratificare sau a documentelor privind aprobarea de către șase părți contractante.

Pentru părțile contractante ale căror acte de ratificare sau documente de aprobare se vor da spre păstrare după intrarea în vigoare a convenției, aceasta va intra în vigoare în ziua predării spre păstrare a actelor lor de ratificare sau a documentelor de aprobare.

Articolul 13

Cu acordul părților contractante, la prezenta convenție pot adera și alte tari.

Declarația scrisă privind aderarea se trimite depozitarului, care înștiințează despre aceasta toate părțile contractante.

Aderarea la convenție se considera infaptuita la data primirii acordului scris pentru aceasta de la două treimi dintre părțile contractante.

Articolul 14

Prezenta convenție va fi valabilă timp de 10 ani.

Pentru fiecare dintre părțile contractante care nu va renunța la participarea sa la convenție cu 6 luni înainte de expirarea termenului de 10 ani menționat și a următoarelor perioade de 5 ani, ea va rămîne valabilă pentru fiecare 5 ani următori.

Articolul 15

Orice parte contractantă se poate retrage din prezenta convenție, trimițînd cu 12 luni înainte înștiințarea scrisă despre aceasta depozitarului, care va anunta imediat despre o asemenea înștiințare părțile contractante.

Articolul 16

Originalul prezentei convenții va fi dat spre păstrare în arhivele depozitarului, care va trimite corespunzător copiile autentificate ale prezentei convenții tuturor părților contractante.

Încheiată în orașul Moscova la 13 iulie 1976 într-un exemplar în limba rusa.

Articolul 1

Guvernul Republicii Socialiste România și guvernul Republicii Arabe Egipt se obliga sa încurajeze și sa faciliteze dezvoltarea schimburilor de mărfuri și a serviciilor dintre Republica Socialistă România și Republica Arabă Egipt, în conformitate cu legile și reglementările în vigoare în cele doua tari pe timpul valabilității acestui acord.

Articolul 2

Cele doua părți contractante își vor acorda în mod necondiționat (excepțind cazurile menționate în art. 3 de mai jos) tratamentul națiunii celei mai favorizate privind toate problemele legate de relațiile lor comerciale reciproce.

Părțile contractante garantează aplicarea tratamentului menționat mai sus, în mod particular la:

a) vama, taxe vamale și alte taxe sau cheltuieli de orice fel aplicate mărfurilor exportate pe teritoriul celeilalte părți contractante sau importate de acolo, ori fiind în tranzit pe teritoriul lor;

b) regulile și formalitățile vamale privind importurile, exporturile, tranzitul, depozitarea și încărcarea mărfurilor importate, exportate sau în tranzit, precum și taxele legate de acestea;

c) acordarea licențelor de import și export.

Nici una dintre părțile contractante nu va impune restrictii sau prohibiții la importul oricăror produse din teritoriul celeilalte părți contractante sau la exportul oricăror mărfuri destinate teritoriului celeilalte părți contractante, cu excepția acelor restrictii sau prohibiții aplicate tuturor celorlalte tari.

Navele, avioanele, echipajele și incarcatura acestora aparținînd fiecărei părți contractante vor primi în porturi, aeroporturi și în apele teritoriale ale celeilalte părți același tratament ca și navele, avioanele, echipajele și incarcaturile țărilor care se bucura de tratamentul națiunii celei mai favorizate.

Prevederile de mai sus nu se vor aplica navigației de coasta și pescuitului în apele teritoriale ale părților contractante.

Părțile contractante se obliga sa accepte ca valabile toate documentele emise sau aprobate de către autoritățile respective ale celeilalte părți privind naționalitatea navelor, registrul de tonaj, identitatea echipajului și alte documente legate de nave și incarcatura acestora.

Articolul 3

Tratamentul națiunii celei mai favorizate prevăzut în art. 2 nu se va aplica:

a) avantajelor pe care una dintre părțile contractante le-a acordat sau le va acorda țărilor vecine pentru facilitarea comerțului de frontieră și a traficului;

b) preferintelor rezultate din uniuni vamale și/sau zone libere de comerț la care una dintre părți este sau va deveni membra;

c) preferintelor pe care Republica Arabă Egipt le-a acordat sau le poate acorda în viitor oricărei tari arabe.

Articolul 4

Părțile contractante se obliga sa emita, în cadrul legilor și reglementărilor în vigoare în cele doua tari, licențe de import și export atît timp cît astfel de licențe sînt cerute, pentru mărfurile de origine, importate din sau exportate pe teritoriul celeilalte părți contractante.

Articolul 5

În cadrul legilor și reglementărilor în vigoare în țările lor, părțile contractante vor excepta:

a) de vama, de taxe vamale, mostrele și materialele publicitare necesare obținerii de comenzi și în scop de reclama;

b) de vama, taxe vamale și alte taxe (timbre, cheltuieli impuse de licentele de import și export), mărfurile și articolele menționate mai jos, în cazul importului temporar al acestora:

1. scule și alte articole care vor fi importate în scop de asamblare sau care sînt trimise pentru asamblarea sau terminarea de obiective;

2. mașini și echipamente destinate numai pentru probe;

3. mărfurile și articolele ce urmează a fi expuse în tîrguri naționale și internaționale și în expoziții, fie temporare fie permanente;

4. ambalajele de materiale marcate destinate ambalarii mărfurilor importate care vor trebui să fie reexportate după o anumită perioada.

Mărfurile și articolele menționate în paragraful b) al prezentului articol pot, după expirarea perioadei de import temporar, să fie reexportate sau consumate în țara după plata taxelor vamale și a altor taxe, dacă reglementările în vigoare permit aceasta.

Articolul 6

Toate plățile, legate de schimburile comerciale dintre cele doua tari, se vor efectua în valute liber convertibile.

Prețurile din contractele încheiate în baza acestui acord și legate de schimbul de mărfuri și servicii, precum și în toate celelalte obligații, vor fi exprimate în valută liber convertibilă.

Condițiile trecerii de la plățile în clearing la cele în valută liber convertibilă, precum și condițiile de reglementare a creanțelor existente și viitoare, sînt guvernate de protocolul semnat la 5 aprilie 1976, formând parte integrantă a prezentului acord.

Articolul 7

Livrările de mărfuri și servicii în cadrul prezentului acord se vor efectua conform contractelor ce se vor încheia între persoane fizice și juridice din cele doua tari, autorizate sa îndeplinească activități de comerț exterior.

Articolul 8

Prețurile mărfurilor și serviciilor care urmează a fi schimbate în cadrul prezentului acord se vor baza pe prețurile pieței mondiale, avînd în vedere competiția internationala.

Articolul 9

Părțile contractante vor depune eforturi pentru echilibrarea schimburilor comerciale reciproce. Părțile, de asemenea, vor promova schimburile comerciale și cooperarea industriala și vor promova încheierea între persoane fizice și juridice din cele doua tari de contracte pe termen lung pentru livrări de mărfuri și servicii.

Articolul 10

1. Părțile contractante vor facilita și promova participarea la tîrguri și expoziții internaționale, precum și organizarea de expoziții individuale ținute pe teritoriul celeilalte părți.

2. Părțile contractante își vor acorda reciproc, în cadrul legilor și reglementărilor în vigoare din țările lor, toate facilitățile privind organizarea sau participarea la astfel de tîrguri și expoziții.

Articolul 11

Părțile contractante asigura reciproc recunoașterea și aplicarea deciziilor tribunalelor de arbitraj convenite în contractele comerciale în cadrul prezentului acord dintre persoane fizice și juridice ale celor două tari, în caz de litigii privind aceste contracte.

Articolul 12

Prevederile acestui acord vor comunică, chiar după expirarea sa, sa guverneze contractele încheiate în cadrul sau și în timpul valabilității sale.

Articolul 13

Prezentul acord reziliază, începînd cu data intrării sale în vigoare. Acordul comercial pe termen lung dintre guvernul Republicii Socialiste România și guvernul Republicii Arabe Unite, semnat la 5 martie 1970.

Articolul 14

Prezentul acord este valabil cu condiția aprobării de către autoritățile competente ale fiecărei părți contractante, conform procedurii în vigoare în fiecare dintre cele doua părți. El va intra în vigoare provizoriu la data semnării și final la data schimbării notelor care să confirme aprobarea.

Articolul 15

Prezentul acord va rămîne valabil pentru o perioadă de 5 ani de la data intrării sale în vigoare și va fi în mod automat reînnoit pentru perioade succesive a cîte un an, dacă nici una dintre părți nu va notifica în scris terminarea valabilității sale, cu cel puțin 90 de zile înainte de expirare.

Făcut și semnat la Cairo la 13 mai 1977, în doua originale în limbile română, arabă și engleza. Toate textele sînt în mod egal autentice. În caz de diferențe, textul englez va fi de referința.

Articolul 1

Părțile contractante decid sa promoveze dezvoltarea relațiilor comerciale între ele, în cadrul prezentului acord și al legilor și reglementărilor în vigoare în fiecare din cele doua tari.

Articolul 2

În vederea incurajarii și facilitării schimburilor comerciale, fiecare parte contractantă va acorda celeilalte părți tratamentul națiunii celei mai favorizate pentru tot ceea ce privește taxele vamale și impozitele de orice natura care se percep la import și export, aceasta dispoziție extinzindu-se la modul de percepere a acestor taxe și impozite, precum și la reglementarea și la formalitățile aferente importurilor și exporturilor.

Dispozițiile menționate la paragraful de mai sus nu se aplică decît produselor originare din una sau din cealaltă parte contractantă.

Orice avantaje, privilegii sau imunități care au fost sau care vor fi acordate de către o parte contractantă pentru orice produs originar dintr-o țara terta, privind prevederile mai sus menționate, vor fi imediat și fără condiții acordate produselor similare, originare de pe teritoriul celeilalte părți contractante.

Articolul 3

Tratamentul națiunii celei mai favorizate menționat la art. 2 al prezentului acord nu se va aplica:

a) avantajelor pe care fiecare dintre cele doua părți le acorda sau le va acorda țărilor limitrofe pentru a facilita comerțul de frontieră;

b) avantajelor acordate de fiecare dintre cele doua părți ca rezultat al asocierii lor la o unitate vamală sau la o zona de liber schimb.

Articolul 4

Tranzacțiile comerciale în cadrul prezentului acord vor fi încheiate între persoanele juridice independente din Republica Socialistă România, autorizate de legile românești sa activeze în domeniul comerțului exterior, pe de o parte, și persoanele juridice și fizice activind în sectorul comercial în Republica Mali, conform legilor maliene, pe de altă parte.

Articolul 5

Părțile contractante își vor acorda toate facilitățile posibile pentru tranzitul pe teritoriul lor al mărfurilor celeilalte părți contractante.

Articolul 6

Tranzacțiile de reexport sau tranzacțiile multilaterale nu vor putea fi efectuate în cadrul prezentului acord fără acordul prealabil al exportatorului.

Articolul 7

Pentru a facilita dezvoltarea schimburilor comerciale între cele doua tari, părțile contractante, în cadrul legilor și reglementărilor în vigoare în țările lor și în condiții convenite de către autoritățile competente ale celor două părți, vor permite, reciproc, organizarea, pe teritoriul lor, de tîrguri și expoziții permanente sau temporare și își vor acorda reciproc asistența necesară pentru organizarea și buna funcționare de astfel de manifestări.

Articolul 8

Părțile contractante, conform legilor și reglementărilor în vigoare în țările lor, vor permite importul și exportul, scutite de taxe vamale și alte taxe similare, al următoarelor produse:

a) mostrele comerciale;

b) produsele, utilajele și materialele destinate lucrărilor de montaj ale tirgurilor și expozițiilor permanente sau temporare, cu condiția ca aceste produse sa nu fie vîndute;

c) mărfurile destinate probelor și experimentarilor.

Articolul 9

Autoritățile competente ale celor două părți contractante vor lua toate măsurile posibile pentru a permite vaselor celor două părți contractante sau vaselor afretate în time-charter, de către fiecare dintre părțile contractante, sa transporte mărfuri care vor face obiectul schimburilor comerciale în cadrul prezentului acord, într-o proporție cît mai mare posibila.

Articolul 10

Plățile mărfurilor și prestațiilor de servicii în cadrul prezentului acord, precum și alte plati admise conform legilor și reglementărilor în materie de control de devize în vigoare în Republica Socialistă România și Republica Mali, vor fi efectuate în devize liber convertibile.

Articolul 11

O comisie mixtă, compusa din reprezentanții părților contractante, se creează și va fi însărcinată sa vegheze la aplicarea dispozițiilor prezentului acord și sa propună, dacă va fi cazul, recomandări privind rezolvarea problemelor survenite în aplicarea acestui acord.

Comisia mixtă se va reuni la cererea uneia sau alteia dintre părțile contractante, alternativ, pe teritoriul Republicii Socialiste România și pe cel al Republicii Mali.

Articolul 12

Prezentul acord se încheie pentru o perioadă de 5 ani și se va reînnoi, după această perioadă inițială, anual, prin tacită reconducțiune, în afară de denunțarea expresă de către una dintre părțile contractante după notificarea în scris către cealaltă parte contractantă, cu 3 luni înaintea expirării fiecărei perioade de valabilitate.

Articolul 13

Prevederile prezentului acord vor fi, de asemenea, aplicate tuturor contractelor încheiate în acest cadru, dar care nu au fost în întregime executate înaintea expirării validității acestui acord.

Articolul 14

Prezentul acord înlocuiește Acordul comerciale și de plati dintre Republica Populara Română și Republica Mali, semnat la Bamako la 23 decembrie 1963, a cărui valabilitate încetează din ziua intrării în vigoare a prezentului acord.

Eventualul sold existent la data intrării în vigoare a prezentului acord va fi lichidat de către partea debitoare, în conformitate cu prevederile art. 13 al Acordului comercial și de plati dintre Republica Populara Română și Republica Mali din 23 decembrie 1963.

Articolul 15

Prezentul acord va intra provizoriu în vigoare în ziua semnării sale și definitiv după schimbarea instrumentelor de ratificare între părțile contractante.

Făcut la 24 mai 1977 la Bamako, în doua exemplare, fiecare redactat în limba română și în limba franceza, cele doua texte fiind egal autentice.

Articolul 1

Lucrătorii permanenți dintr-o întreprindere a unei părți contractante, care executa o lucrare pe teritoriul celeilalte părți contractante, vor fi supuși asigurării sociale obligatorii și se vor plati contribuții pentru aceste asigurări în baza legislației tarii în care se executa lucrarea respectiva.

Articolul 2

Lucrătorii la care se face referire în art. 1 din prezentul acord vor fi exceptați de la asigurarea socială obligatorie în țara unde se executa lucrarea, în ceea ce privește toate felurile de pensii și alte ajutoare legate de pensii, care se referă la batrinete, accidente de muncă sau boli profesionale, ori de cîte ori aceștia sînt asigurați în baza legislației din țara lor de domiciliu.

La sfîrșitul fiecărui an calendaristic, partea din totalul contribuțiilor plătite pentru toate felurile de pensii va fi restituită întreprinderii, în decurs de cel mult 3 luni de la data cererii de returnare, după terminarea anului calendaristic.

În cazul în care o întreprindere termina execuția unei lucrări înainte de sfîrșitul anului calendaristic, cererea de returnare se va inainta după plata ultimei contribuții cuvenite și va fi executată în termen de 3 luni de la data inaintarii ei.

Articolul 3

Lucrătorii asigurați care intra sub incidența acestui acord, precum și urmașii lor, vor prezenta cereri și-și vor exercita drepturile la toate felurile de pensii la instituțiile de securitate socială și asigurări sociale din țara de unde au fost trimiși. Aceste drepturi nu vor fi exercitate față de instituțiile de securitate socială și de asigurări socială ale părții contractante pe teritoriul căreia se executa lucrarea respectiva.

Articolul 4

La cererea unui lucrator permanent asigurat, indemnizațiile în numerar care se datorează acestuia, în decursul concediului medical pe care-l efectuează în țara de domiciliu, vor fi transferate în contul pe care-l stabilește organul competent din țara sa de domiciliu.

Articolul 5

Întreprinderea unei părți contractante care executa o lucrare pe teritoriul celeilalte părți contractante va emite un certificat către instituția de securitate socială și asigurări sociale competente din țara în care se executa lucrarea, menționînd numele persoanelor asigurate cărora li se aplică acest acord. Acest certificat va purta, de asemenea, semnatura lucrărilor în cauza.

Articolul 6

Pentru executarea acestui acord, instituțiile de securitate socială și asigurări sociale competente, din cele doua tari, vor asigura următoarele:

1) vor conveni asupra procedurilor necesare de aplicare;

2) vor lua legătură direct pentru a stabili procedurile de aplicare;

3) își vor asigura reciproc asistența administrativă, gratuit;

4) vor face schimburi de texte legislative, privitoare la asigurările sociale și la modificările acestora.

Articolul 7

Orice diferend care se va ivi din aplicarea sau interpretarea acestui acord va fi soluționat de către un comitet format din 4 membri, fiecare parte contractantă numind cîte 2 dintre ei.

Articolul 8

Acest acord va fi supus ratificării, în conformitate cu legislatiile fiecărei părți contractante, și va rămîne în vigoare pe o perioadă de 3 ani de la data intrării în vigoare, adică din prima zi a lunii următoare celei în care au fost schimbate instrumentele de ratificare.

După acest termen, valabilitatea acordului se prelungește automat de la an la an, atît timp cît nici unul dintre cele doua guverne nu îl denunta printr-un preaviz scris cu cel puțin 3 luni înainte de expirarea prevederii lui.

Articolul 9

Acest acord a fost întocmit și semnat în 6 exemplare originale, doua în limba română, doua în limba arabă și doua în limba engleza.

Toate exemplarele vor avea același efect.

În caz de neconcordanta cu privire la interpretare, textul englez va fi considerat hotărîtor.

Întocmit la Tripoli la 18 aprilie 1977, corespunzind cu 29 Rabi Al Thani 1397.

Articolul 1

Cele doua părți contractante vor extinde, întări și adinci relațiile lor reciproce de prietenie și cooperare în domeniile politic, economic, științific, tehnologic, cultural, artistic, turistic și uman, în interesul celor două popoare, precum și al cauzei păcii și securității internaționale.

Articolul 2

Cele doua părți contractante vor favoriza dezvoltarea contractelor și schimbului de experienta între instituțiile și organizațiile de stat sau obștești, în toate domeniile de activitate, în vederea adincirii cunoașterii reciproce și apropierii dintre popoarele român și burundez.

Articolul 3

Cele doua părți contractante vor incuraja și sprijini dezvoltarea diversificata a relațiilor lor reciproce în domeniile economic, social și tehnico-științific, pentru asigurarea utilizării depline a potențialului economiilor lor naționale.

Articolul 4

Părțile contractante au hotărît, în spiritul unei depline înțelegeri și avantajului reciproc, sa folosească forme adecvate de cooperare economică și tehnica.

Articolul 5

Partea română va acorda asistența tehnica de specialitate pentru realizarea unor obiective economice, elaborarea de studii și proiecte privind dezvoltarea de ansamblu a economiei burundeze sau a diferitelor ramuri și sectoare de activitate, inclusiv pentru formarea și perfecționarea cadrelor naționale, în vederea asigurării unei valorificari rationale a resurselor materiale ale Republicii Burundi.

Articolul 6

Părțile contractante vor incuraja creșterea volumului și diversificarea schimburilor lor în domeniul comercial, pe bază de condiții reciproc avantajoase, acordindu-și reciproc clauza națiunii celei mai favorizate, în totală concordanta cu prevederile Acordului general pentru tarife și comerț (G.A.T.T.).

Articolul 7

Cele doua părți contractante se angajează ca, prin mijloacele de care dispun, sa acorde asistența necesară și tot sprijinul organizațiilor, întreprinderilor și firmelor din cele doua tari pentru încheierea contractelor de cooperare.

Articolul 8

Părțile contractante convin sa studieze posibilitatea de a încheia acorduri pentru garantarea investițiilor de capital în Burundi și pentru evitarea dublei impozitări.

Articolul 9

În vederea examinării problemelor privind aducerea la îndeplinire a dispozițiilor prezentului acord general, guvernul Republicii Socialiste România și guvernul Republicii Burundi vor dezvolta și vor intensifica contactele dintre ele la toate nivelurile, folosind sesiunile anuale ale Comisiei mixte guvernamentale de cooperare economică și tehnica, întîlnirile ministrilor, precum și pe cale diplomatică obișnuită.

Articolul 10

Prezentul acord va fi supus ratificării, în conformitate cu prevederile legislative ale fiecărei tari, și va intra în vigoare la data schimbului instrumentelor de ratificare. Acordul se încheie pe o perioadă de 15 ani și se va prelungi prin tacită reconducțiune pentru noi perioade de câte 5 ani, dacă nici una dintre părțile contractante nu îl denunta, în scris, pe cale diplomatică, cu cel puțin un an înainte de expirarea fiecărei perioade de valabilitate.

Încheiat la București la 14 iulie 1977, în doua exemplare originale, fiecare în limba română și în limba franceza, ambele texte avînd valoarea egala.

Articolul 1

Părțile contractante instituie prin prezentul acord o Mare comisie mixtă de cooperare româno-ivoriana, denumita, în cele ce urmează, marea comisie.

Articolul 2

Marea comisie este compusa din miniștrii și șefii de departamente care conduc sectoare de interes pentru cooperarea dintre cele doua tari, asistați de experții lor.

Ea este prezidata de miniștrii afacerilor externe.

Articolul 3

Marea comisie are ca misiune studierea căilor și mijloacelor pentru promovarea și întărirea cooperării în toate domeniile de interes comun între cele doua state mai ales în domeniile juridică, economic, științific, tehnic, turistic și cultural.

Articolul 4

Marea comisie este compusa din comitete specializate de lucru, după cum urmează:

Comitetul de lucru I - Probleme economice și financiare;

Comitetul de lucru II - Mine, geologie, energie;

Comitetul de lucru III - Probleme juridice și politice;

Comitetul de lucru IV - Probleme de transporturi și telecomunicații;

Comitetul de lucru V - Probleme sociale și culturale.

Marea comisie va putea institui, în caz de nevoie, comitete ad-hoc pentru studierea aprofundata a problemelor specifice.

Articolul 5

Marea comisie se reuneste o dată pe an, în sesiune ordinară, alternativ în unul sau în celălalt stat, sau în sesiune extraordinară, la cererea uneia dintre părți.

Articolul 6

Marea comisie examinează și adopta hotărîri în legătură cu rezultatele lucrărilor comitetelor de lucru menționate la art. IV.

Articolul 7

Concluziile reuniunilor marii comisii sînt supuse aprobării guvernelor celor două tari.

Articolul 8

Prezentul acord devine aplicabil de la data semnării sale. Cele doua părți își vor notifica reciproc îndeplinirea procedurii prevăzute de legislația interna din fiecare țara privind intrarea în vigoare a acordului. El va intra definitiv în vigoare la data ultimei notificări.

Articolul 9

Acordul va putea fi amendat, de comun acord, pe baza propunerii uneia dintre părțile contractante. Amendamentul va intra în vigoare în aceleași condiții ca cele prevăzute la art. VIII.

Articolul 10

Fiecare dintre părțile contractante va putea, în orice moment, sa denunțe prezentul acord. Aceasta denunțare va avea efect 6 luni după notificarea ei celeilalte părți.

Făcut la Abidjan la 1 martie 1977, în doua originale în limbile română și franceza, fiecare dintre cele doua texte avînd aceeași valoare.

Articolul 1

Actele de studii, eliberate în Republica Socialistă România și Republica Populara Bulgaria, după absolvirea clasei a VIII-a a școlii generale, se considera echivalente.

Articolul 2

Actele de studii, eliberate în Republica Socialistă Română la absolvirea școlilor profesionale (cu durata de studii de 2 ani după absolvirea clasei a VIII-a) și în Republica Populara Bulgaria după absolvirea școlilor profesional-tehnice (cu durata de studii de 2 ani după absolvirea clasei a VIII-a), se considera echivalente.

Articolul 3

Actele de studii, eliberate în Republica Socialistă România după absolvirea liceului (XII-XIII clase) și actele de studii eliberate în Republica Populara Bulgaria după absolvirea școlilor medii de cultura generală și a școlilor medii profesional-tehnice (XI clase), precum și a tehnicumurilor și școlilor medii cu program special (XII clase), se considera echivalente pentru același tip și profil de școala.

Articolul 4

Actele de studii, eliberate în Republica Socialistă România după absolvirea școlilor de specializare post-liceala, cu durata de studii de 1-3 ani, și actele de studii, eliberate în Republica Populara Bulgaria după absolvirea instituțiilor postmedii, cu durata de studii de 1-3 ani, se considera echivalente pentru aceeași specialitate.

Articolul 5

Actele de studii, eliberate în Republica Socialistă România și în Republica Populara Bulgaria de instituțiile de învățămînt care pregătesc cadre didactice pentru învățămîntul preșcolar, primar și gimnazial - clasele V - VIII în Republica Socialistă România, respectiv IV - VIII în Republica Populara Bulgaria se considera echivalente în specialitatea respectiva.

Articolul 6

Actele de studii, eliberate în Republica Socialistă România și în Republica Populara Bulgaria după absolvirea instituțiilor de învățămînt superior (universități, institute, academii, conservatoare), cu durata de studii nu mai puțin de patru ani pentru cursuri de zi și cinci ani la fără frecventa sau seral, se considera echivalentul pentru tipul respectiv de institut de învățămînt superior și specialitate.

Articolul 7

Referitor la titlurile științifice:

- diploma de "doctor", eliberata în Republica Socialistă România și diploma de "candidat în științe", eliberata în Republica Populara Bulgaria, se considera echivalente;

- diploma de "doctor-docent în științe", eliberata în Republica Socialistă România, și diploma de "doctor în științe", eliberata în Republica Populara Bulgaria, se considera echivalente.

Articolul 8

Echivalarea actelor care fac obiectul prezentei convenții se va face potrivit reglementărilor în vigoare în fiecare țara.

Articolul 9

Organele competente din Republica Socialistă România și Republica Populara Bulgaria vor face schimb reciproc de informații necesare pentru punerea în aplicare a acestei convenții.

Articolul 10

Convenția va fi supusă ratificării în conformitate cu legislația interna a fiecărei tari și va intra în vigoare la data ultimei notificări prin care se comunică ratificarea.

Prezenta convenție se încheie pe o perioadă nelimitată și va ieși din vigoare la un an de la data denunțării ei de către una dintre părți.

Modificările convenției se pot face cu acordul celor două părți și vor intra în vigoare la data îndeplinirii procedurii stipulate la paragraful 1 al prezentului articol.

Semnată la București la data de 4 august 1977, în doua exemplare originale în limbile română și bulgara, ambele texte avînd valoare egala.

Articolul 1

Persoane vizate

Prezenta convenție se aplică persoanelor care sînt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

Articolul 2

Impozite vizate

1. Prezenta convenție se aplică impozitelor pe venit și pe avere stabilite în numele fiecărui stat contractant sau al subdiviziunilor administrative ori al autorităților locale ale acestora, indiferent de modul cum sînt percepute.

2. Sînt considerate ca impozite pe venit și pe avere impozitele percepute pe venitul total, pe averea totală sau pe elemente de venit ori de avere, inclusiv impozitele pe cîștigurile provenind din înstrăinarea bunurilor mobile sau imobile, precum și impozitele asupra creșterii valorii averii.

3. Impozitele care cad sub incidența prezentei convenții sînt următoarele:

a) În ceea ce privește România:

- impozitul pe veniturile din salarii, din lucrări de litere, arta și știința, din colaborări la publicații sau la spectacole, din expertize și din alte surse asemănătoare;

- impozitul pe veniturile realizate din România de persoanele fizice și juridice nerezidente;

- impozitul pe beneficiile societăților mixte constituite în România, cu participare română și străină;

- impozitul pe veniturile din activități lucrative (meserii, profesii libere), precum și din întreprinderi, altele decît cele de stat;

- impozitul pe veniturile din închirieri de clădiri și terenuri;

- impozitul pe veniturile realizate din activități agricole (mai jos denumite impozit român).

b) În ceea ce privește Danemarca:

1. impozitul pe venit perceput la nivel de stat (indkomstskat tentil staten);

2. impozitul municipal pe venit (den kommunale indkomstskat);

3. impozitul pe venit către municipalitatile din județ (den amtskommunale indkomstskat);

4. contribuțiile pentru pensii de batrinete (folkepension-sbidragene);

5. impozitul marinarilor (somandsskatten);

6. impozitul special pe venit (den saerlige indkomstskat);

7. impozitul pentru biserica (kirkeskatten);

8. impozitul asupra dividendelor (udbytteskatten);

9. contribuția "per diem" la fondul pentru cazuri de imbolnavire (bidrag til dagpengefonden) și

10. impozitul pe capital perceput la nivel de stat (formueskatten til staten); (mai jos denumite impozit danez).

4. Convenția se va aplica, de asemenea, impozitelor de natura identică sau analoagă care se vor adauga ulterior celor existente sau care le vor înlocui. Autoritățile competente ale statelor contractante își vor comunică reciproc, la finele fiecărui an, modificările importante aduse legislației fiscale respective.

Articolul 3

Definiții generale

1. În sensul prezentei convenții, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferita:

a) termenul România înseamnă teritoriul Republicii Socialiste România, fundul marii și subsolul ariilor submarine situate în afară apelor teritoriale asupra cărora România exercita drepturi suverane în conformitate cu dreptul internațional și cu propria sa legislație cu privire la explorarea și exploatarea resurselor naturale ale unor astfel de arii;

b) termenul Danemarca indica Regatul Danemarca, inclusiv orice arie înăuntrul căreia, în conformitate cu legislația Danemarcei și în conformitate cu dreptul internațional, Danemarca poate exercita drepturi suverane cu privire la explorarea și exploatarea resurselor naturale ale platformei continentale. Termenul nu cuprinde insulele Faeroe și Groenlanda;

c) expresiile un stat contractant și celălalt stat contractant indica, după cum cere contextul, România sau Danemarca;

d) termenul persoana cuprinde o persoană fizica, o societate și orice alta grupare de persoane;

e) termenul societate indica orice persoană juridică, inclusiv o societate mixtă constituită în conformitate cu prevederile legislației române sau oricare entitate considerată ca persoana juridică în vederea impozitării;

f) expresiile întreprindere a unui stat contractant și întreprindere a celuilalt stat contractant indica, după caz, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant sau o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;

g) expresia autoritate competentă indica:

1) în cazul României, ministrul finanțelor sau reprezentantul sau autorizat legal;

2) în cazul Danemarcei ministrul veniturilor interne, taxelor vamale și al impozitelor indirecte sau reprezentantul sau autorizat;

h) termenul naționali înseamnă toate persoanele fizice care au cetățenia unui stat contractant și toate persoanele juridice sau alte entități create în conformitate cu legislația în vigoare într-un stat contractant;

i) termenul trafic internațional înseamnă orice transport făcut de către o nava, aeronava, un vehicul feroviar sau rutier exploatat de către o întreprindere care are locul conducerii efective într-unul dintre statele contractante, cu excepția cazului cînd un atare transport este efectuat numai între doua locuri situate în celălalt stat contractant.

2. Pentru aplicarea convenției de către un stat contractant, orice expresie care nu este altfel definită are sensul ce i se atribuie de către legislația statului menționat guvernind impozitele care fac obiectul convenției numai dacă contextul nu cere o interpretare diferita.

Articolul 4

Domiciliu fiscal

1. În sensul prezentei convenții, expresia rezident al unui stat contractant desemnează orice persoană care, în virtutea prevederilor legale ale acelui stat, este subiect de impunere în acel stat datorită domiciliului sau, rezidentei sale, sediului conducerii sau pe baza oricărui alt criteriu de natura analoagă. Termenul nu cuprinde însă nici o persoană care este supusă impozitului în acel stat contractant numai datorită venitului pe care îl realizează din surse sau capital situate în acel stat.

2. Cînd, conform dispozițiilor paragrafului 1, o persoană fizica este considerată rezidență în ambele state contractante, atunci acest caz se rezolva după regulile ce urmează:

a) persoana va fi considerată rezidență a statului în care dispune de o locuinta permanenta la dispoziția sa. Dacă dispune de o locuinta permanenta în fiecare dintre statele contractante, ea va fi considerată ca rezidență a statului contractant cu care legăturile sale personale și economice sînt cele mai strinse (centrul intereselor vitale);

b) dacă statul contractant în care aceasta persoana are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă aceasta persoana nu are o locuinta permanenta la dispoziția sa în nici unul dintre statele contractante, atunci este considerată ca rezidență a statului contractant în care locuiește în mod obișnuit;

c) dacă aceasta persoana locuiește în mod obișnuit în fiecare dintre statele contractante sau dacă nu locuiește în mod obișnuit în nici unul dintre ele, ea va fi considerată ca rezidență a statului contractant al cărui național este;

d) dacă aceasta persoana este un național al ambelor state contractante sau al nici unuia dintre ele, autoritățile competente ale statelor contractante transeaza problema de comun acord.

3. Cînd, după dispozițiile paragrafului 1, o persoană, alta decît o persoană fizica, este socotită ca rezidență a fiecăruia dintre statele contractante, ea este considerată ca rezidență a statului în care este situat sediul conducerii sale efective.

Articolul 5

Sediu permanent

1. În sensul prezentei convenții, expresia sediu permanent indica o instalatie fixa de afaceri în care întreprinderea exercitată în total sau în parte activitatea sa.

2. Expresia sediu permanent cuprinde îndeosebi:

a) un sediu de conducere;

b) o sucursala;

c) un birou;

d) o uzina;

e) un atelier;

f) o mina, un put petrolifer, o cariera sau orice alt loc de extracție a resurselor naturale;

g) un șantier de construcție sau de montaj a cărui durata depășește 12 luni.

3. Nu se considera sediu permanent:

a) folosirea de instalații în scopul exclusiv al depozitarii, expunerii sau livrării produselor sau mărfurilor aparținînd întreprinderii;

b) menținerea unui stoc de produse sau mărfuri aparținînd întreprinderii în scopul exclusiv al depozitarii, expunerii sau livrării;

c) menținerea unui stoc de produse sau mărfuri aparținînd întreprinderii numai în scopul de a fi prelucrate de către o alta întreprindere;

d) produsele sau mărfurile, aparținînd întreprinderii, expuse în cadrul unui tirg sau expoziții temporare ocazionale, care sînt vîndute după închiderea acelui tirg sau expoziții;

e) menținerea unui loc stabil de afaceri în scopul exclusiv de a cumpara produse sau mărfuri ori de a stringe informații pentru întreprindere;

f) menținerea unui loc stabil de afaceri în scopul exclusiv de a face reclama, de a furniza informații, pentru cercetări științifice sau activități analoage, care au caracter preparator sau auxiliar, pentru întreprindere.

4. O persoana - alta decît un agent cu statut independent în sensul paragrafului 5 - activind într-unul dintre statele contractante în numele unei întreprinderi din celălalt stat contractant se considera sediu permanent în primul stat contractant, dacă dispune de puteri pe care le exercita în mod obișnuit în acest stat, care îi permit sa încheie contracte în numele întreprinderii, în afară de cazul cînd activitatea acestei persoane este limitată la cumpărarea de produse sau mărfuri pentru întreprindere.

5. Nu se considera ca o întreprindere a unui stat contractant are un sediu permanent în celălalt stat contractant numai prin faptul ca acesta își exercită activitatea în acest celălalt stat contractant prin intermediul unui curier (broker), a unui comisionar general sau a oricărui alt intermediar cu statut independent, cu condiția ca aceste persoane sa acționeze în cadrul activității lor obișnuite.

6. Faptul ca o societate rezidență a unui stat contractant controlează sau este controlată de către o societate rezidență a celuilalt stat contractant sau care exercită activitatea în acel celălalt stat contractant (printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este prin el însuși suficient pentru a face din oricare dintre aceste societăți un sediu permanent al celeilalte.

Articolul 6

Venituri imobiliare

1. Venitul provenind din bunuri imobile, inclusiv cele din exploatări agricole sau forestiere, este impozabil în statul contractant în care aceste bunuri sînt situate.

2. Expresia bunuri imobile se defineste în conformitate cu legislația statului contractant în care bunurile menționate sînt situate. Expresia va cuprinde, în orice caz, toate accesoriile, inventarul viu și mort al exploatarilor agricole și forestiere, drepturile asupra cărora se aplică dreptul comun cu privire la proprietatea funciară, uzufructul bunurilor imobile și drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, izvoarelor și a altor bogatii naturale ale solului; navele și aeronavele nu sînt considerate ca bunuri imobile.

3. Dispozițiile paragrafului 1 se aplică veniturilor obținute din exploatarea directa, din închirierea sau din folosirea în orice alta forma a proprietății imobiliare.

4. Prevederile paragrafelor 1 și 3 se aplică, de asemenea, veniturilor provenind din bunuri imobile ale unei întreprinderi și veniturilor din bunuri imobile folosite la exercitarea unei profesiuni libere.

Articolul 7

Beneficiile întreprinderilor

1. Beneficiile unei întreprinderi a unui stat contractant sînt impozabile numai în acest stat, în afară de cazul cînd întreprinderea exercita activitatea sa în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent aflat în acel stat. Dacă întreprinderea exercita activitatea sa în acest mod, printr-un sediu permanent, beneficiile întreprinderii pot fi impuse în celălalt stat, dar numai în măsura în care acestea sînt atribuibile acelui sediu permanent.

2. Cu excepția prevederilor paragrafului 3, cînd o întreprindere a unui stat contractant exercita activitatea sa și în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat în acel stat, se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent, beneficiile pe care le-ar fi putut realiza dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă și separată exercitind activități identice sau analoage în condiții identice sau analoage și tratind cu toată independenta cu întreprinderea al cărui sediu permanent este.

3. La determinarea beneficiilor unui sediu permanent sînt admise ca deduceri cheltuielile făcute pentru scopurile urmărite de acest sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere și cheltuielile generale de administrare, indiferent de faptul ca s-au efectuat în statul contractant în care se afla sediul permanent sau în altă parte.

4. În măsura în care într-un stat contractant se obișnuiește ca beneficiile unui sediu permanent să fie determinate prin repartizarea beneficiilor totale ale întreprinderii între diversele ei părți componente, nici o dispoziție a paragrafului 2 nu împiedica acest stat contractant de a determina beneficiile impozabile în conformitate cu repartiția uzuală; metoda de repartizare adoptată trebuie, în orice caz, să fie - ca rezultat - în concordanta cu principiile cuprinse în prezentul articol.

5. Nici un beneficiu nu se va atribui unui sediu permanent numai pentru faptul ca acest sediu permanent cumpara produse sau mărfuri pentru întreprindere.

6. În vederea aplicării prevederilor paragrafelor precedente, beneficiile atribuibile unui sediu permanent trebuie determinate în fiecare an prin aceeași metoda, în afară de cazul cînd exista motive suficiente și valabile de a proceda altfel.

7. Cînd beneficiile cuprind elemente de venit tratate separat în alte articole ale prezentei convenții, dispozițiile acelor articole nu sînt afectate de dispozițiile prezentului articol.

Articolul 8

Întreprinderi de transport

1. Beneficiile obținute din exploatarea în trafic internațional a navelor, aeronavelor ori a vehiculelor de transport feroviar sau rutier vor fi impozabile numai în statul contractant în care se afla locul conducerii efective a întreprinderii.

2. Dacă locul conducerii efective a unei întreprinderi de transporturi navale se afla la bordul unei nave, atunci se va considera ca acesta se afla în statul contractant în care este situat portul de armare sau, dacă nu exista un atare port de armare, în statul contractant în care cel care exploatează nava este rezident.

3. Prevederile paragrafului 1 se vor aplica, de asemenea, beneficiilor obținute din participarea întreprinderilor statelor contractante într-un pool, la o exploatare în comun sau la o agenție internationala de transporturi.

4. Referitor la beneficiile obținute de către consortiul de transporturi aeriene danez, norvegian și suedez, cunoscut sub denumirea de Scandinavian Airlines System (SAS), prevederile paragrafului 1 se vor aplica numai acelei părți a beneficiilor care corespunde pachetului de acțiuni din consortiu deținute de Det Danske Luftfartsselskab (DDL), partenerul danez în Scandinavian Airlines System (SAS).

Articolul 9

Întreprinderi asociate

Atunci cînd:

a) o întreprindere a unui stat contractant participa direct sau indirect la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, sau cînd

b) aceleași persoane participa direct sau indirect la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant și a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant și fie într-un caz, fie în celălalt, între cele doua întreprinderi s-au stabilit ori impus condiții în relațiile lor comerciale sau financiare, care diferă de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci orice beneficii, care ar fi revenit uneia dintre întreprinderi dacă n-ar fi fost acele condiții, dar datorită acelor condiții nu i-au mai revenit, pot fi incluse în beneficiile acelei întreprinderi și impozitate în mod corespunzător.

Articolul 10

Dividende

1. Dividendele plătite de către o societate care este rezidență a unui stat contractant către o persoană rezidență a celuilalt stat contractant se impun în acest celălalt stat.

2. Totuși, aceste dividende pot fi impuse în statul contractant în care este rezidență societatea plătitoare de dividende, potrivit legislației acestui stat, dar impozitul astfel stabilit nu va depăși:

a) 10 la suta din suma bruta a dividendelor, dacă primitorul este o societate (se exclud societățile de persoane) care deține direct cel puțin 25 la suta din capitalul societății plătitoare de dividende;

b) în toate celelalte cazuri, 15 la suta din suma bruta a dividendelor.

Prevederile acestui paragraf nu afectează impozitarea societății privitoare la beneficiile din care se plătesc dividendele.

3. Termenul dividende folosit în acest articol indica veniturile provenind din acțiuni, acțiuni sau titluri de folosință, părți miniere, părți de fondator sau din alte părți care nu sînt creanțe, participare la beneficii, precum și veniturile din alte părți sociale asimilate veniturilor din acțiuni de către legislația fiscală a statului contractant în care este rezidență societatea distribuitoare a dividendelor. În acest context, beneficiile repartizate de societățile mixte române subscriitorilor de capital sînt asimilate dividendelor.

4. Prevederile paragrafelor 1 și 2 nu se aplică cînd beneficiarul dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, are, în celălalt stat contractant în care societatea plătitoare de dividende este rezidență, un sediu permanent de care este legată în mod efectiv deținerea pachetului de acțiuni generator de dividende. În acest caz se aplică prevederile art. 7.

5. Cînd o societate rezidență a unui stat contractant obține beneficii sau venituri din celălalt stat contractant, acest celălalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plătite de acea societate persoanelor care nu sînt rezidente ale acestui celălalt stat, nici sa preleve vreun impozit asupra beneficiilor nedistribuite ale societății, chiar dacă dividendele plătite sau beneficiile nedistribuite reprezintă, în total sau în parte, beneficii sau venituri provenind din acest celălalt stat.

Articolul 11

Dobinzi

1. Dobinzile provenind dintr-un stat contractant și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celălalt stat contractant.

2. Totuși, aceste dobinzi pot fi impuse în statul contractant din care provin și în conformitate cu legislația acelui stat, dar impozitul astfel stabilit nu poate depăși 10 la suta din suma dobinzilor.

3. Termenul dobinzi, folosit în prezentul articol, indica venituri din efecte publice, din titluri de obligațiuni, însoțite sau nu de garanții ipotecare sau de o clauza de participare la beneficii și din creanțe de orice natura, precum și orice alte venituri asimilate veniturilor din sume împrumutate, de legislația fiscală a statului contractant din care provin veniturile.

4. Prevederile paragrafelor 1 și 2 nu se aplică dacă beneficiarul dobinzilor, rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant din care provin dobinzile un sediu permanent de care sînt legate creanțele generatoare a dobinzilor. În acest caz se vor aplica prevederile art. 7.

5. Dobinzile vor fi considerate ca provin dintr-un stat contractant cînd debitorul este acest stat, o subdiviziune administrativă, o autoritate locală sau un rezident al acelui stat.

Cînd, cu toate acestea, persoana plătitoare a dobinzii, fie ca este sau nu rezidență a unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent în legătură cu care a fost contractată creanta asupra căreia se plătește dobinda și atare dobinda se suporta de sediul permanent respectiv, atunci se va considera ca acea dobinda provine din statul contractant în care este situat sediul permanent.

6. Dacă, datorită relațiilor speciale existente între debitor și creditor sau a relațiilor pe care și unul și celălalt le întrețin cu terțe persoane, suma dobinzilor plătite, ținînd cont de creanta pentru care ele sînt vărsate, excede pe aceea asupra căreia ar fi convenit debitorul și creditorul în lipsa unor astfel de relații, dispozițiile prezentului articol se aplică numai la aceasta ultima suma. În acest caz, partea excedentară a plăților rămîne impozabilă conform legislației fiecărui stat contractant, tinindu-se cont de celelalte dispoziții ale prezentei convenții.

7. Prin derogare de la prevederile paragrafelor 1 și 2, dobinzile obținute de un stat contractant sau de către un oficiu public al acelui stat contractant, oficiu care nu este supus impozitului asupra venitului de acel stat contractant, sau obținute de un rezident al unui atare stat contractant cu privire la datorii garantate, asigurate sau finanțate indirect de către acel stat contractant sau un oficiu public al acestuia, vor fi scutite de impozit de către celălalt stat contractant.

Articolul 12

Comisioane

1. Comisioanele provenind dintr-un stat contractant, plătite unui rezident al celuilalt stat contractant, pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Asemenea comisioane pot fi impuse, cu toate acestea, în statul contractant din care provin, în conformitate cu legislația acelui stat, însă impozitul astfel stabilit nu poate depăși 4 la suta din suma comisioanelor.

3. Termenul comisioane, folosit în prezentul articol, indica plati făcute unui intermediar (broker), unui reprezentant comisionar general sau oricărei alte persoane asimilate unui astfel de intermediar sau reprezentant de către legislația de impozite a statului contractant din care provine o asemenea plata.

4. Prevederile paragrafelor 1 și 2 nu se vor aplica dacă primitorii comisioanelor, fiind rezidenți ai unui stat contractant, un sediu permanent de care este legată efectiv activitatea care generează comisioanele. În asemenea caz se vor aplica prevederile art. 7.

5. Comisioanele vor fi considerate ca provin dintr-un stat contractant cînd plătitorul este statul însuși, o subdiviziune administrativă, o autoritate locală sau un rezident al acelui stat.

Cînd, totuși, persoana plătitoare a comisioanelor, indiferent dacă este sau nu rezidență a unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent de care se leagă activitățile pentru care este facuta plata și aceste comisioane sînt suportate de sediul permanent, atunci comisioanele vor fi considerate ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent.

6. Cînd datorită relațiilor speciale existente între plătitor și primitor sau între ambii și altă persoană, suma comisioanelor plătite, ținînd seama de activitățile pentru care s-au plătit, excede suma asupra căreia ar fi convenit plătitorul și primitorul în lipsa unor astfel de relații, prevederile prezentului articol se vor aplica numai la aceasta ultima suma. În acest caz, partea excedentară a plăților va rămîne impozabilă conform legislației fiecărui stat contractant, tinindu-se cont de celelalte dispoziții ale prezentei convenții.

Articolul 13

Redevențe

1. Redevențele provenind dintr-un stat contractant și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acest celălalt stat.

2. Totuși, aceste redevențe pot fi impuse în statul contractant din care provin, în conformitate cu legislația acelui stat, însă impozitul astfel stabilit nu poate depăși 10 la suta din suma redevențelor.

3. Termenul redevențe folosit în prezentul articol indica remunerațiile de orice natura plătite pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau științifice, inclusiv drepturi de autor pentru filme de cinematograf ori filme sau benzi magnetice destinate emisiunilor de radio sau televiziune, a unui brevet de invenție, a unei mărci de fabrica sau alte asemenea drepturi, a unui desen sau a unui model, a unui plan, a unei formule sau a unui procedeu secret sau pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui echipament industrial, comercial sau științific ori pentru informații relative la experienta cîștigată în domeniul industrial, comercial sau științific.

4. Prevederile paragrafelor 1 și 2 nu se aplică cînd beneficiarul redevențelor, rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant, din care provin redevențele, un sediu permanent de care se leagă în mod efectiv dreptul sau bunul generator de redevențe. În acest caz se aplică dispozițiile art. 7.

5. Redevențele sînt considerate ca provenind dintr-un stat contractant dacă debitorul este acest stat, o subdiviziune administrativă, o autoritate locală sau un rezident din acel stat. Cu toate acestea, dacă debitorul redevențelor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-unul dintre statele contractante un sediu permanent de care este legat efectiv dreptul sau bunul generator al redevențelor și care suporta sarcina acestor redevențe, atunci aceste redevențe sînt considerate ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent.

6. Dacă, datorită relațiilor speciale existente între debitor și creditor sau relațiilor pe care ambii le întrețin cu terțe persoane, cuantumul redevențelor plătite, ținînd cont de prestarea pentru care ele sînt vărsate, excede pe acelea asupra cărora s-ar fi convenit de debitor și creditor în lipsa unor asemenea relații, dispozițiile prezentului articol se aplică numai la aceasta ultima suma. În acest caz, partea excedentară a plăților rămîne impozabilă conform legislației fiecărui stat contractant, ținînd cont și de celelalte dispoziții ale prezentei convenții.

Articolul 14

Cistiguri din capital

1. Cistigurile provenind din înstrăinarea bunurilor imobile, astfel cum sînt definite la paragraful 2 al art. 6, sînt impozabile în statul contractant în care sînt situate aceste bunuri.

2. Cistigurile provenind din înstrăinarea bunurilor mobile făcînd parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau a bunurilor mobile ținînd de o baza fixa de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesiuni libere, inclusiv cîștigurile provenind din înstrăinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) sau a acestei baze fixe sînt impozabile în celălalt stat. Cu toate acestea, cîștigurile provenind din înstrăinarea vapoarelor, a avioanelor, a vehiculelor feroviare sau rutiere exploatate în trafic internațional și a bunurilor mobile ținînd de exploatarea unor astfel de vapoare și avioane sînt impozabile numai în statul contractant în care, urmare prevederilor art. 8, sînt impozabile beneficiile din atare activități.

3. Cistigurile provenind din înstrăinarea oricăror bunuri, altele decît cele menționate la paragrafele 1 și 2, sînt impozabile numai în statul contractant al cărui rezident este cel care înstrăinează.

Articolul 15

Profesiuni independente

1. Veniturile realizate de către un rezident al unui stat contractant din exercitarea pe cont propriu a unei profesiuni libere sau a altor activități independente cu un caracter analog sînt impozabile numai în acel stat, dacă rezidentul nu dispune cu regularitate pentru exercitarea activității sale în celălalt stat contractant de o baza fixa sau este prezent în celălalt stat contractant perioada sau perioade care nu depășesc în total 183 de zile în cursul anului fiscal vizat. Dacă dispune de o astfel de baza fixa sau dacă este prezent în condițiile susmenționate, veniturile sînt impozabile în celălalt stat contractant, dar numai în măsura în care acestea sînt atribuibile acelei baze fixe sau prezentei sale.

2. Expresia profesiuni libere cuprinde, în special, activitățile independente de ordin științific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum și exercitarea independenta a profesiunii de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist și contabil.

Articolul 16

Profesiuni dependente

1. Sub rezerva prevederilor art. 17, 19, 20, 21 și 22, salariile și alte remunerații similare pe care un rezident al unui stat contractant le primește pentru activitate salariata sînt impozabile numai în acest stat, cu condiția ca activitatea salariata sa nu fie exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea este exercitată în celălalt stat contractant, remunerațiile primite sînt impozabile în acel celălalt stat.

2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1, remunerațiile obținute de un rezident al unui stat contractant pentru activitate salariata exercitată în celălalt stat contractant vor fi impozabile numai în primul stat contractant, dacă:

a) beneficiarul este prezent în celălalt stat o perioadă sau perioade care nu depășesc în total 183 de zile în cursul anului fiscal vizat, și

b) remunerațiile sînt plătite de către sau în numele unei persoane care angajează și care nu este rezidență a celuilalt stat, și

c) remunerațiile nu sînt suportate de către un sediu permanent sau de o baza fixa pe care cel care angajează o are în celălalt stat.

3. Prin derogare de la dispozițiile precedente ale acestui articol, remunerațiile pentru activitatea salariata exercitată la bordul unei nave, unei aeronave sau la bordul unui vehicul feroviar sau rutier în trafic internațional se impun în statul contractant în care se afla situat locul conducerii efective a întreprinderii. În cazul cînd un rezident al Danemarcei primește remunerații pentru munca salariata prestată la bordul unui avion exploatat în trafic internațional de către consortiul Scandinavian Airlines System (SAS), asemenea remunerații sînt impozabile numai în Danemarca.

Articolul 17

Tantieme

Tantiemele, jetoanele de prezenta și alte retribuții similare pe care un rezident al unui stat contractant le primește în calitatea sa de membru al consiliului de administrație sau de supraveghere sau ale unui organ analog al unei societăți rezidente în celălalt stat contractant sînt impozabile în acel celălalt stat.

Articolul 18

Artiști și sportivi

1. Prin derogare de la prevederile art. 15 și 16, veniturile pe care profesioniștii de spectacole, cum sînt artiștii de teatru, de cinema, de radio sau de televiziune și interpreții muzicali, precum și sportivii, le obțin din activitatea lor personală desfășurată în aceasta calitate, sînt impozabile în statul contractant în care acele activități sînt exercitate.

2. Cînd veniturile în legătură cu activitățile personale ale unor astfel de artiști sau sportivi nu revin acestora, ci altor persoane, prin derogare de la prevederile art. 7, 15 și 16, acele venituri sînt impozabile în statul contractant în care se desfășoară activitatea artiștilor sau sportivilor menționați.

3. Veniturile realizate din activități desfășurate în cadrul acordului culturale încheiate între cele doua state contractante sînt impozabile numai în statul trimițător.

Articolul 19

Pensii, anuitati, contribuții de asigurări sociale

1. Pensiile (altele decît pensiile a căror impunere este reglementată de prevederile paragrafului 2 al art. 20) și alte remunerații similare plătite unui rezident al unui stat contractant pentru munca salariata desfășurată în trecut și orice anuitate plătită unui atare rezident vor fi impozabile numai în acel stat.

2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1, plățile făcute în cadrul sistemului public de asigurări sociale al unui stat contractant sînt impozabile în acel stat.

3. Termenul anuitate înseamnă o sumă determinata, platibila în mod periodic la scadente fixe, în timpul vieții sau în timpul unei perioade specificate sau determinabile în virtutea unui angajament de efectuare a plăților, în schimbul unor contraprestatii depline și corespunzătoare făcute în bani sau evaluabile în bani.

Articolul 20

Funcții guvernamentale

1. a) Remunerația, alta decât o pensie plătită de un stat contractant, o subdiviziune administrativă sau de o autoritate locală din acel stat oricărei persoane fizice în legătură cu servicii prestate acelui stat, subdiviziune sau autoritate locală, este impozabilă numai în acel stat.

b) Cu toate acestea, o astfel de remunerație este impozabilă numai în celălalt stat contractant, dacă serviciile sînt prestate în acel stat, iar primitorul este rezident al acelui celălalt stat contractant și dacă:

i) este un național al acelui stat; sau

îi) nu a devenit rezident al acelui stat numai în scopul prestării serviciilor.

2. a) Orice pensie plătită de către sau din fonduri create de un stat contractant, o subdiviziune administrativă sau o autoritate locală din acesta oricărei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat, subdiviziune sau autoritate locală din acesta este impozabilă numai în acel stat.

b) Cu toate acestea, atare pensie va fi impozabilă numai în celălalt stat contractant, dacă primitorul este un național sau un rezident al acelui stat.

3. Prevederile art. 16, 17 și 19 se vor aplica remunerațiilor și pensiilor cu privire la serviciile prestate în cadrul unei activități industriale sau comerciale desfășurate de un stat contractant sau o subdiviziune administrativă sau o autoritate din acesta.

Articolul 21

Profesori

1. Un profesor rezident al unui stat contractant, care preda sau efectuează cercetări la o universitate sau în orice alta instituție de învățămînt autorizata legal a celuilalt stat contractant, va fi impozabil numai în primul stat contractant, pentru toate remunerațiile primite în legătură cu activitatea desfășurată pe o perioadă care nu depășește 2 ani de la data începerii activității.

2. Prevederile paragrafului 1 nu se vor aplica dacă lucrările de cercetare nu sînt întreprinse în interes general, ci în primul rind în interesul personal al uneia sau mai multor persoane determinate.

Articolul 22

Studenți și stagiari

1. Sumele pe care le primește pentru întreținere, educare sau instruire un student, un practicant sau un stagiar care este sau a fost, imediat anterior venirii sale într-un stat contractant, rezident al celuilalt stat contractant și care este prezent în primul stat contractant menționat numai în scopul educării sau instruirii, vor fi scutite de impozit în primul stat menționat, cu condiția ca astfel de sume sa provină din surse din afară acelui stat.

2. Aceeași scutire se va aplica venitului obținut de către o persoană din cele mai sus menționate, din munca salariata pe care o prestează în acel prim stat contractant, pentru a-și suplimenta mijloacele sale pentru întreținere, educare, instruire, pentru o perioadă limitată la 5 ani de la sosirea sa în acel stat.

Articolul 23

Alte venituri

Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, de oriunde provin, care n-au fost menționate în articolele precedente ale prezentei convenții, sînt impozabile numai în acel stat.

Articolul 24

Impunerea averii

1. Averea constituită din bunuri imobile, asa cum sînt ele definite la paragraful 2 al art. 6, este impozabilă în statul contractant unde aceste bunuri sînt situate.

2. Averea constituită din bunuri mobile făcînd parte din activul unui sediu permanent al unei întreprinderi sau din bunuri mobile ținînd de o baza fixa servind la exercitarea unei profesiuni libere este impozabilă în statul contractant unde este situat sediul permanent sau baza fixa.

3. Navele, aeronavele și vehiculele feroviare sau rutiere exploatate în trafic internațional, precum și bunurile mobile ținînd de exploatarea unor astfel de mijloace de transport, sînt impozabile numai în statul contractant care, în conformitate cu prevederile art. 8, are dreptul sa impună beneficiile obținute din atare exploatare.

4. Toate celelalte elemente de capital ale unui rezident al unui stat contractant sînt impozabile numai în acel stat.

Articolul 25

Eliminarea dublei impuneri

Dubla impunere va fi evitata în modul următor:

1. În ce privește România, impozitele plătite în Danemarca de rezidenți ai României asupra veniturilor obținute sau capitalurilor deținute care, în conformitate cu prevederile acestei convenții, pot fi impuse în Danemarca, vor fi scăzute din impozitele datorate statului român.

Beneficiile vărsate de întreprinderile de stat române la bugetul statului sînt considerate în acest articol ca impozit al Republicii Socialiste România.

2. În ce privește Danemarca:

a) Sub rezerva prevederilor subparagrafului c), cînd un rezident al Danemarcei realizează venituri sau poseda capital care, în conformitate cu prevederile prezentei convenții, sînt impozabile în România, Danemarca va acorda:

1) ca o deducere din impozitul pe venit al acelei persoane, o sumă egala cu impozitul pe venit plătit în România;

2) ca o deducere din impozitul pe capital al acelei persoane, o sumă egala cu impozitul pe capital plătit în România.

b) Deducerea, în fiecare caz, nu va depăși totuși acea parte a impozitului pe venitul sau capitalul respectiv, asa cum a fost calculat înainte ca deducerea să fie acordată, și care este corespunzătoare, după caz, venitului sau capitalului impozabil în România.

c) Cînd un rezident al Danemarcei obține venit sau poseda capital care, în conformitate cu prevederile acestei convenții, sînt impozabile numai în România, Danemarca poate include acest venit sau capital în baza de impunere, dar va acorda ca deducere din impozitul pe venit sau capital acea parte a impozitului pe venitul sau capitalul respectiv care este corespunzătoare, după caz, venitului obținut sau capitalului posedat în România.

Articolul 26

Nediscriminarea

1. Naționalii unui stat contractant, fie ca sînt sau nu rezidenți ai unuia dintre statele contractante, nu vor fi supuși în celălalt stat contractant nici unei impozitări sau obligații legate de impunere diferita sau mai împovărătoare decît aceea la care sînt sau pot fi supuși naționalii acelui celălalt stat aflați în aceeași situație.

2. Impozitele unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu se va face în acest celălalt stat în condiții mai puțin avantajoase decît impozitarea întreprinderilor acestui celălalt stat desfășurînd aceleași activități.

3. Întreprinderile unui stat contractant, al căror capital este, în totalitate sau în parte, deținut sau controlat, direct sau indirect, de unu sau mai mulți rezidenți ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat contractant menționat la nici un impozit sau obligație legată de impunere care să fie diferita sau mai împovărătoare decât aceea la care sînt sau ar putea fi supuse întreprinderile de același fel ale acestui prim stat menționat.

4. Termenul impozitare indica în prezentul articol impozitele de orice natura sau denumire.

Articolul 27

Procedura amiabila

1. Cînd un rezident al unui stat contractant apreciază ca măsurile luate de unul sau de ambele state contractante îi atrag sau îi vor atrage o impozitare care nu este conformă cu prezenta convenție, el poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislația naționala a acestor state, sa supună cazul sau autorității competente a statului al cărui rezident este. Cazul trebuie supus, în 3 ani care urmează, primei notificări a măsurii care îi atrage o impozitare ce nu este în conformitate cu convenția.

2. Autoritatea competența se va strădui, dacă reclamația îi pare intemeiata și dacă ea însăși nu este în măsura sa aducă o rezolvare corespunzătoare, să soluționeze problema pe calea unei înțelegeri amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impozitări care nu este conformă cu convenția.

3. Autoritățile competente ale statelor contractante se vor strădui sa rezolve, pe calea înțelegerii amiabile, orice dificultăți sau dubii rezultind din interpretarea sau din aplicarea convenției.

Ele pot, de asemenea, să se consulte în vederea evitării dublei impuneri în cazurile neprevăzute de convenție.

4. Autoritățile competente ale statelor contractante pot comunică direct între ele, în scopul realizării unei înțelegeri în vederea aplicării prevederilor prezentei convenții. Cînd, pentru a se ajunge la o înțelegere, apare ca fiind recomandabil un schimb oral sau de vederi, un atare schimb poate avea loc în cadrul unei comisii compuse din reprezentanți ai autorităților competente ale statelor contractante.

5. Autoritățile competente ale statelor contractante vor stabili procedura de aplicare a prezentei convenții și, în special, formalitățile care trebuie îndeplinite de rezidentii unui stat contractant pentru a li se acordă în celălalt stat contractant scutirile sau reducerile de impozit la veniturile menționate la art. 10, 11, 12 și 13, obținute în acel celălalt stat.

Articolul 28

Schimb de informații

1. Autoritățile competente ale statelor contractante vor face schimb de informații de natura fiscală pe care le dețin în mod obișnuit, în măsura în care va fi necesar pentru aplicarea dispozițiilor prezentei convenții și cele ale legilor interne ale statelor contractante relative la impozitele vizate prin convenție, în măsura în care impozitarea pe care ele o prevăd este conformă cu convenția.

Orice informație astfel schimbată va fi ținuta secret și nu va fi divulgată nici unei persoane sau autorități, altele decît cele însărcinate cu stabilirea sau încasarea impozitelor vizate de prezenta convenție.

2. Dispozițiile paragrafului 1 nu vor fi în nici un caz interpretate ca impunind unuia dintre statele contractante obligația:

a) de a îndeplini măsuri administrative contrarii propriei legislații sau cu practica administrativă a unuia sau a celuilalt stat contractant;

b) de a furniza informații care nu ar putea fi obținute pe baza legislației sau în cadrul practicii sale administrative normale sau ale celuilalt stat contractant;

c) de a furniza informații care ar divulga un secret comercial, industrial, profesional sau procedeu comercial sau informații a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice.

Articolul 29

Funcționari diplomatici și consulari

Nici o prevedere din prezenta convenție nu va afecta privilegiile funcționarilor diplomatici și consulari acordate în cadrul normelor dreptului internațional sau în baza prevederilor unor acorduri speciale.

Articolul 30

Extinderea aplicabilitatii teritoriale a convenției

Prezenta convenție poate fi extinsă, fie în întregime, fie cu unele modificări necesare, asupra oricărei părți a teritoriului Danemarcei, care, în mod expres, este exclusa de la aplicarea convenției și care stabilește impozite în mare măsura cu caracteristici asemănătoare cu cele la care se aplică convenția. O astfel de extensiune va intra în vigoare de la data și sub rezerva modificărilor și condițiilor, inclusiv a condițiilor privitoare la denunțare, astfel cum se va preciza și conveni între statele contractante prin note schimbate pe cai diplomatice.

Articolul 31

Intrarea în vigoare

1. Prezenta convenție va fi aprobată în conformitate cu dispozițiile constituționale în vigoare în fiecare dintre statele contractante și va intra în vigoare din cea de a 30-a zi de la schimbul ultimei note din cele doua, prin care se arata ca ambele părți s-au conformat acestor prevederi, cunoscîndu-se ca prezenta convenție se va aplica pentru prima data:

a) în Republica Socialistă România, impozitelor aferente perioadei impozabile în curs, precum și impozitelor plătite sau reținute cu începere de la 1 ianuarie 1974;

b) în Regatul Danemarca:

1) cu privire la venitul care se impune în anul fiscal 1974 și anii următori;

2) cu privire la capitalul care se impune în anul calendaristic 1974 și anii următori.

Articolul 32

Denunțarea

Prezenta convenție va rămîne în vigoare pe o durată nedeterminată.

Fiecare stat contractant poate să denunțe convenția pînă la 30 iunie inclusiv al fiecărui an calendaristic, începînd din cel de-al cincilea an următor celui al intrării în vigoare a convenției, dînd nota de denunțare pe cale diplomatică; în acest caz, aplicarea prezentei convenții încetează:

a) cu privire la venitul care se impune începînd cu anul fiscal următor aceluia în care s-a remis nota de denunțare și anii următori;

b) cu privire la capitalul care se impune începînd cu anul calendaristic următor aceluia în care s-a remis nota de renunțare și anii următori.

Drept care subsemnații, autorizați în buna și cuvenită forma de către guvernele lor, am semnat prezenta convenție.

Facuta la Copenhaga la 13 decembrie 1976, în doua exemplare originale, redactate fiecare în limbile română, daneza și engleza, cele trei texte avînd aceeași valabilitate. În caz de divergențe în interpretarea dispozițiilor acestei convenții, textul în limba engleza are precădere.

--------------